Ce putem învăța ca români de la grecii care îți vând până și apusul

Dacă dai o căutare cu Santorini pe Instagram, jumătate dintre postări sunt cu apusul de-acolo. Locul ăsta așa este promovat peste tot, pe net. Până la urmă, de-aia este ales de toate cuplurile din lume pentru luna de miere sau chiar nuntă la malul mării. Apus egal romantism, un pahar de vin la o terasă cu vedere la mare, pe un fundal sonor cu muzică pentru îndrăgostiți. Da, în Santorini apusul are ceva special, pentru că se întâmplă în mare, e ca un răsărit pe dos sau ceva ce nu ai cum să experimentezi pe litoralul nostru.

Oamenii care fac afaceri turistice acolo se folosesc de acest fenomen pentru a atrage persoane în vacanță. Prezentările cu cazările de fiță de pe această insulă sunt filmate la apus, cu cadrul ăla deja redundant: un el și o ea relaxându-se în piscina de pe terasă, cu un pahar de ceva în mână și cu apusul pe ochi. Dacă ești un romantic și vrei să ai și tu parte de acest orgasm vizual, promis de toate broșurile turistice, acolo-i de tine.

Bine, și dacă te ține buzunarul, că apusul ăsta te costă minimum 500 de euro pe săptămână, dacă vrei să stai, ca bossul, la highlife. Adică în Oia, un fel de Mamaia a insulei.

O să crezi că sunt eu vreo nebună cu gusturi excentrice dacă merg aici doar cu gândul la apus. Nu este cazul, sunt alții mult mai obsedați de fenomen, iar asta am simțit-o pe pielea mea în vacanța mea pe insula asta aridă, de altfel. Plecată cu gândul că apusul pe mare este un plus care să încununeze o vacanță de vis, mi-am dat seama că turiștii iau foarte în serios chestia asta.

În fiecare seară, te simți ca la un festival al apusului, în care te înghesui cu oameni de toate rasele și din toate colțurile lumii, uniți de același scop: să pozeze cum soarele dispare în mare. Da, în jurul orei 20, străzile orășelelor de pe insulă devin neîncăpătoare. Asta dacă poți numi stradă acea uliță care delimitează clădirile. Turiștii sunt foarte bine organizați, știu care sunt locurile cu cea mai bună vedere la apus, de obicei cele aflate în punctele cele mai înalte ale dealului, și-și ocupă acest loc numai bun de poze cu vreo două ore înainte ca soarele să meargă la culcare.

În Oia, „satul cu apusul“, este vorba de ruinele unui vechi castel, pline ochi de oameni și de aparatele lor de fotografiat, majoritatea cu trepied. Momentul este încărcat de romantism, mulți profită de el ca să-și ceară consoartele în căsătorie, iar dispariția totală a soarelui în mare este însoțită de aplauze. Ca atunci când aterizează avionul, știi ce zic.

Mai nasol e când se termină spectacolul și trebui s-o pornești spre casă sau aiurea. Străzile se blochează, pur și simplu, de oameni care au același gând cu tine. Chiar și traficul e aiurea, înainte și după momentul ăsta, că oamenii vin și pleacă cu mașina din Oia, către celelalte locuri de pe insulă în care sunt cazați.

Nu este singurul loc din lume în care soarele apune pe mare. Se mai întâmplă asta și-n Italia sau Portugalia, dar aici, în Santorini, ai în plus și acele case imposibil de albe, pe care să cadă lumina aia de foc. Asta dacă apusul e perfect (adică însoțit de nori), iar tu calculezi unghiul absolut din care trebuie să-l privești. Așa că grecii care au afaceri pe insulă știu să marketizeze fenomenul.

Cei care dețin terase cu vedere bună afișează pancarte imense cu promisiunea unui „sunset view“. Ești ultimul trist dacă nu oferi clientului tău această panoramă, în Santorini. Ba mai mult, angajații acestor terase au grijă ca oamenii care stau la mese, pregătiți să vadă soarele dispărând în mare, să aibă acces la priveliște. E ca la cinematograf.

Dacă se nimerește un gură-cască care se oprește în fața terasei - și se interpune între client și apus - chelnerii îl roagă frumos s-o șteargă de-acolo. Până la urmă, turiștii pentru asta s-au oprit la terasa aia: ca să vadă apusul ca nababii, plătind dublu pentru consumație.

În Santorini, ideea de apus se vinde în toate felurile. Vrei o croazieră pe mare, care să te ducă pe la plajele etalon ale insulei și aproape de vulcan? Există și o variantă în care distracția să includă și apusul, văzut de pe barcă, pe mare. O variantă mai scumpă, evident, la vreo 120 - 150 de euro, față de cea de 100 - 130 de euro, care are loc în prima parte a zilei.

Cazările care îți oferă posibilitatea să vezi apusul direct din pat au și prețuri pe măsură. Până la stele, că tot vorbim de ce se întâmplă pe cer. Eu, la cei 30 de euro plătiți pentru o noapte de cazare undeva între localități, n-am avut această onoare. Dar am avut parte de un răsărit mișto și gratis, tot direct din pat. Și nu e numai asta. Găsești apusul din Santorini pe toate felurile de suveniruri: magneți, calendare, cărți poștale, semne de carte, chiar și tricouri.

Nu știu dacă sunt în măsură să-ți recomand o vacanță pe insula asta doar pentru apus. Pentru mine, astea sunt toate la fel sau aproape la fel, dar sunt și „experți“ care au pozat multe apusuri la viața lor și nu se extaziază pentru toate banalitățile.

O tipă din grupul meu s-a arătat dezamăgită, înșelată de pozele de pe net și și-ar vrea banii înapoi. În cinci zile din cinci (că asta a fost activitatea noastră de seara), am văzut un soare care dispărea sec în apă și nici urmă de jocul ăla de culori de foc de pe cer, care apare prin aproape toate pozele de pe net.

Mie mi-a plăcut și-așa, dar înțeleg că s-ar putea să ți se pară mai spectaculos unul din București, să zicem Piața Romană. Și da, unul fad nu rupe nici pe Instagram sau pe Facebook, să faci bază mare de fani.