Cum am scăpat de 9 ani la Jilava după ce m-au săltat pentru trafic de droguri

Andrei*, 24 de ani, a fost trezit la 5 dimineața de Poliție. Era februarie 2018, abia împlinise 18 ani, urma să dea bacul, dar până atunci la ușa apartamentului în care locuia cu maică-sa stăteau trei polițiști. „Eram rupt pe Blue Punisher, făceam linii de boabă pe tabletă.”

Vindea pastile ecstasy și ocazional iarbă, mai mult pe la petreceri sau prietenilor, dar doar cât să își acopere propriul consum și să-i mai iasă câte ceva peste pentru serile de club.

Când au venit polițiștii cu mandatul, deja avea dosar penal. Nici nu mai ținea minte să mai aibă droguri prin casă. Unul dintre polițiști i-a scuturat cearșaful de pe pat și-a căzut jumătate de boabă. „Ia uite, mă. De asta cred că a și uitat”, i-a zis colegului. În afară de aia i-au mai găsit o sticlă de 50 ml de GHB pe care desenase o fată eticheta substanței de când încă se vindea în farmacii – doi oameni care fac sex, cu textul „Heaven / Full Ecstasy”. 

Primul instinct al maică-sii a fost să încerce să le dea polițiștilor niște bani. Dar s-au făcut că n-aud. Când polițistul i-a atras atenția mamei că GHB e drogul violului, ea i-a întrebat dacă le face o cafea. Deja cam știa că fi-su e deschis la orice droguri care mai apar prin București, mai puțin la înțepat.

Nedormit, nemâncat, în chiloți și abia pocnit pe ultima tură de boabe, Andrei n-a mai scos două vorbe până să-l ia cu mașina. În drum spre DIICOT, era la radio Carla’s Dreams cu „Ultima pastilă”. Dacă nu simțea că acolo i s-a închis viața, ar fi fost de râs. 

Singurul lucru care l-a mai detensionat a fost când polițiștii au dat mai departe ca probe drogurile găsite acasă la el. Au venit niște angajați care n-aveau treabă cu traficul să vadă și ei captura. Boaba era un Heineken și avea forma sticlei de bere. Reacția a fost „ia vezi, ăștia nu le mai beau” și l-a luat râsul. Acum dă-i și așteaptă.

În sala de așteptare, același polițist care i-a bătut obrazul lui maică-sa în dimineața aia a început să-l ia un pic mai la mișto cât aștepta să dea declarație. „Ar fi mers acum o liniuță de reveneală, nu?” Nu zicea rău.

Dosarul era trecut la formă continuată, adică Poliția avea deja filmări când vindea și cel puțin două declarații ale altui dealer care i-a făcut deja șaișpe. Dar asta urma să facă și el.

Andrei a pățit-o prima dată în club, a doua oară, acasă. La vremea aia, ascultase tot hip-hop-ul românesc și mai băga câte un off the dome prin dormitoare. Toți – nu da cu ciocu’, nu sifona și alte slang-uri despre cum onoarea pe stradă e că, dacă te-a prins, te duci, nu dai în gât. 

A stat ceva la DIICOT până să-i prezinte probele. Când s-a dus la toaletă, i-a căzut din chiloți o boabă. Normal, ar fi trebuit să-l controleze la intrare, dar deja îl controlaseră acasă și au sărit etapa. Uitase de ea, bineînțeles. Dar dacă viața tot i se încheiase, de ce nu s-ar mai droga impulsiv? A mușcat din pastila aia în vreo trei ture de mers la baie și a și devenit credincios. Dă, Doamne, să nu mă bage la pârnaie.

La prezentarea probelor s-a văzut pe cameră în două nopți diferite cum dădea câte cinci boabe aceluiași tip. Nici nu-i trecuse prin cap că ăla îi făcea șaișpe. Se cam vedeau doar prin club, Andrei îi dădea pastile și el îi dădea iarbă, pe care o cumpăra mai mult că se vindea bine la after. 

Recunoașterea vinovăției îi scădea un sfert din pedeapsă. Și prost să fii să nu recunoști când vezi filmări cu tine învârtind boabe la club. Dacă dădea pe cineva, se scădea jumătate din cât îi rămăsese după ce se declara vinovat. Și orice sub trei ani, fiind prima abatere, se dădea cu suspendare.

Așa că avea două variante: arest preventiv sau control judiciar, adică să fie judecat în libertate. Pentru asta i-au cerut să-și dea dealerul.

A încercat inițial să propună pe cineva care vindea iarbă, dar i s-a spus că la mare risc te scoate tot mare risc. Iar dacă avea pretenția să nu se ajungă la arest, i se dădeau 24 de ore să dea declarație împotriva cuiva și să facă și dovada vânzării, în același interval de timp. 

Ține minte și acum că, oricât de tare se agita, pentru polițiști însemna maximum altă săgeată. În aceeași zi, îl mai prinseseră pe unul cu mult mai mult acasă. Din vorbă în vorbă, cineva de acolo i-a zis că sunt vreo șaizeci de oameni la DIICOT și că degeaba te lauzi cu o găleată de droguri, dacă afară plouă.

