Femeile m-au învățat că sexul poate fi și tandru

În rubrica Open en Bloot, VICE vorbește cu tineri singuri și cupluri - fiecare cu propria poveste despre cum experimentează intimitatea și excitația - despre iubirile și vieților lor sexuale. Își dau hainele jos, la propriu, pentru un portret realizat de fotograful de nuduri Jonnah Bron.

În articolul ăsta am vorbit cu Safiya, în vârstă de 21 de ani, despre cum îi influențează diabetul viața de cuplu, despre cum e să nu te simți acasă nicăieri o perioadă lungă de timp și despre cum e să înveți să te bucuri din nou de sex după o experiență neplăcută.

VICE: A locuit în Curaçao de la vârsta de patru ani până la 17 ani, apoi te-ai mutat înapoi în Țările de Jos. Ți-a afectat asta imaginea de sine?
Safiya: Da. Ca rezultat, am trecut printr-o criză de identitate de câteva ori, mai ales când m-am întors în Țările de Jos. Pentru o perioadă nu prea mai știam cine eram și ce voiam de la viața mea. M-am simțit des singură. M-am simțit ca și cum nu aparțin niciunui loc: în Curaçao eram văzută ca olandeză, iar aici sunt văzută ca curaçaoană. Până la urmă sunt ambele. Oamenii mi-au spus des că le este greu să mă pună într-o cutie. Asta m-a făcut să mă comport o perioadă lungă de timp așa cum credeam că e norma. Asta s-a manifestat și în sexualitate și în viața mea sexuală. 

Cum anume?
A trebuit să caut ce vreau, atât în iubire, cât și în sex. Cum experimentez sexul: Ce-mi place? Îmi plac doar bărbații? Familia mea a fost mereu foarte deschisă la capitolul sex, dar în Curaçao nu prea se vorbește despre asta. Și cu atât mai puțin despre a fi queer.

Când ai descoperit că ești queer?
Când aveam zece ani simțeam deja că femeile mi se par foarte atrăgătoare, dar abia când am împlinit 18 ani am știut că sunt atrasă de tipe. Atunci m-am îndrăgostit de o femeie pentru prima oară. Când eram mică îmi întrebam câteodată părinții ce ar fi crezut despre mine dacă aș fi fost lesbiană. Erau foarte ok cu asta, dar tot spuneau că nu sunt queer, fiindcă-mi plăceau și bărbații. Credeau că poți fi fie hetero, fie gay și nimic între cele două.

Abia când m-am mutat în Amsterdam am descoperit că bisexualitatea există. Mult timp m-am considerat bicurioasă, fiindcă am crezut că e nedrept față de persoanele queer „reale” să spun despre mine că sunt bisexuală. Am crezut de asemenea că trebuie să-ți placă bărbații la fel de mult ca femeile. Am vrut întâi să fiu sigură că pot avea o relație cu o femeie, altfel m-aș fi simțit ca o impostoare. 

Acum realizez că sexualitatea este fluidă și dinamică. Câteodată îți plac bărbații, câteodată îți place altcineva. Am început să mă deschid mai mult și am ajuns să ies la date cu mulți oameni diferiți. De atunci nu mai simt nevoia să mă pun într-o cutie. În urmă cu un an nu aș fi făcut ședința asta foto, dar acum m-am gândit: de ce nu?

Ți-a plăcut să fii fotografiată?
Ei bine, în una dintre fotografii poți vedea că am un senzor pe braț care mă anunță când îmi scade insulina. Cred că e fain să arăt asta. Am nevoie de senzorul ăla fiindcă am diabet de tip unu de la nouă ani. Asta înseamnă că pancreasul meu, organul care produce insulină, este complet inactiv. Mai înseamnă și că trebuie să am grijă foarte mare de sănătatea mea. Lucrez la asta 24/7. A fost o adevărată provocare să-mi organizez viața în cel mai sănătos mod posibil. 

Îți afectează și viața sexuală?
S-a întâmplat să trebuiască să mă opresc brusc în timpul sexului fiindcă am observat că nivelul glicemiei era prea scăzut și a trebuit să mănânc rapid ceva. Era și să leșin de câteva ori. Mai ales când făceam sex cu bărbați, le cam omoram cheful, pentru că nu puteam să rezist prea mult.

Pot avea o viață bună, dar sunt constant conștientă de boala mea. Asta mă poate face să mă simt nesigură. Dar văd și partea pozitivă a lucrurilor. De exemplu, trăiesc foarte conștient, în fiecare zi sunt fericită că sunt încă aici. Nu o văd ca pe o parte din identitatea mea. Am diabet, dar nu sunt boala mea. M-a ajutat să vorbesc despre asta cu un psiholog specializat pe diabet.

Ceva diferit: cum arată viața ta amoroasă acum?
Acum sunt într-o relație nouă, dar e una foarte deschisă. Înainte de asta am avut o relație deschisă cu o femeie. În relațiile anterioare realizasem deja că îmi place să mă uit mai departe. De exemplu, îmi plăcea să-mi văd iubitul flirtând cu altcineva. Atâta timp cât toată lumea e sinceră cu sentimentele pe care le are.

Prima mea relație deschisă a fost o experiență plăcută. Eram pe aceeași lungime de undă și puteam să vorbim despre asta. Nu cred că accentul pus pe monogamie chiar funcționează. Vezi o mulțime de relații care se încheie fiindcă cineva înșală. Pentru mine cel mai important lucru e să iubești. Am simțit gelozie, dar am putut să o transform într-un sentiment plăcut. Mereu m-am gândit: în final ne vom alege unul pe celălalt. Multe persoane lasă gelozia să le eclipseze sentimentele pe care le au pentru celălalt. 

Am nevoie de libertate pentru asta. Sunt limitată de diabet, deci libertatea în viața amoroasă trebuie să fie extra importantă. 

Pare că te-ai gândit mult la dragoste și sex. Te-au preocupat mereu?
Da, absolut. Am știut de mică ce este sexul. Am făcut sex pentru prima oară când aveam 16 ani, dar în clasa a treia deja îl sărutam pe obraz pe băiatul de care-mi plăcea. Îmi place să fiu singură, dar și să fiu cu cineva e destul de grozav. Sunt îndrăgostită de a fi îndrăgostită. Am simțit mereu că sexul și iubirea sunt părți importante din viață și că ar trebui să poți să vorbești deschis despre ele.

Cum au reacționat oamenii când puteai să vorbești așa de deschis despre sex când erai copil?
Am fost hipersexualizată de când eram foarte mică. Am auzit des că „am sâni imenși și fund mare” sau că oamenii „pot să se folosească de asta”. Am auzit lucruri de genul în adolescență, chiar înainte să fac sex. Când sărutam un bărbat își imagina imediat că voiam ceva mai mult, deși adesea nu era cazul. Și tocmai fiindcă am fost mereu așa de deschisă despre sex, am fost blamată că nu voiam să fac sex. Cum ar fi, de ce vorbești despre sex, dar nu vrei să faci sex cu mine?

Am început și să mă percep ca pe un fel de obiect sexual. În final, am avut o experiență foarte neplăcută. Abia recent mi-am revenit din asta.

Ce s-a întâmplat?
Când aveam 17 ani, un bărbat mi-a încălcat limitele. După acel eveniment, n-am mai știut deloc care îmi sunt limitele.

N-am realizat imediat că eram o victimă. Încă nu-mi place să vorbesc despre asta, dar cred că e important să o menționez. Când vorbesc cu alte persoane despre asta, aud foarte des că au trecut prin ceva similar. 

Cum te-a afectat?
Până în urmă cu un an am simțit că sexul era greșit, că nu mai făceam sex pentru mine, ci pentru alții. M-am simțit ca și cum a trebuit să umplu golul din viața mea prin satisfacerea nevoilor altor persoane.

Am avut parte de mult sex mișto, dar au fost și momente când n-am fost cu adevărat prezentă. Abia mai târziu am realizat că poate nici nu aveam nevoie de el, doar îl făceam.

A trebuit să reînvăț să pun limite în timpul sexului. Am vorbit cu un psiholog care m-a făcut să realizez că trebuie să o fac de una singură. Când am realizat că aveam puterea în mine să mă apăr, am început să o fac. De atunci totul a mers foarte bine. Sexul se simte mult mai natural acum. Câteodată nici nu trebuie să mai vorbesc despre limitele mele, fiindcă limbajul trupului meu este mult mai conectat cu ce vreau. Iar atunci când am făcut pentru prima oară sex cu o femeie mi s-a deschis o întreagă lume. 

Cum așa?
Femeile cu care am făcut sex au fost foarte tandre. Este mai puțin despre orgasm, ci mai mult despre a te simți bine una cu cealaltă. Asta m-a făcut și să văd sexul cu bărbați diferit. Poți face sex așa și cu bărbații.

Pentru mine sexul este o parte din viață. Sexul merge cu iubirea, dar și cu vulnerabilitatea și cu modul în care te simți bine în propriul corp. Trebuie să ne bucurăm de el și să realizăm că e parte din natura noastră.

Mulțumesc.

Articolul a apărut inițial în Țările de Jos.