Cât se gândea împotriva cui să dea declarație, și-a adus aminte de un băiat din Rahova, Angel*. Nu prea se știau și nici nu prea apelase la el. Dar ultima dată când a făcut-o au ieșit din scara de bloc și i-a zis prietenului cu care a venit: „Pe ăsta îl bagă, la cum și-o arde.” 

Îl chemase la el acasă, deși nu se știau, acolo toată lumea pasa paie, era un bol cu boabe pe masă și Angel vorbea și cam prost la telefon. Lui i-a făcut șaișpe. Asta și pentru că nu voia să-și dea niciun tovarăș. 

După ce a jurat pe Biblie să spună adevărul, a dat declarația filmată împotriva lui Angel. A rămas să-i dea mesaj și să se vadă. 

I-a cerut zece boabe, era suficient.

A primit aprobare din partea procurorului să cumpere drogurile legal și s-a dus să încerce din hainele puse la dispoziție de Poliție. Aveau deja cameră și microfon ascunse. Habar n-avea că cei de la DIICOT îți dau și haine de schimb, că încearcă să te îmbrace cât mai aproape de stilul tău, ca să nu bată prea tare la ochi. El și-a luat o geacă de piele de la Bershka, dar mai aveau și tricouri polo, hanorace. Aveai de unde să alegi.

Mai trebuiau să îi dea un microfon live, conform procedurii. Și acolo avea de ales între mai multe obiecte pe care să le ia.

Andrei a luat în buzunar o baterie de telefon cu microfon live încorporat. Când s-a văzut cu dealerul, l-a luat el cu mașina. O conducea altcineva. S-a urcat în spate. Pe drumul spre apartamentul unde își ținea drogurile, șoferul a început să-l întrebe dacă nu vrea și altceva – LSD, iarbă, altfel de boabe. Avea de toate.

Și Angel, și Mihai* vindeau amândoi. Dar pe Mihai nu-l mai văzuse niciodată.

Primul instinct a fost să-i spună „nu”, până și-a amintit că are microfon pe el. Așa că, atunci când Mihai s-a băgat în seamă a doua oară ca să-i propună să facă schimb de numere de telefon, a acceptat. Pentru Andrei, Mihai s-a cam dat singur în gât.

A cumpărat cele zece boabe de la Angel și s-a întors să le predea. Peste vreo două zile, s-a văzut și cu Mihai, căruia i-a cerut tot zece boabe, pe care i le-a dat la treizeci de lei una. 

Dacă nu era de Poliție, probabil l-ar mai fi căutat, n-avea preț rău.

La fel, Poliția l-a îmbrăcat și i-a dat microfon live. Când a ajuns la apartamentul lui Mihai, ăsta iar a început să-i vândă și altă marfă. L-a întrebat dacă fumează și a adus din altă cameră o pungă de iarbă s-o vadă ce bună e. Când a scos boabele să i le dea, a văzut că și din alea avea vreo câteva sute. Iarba pe care i-a pus-o pe masă a apărut și ea în declarație.

Andrei spune că, deși pe primul l-au prins cu niște sute de boabe acasă, pe al doilea l-au mai găsit doar cu vreo șapte sute de grame de iarbă. Cele două–trei sute de pastile pe care le avea erau deja vândute. Se mișcase repede.

Inițial, trebuia să i se propună și lui să facă formă continuată, adică să se mai vadă încă o dată cu cei de la care cumpărase, să mai ia ceva. Dar fiindcă i-a prins cu cantități mai mari, n-a mai fost nevoie. Le-au deschis direct dosar penal. Așa a ajuns Andrei de la nouă ani la doi cu suspendare.

După ce a primit acordul de recunoaștere a vinovăției, a fost mai întâi pe control judiciar, până a fost aprobată pedeapsa finală de doi ani cu suspendare. Apoi, a trebuit să meargă la probațiune, să dea cu subsemnatul. S-a dus doi ani, iar dosarul urma să-i apară peste tot pentru următorii cinci.

Trebuia să se ducă la probațiune cam o dată pe lună, dar o primă absență însemna să înceapă să vină săptămânal. La două, deja veneai zilnic. Dacă pleci din oraș mai mult de o săptămână, trebuie să anunți. Din țară s-ar putea să nu poți să pleci, în funcție de ce-ți scrie procurorul pe acord.

După ce a terminat cu controlul judiciar, unul dintre polițiști i-a zis că o să se vadă la recoltarea de probe. Când a auzit asta, Andrei a crezut că o să-i facă teste periodice să vadă dacă s-a drogat. Asta l-a făcut să nu mai tragă nici măcar două fumuri de la vreun prieten.

I-a luat vreo cinci luni până să-și dea seama că probele erau, de fapt, amprentele pe care i le luau la probațiune. Crede că s-a exprimat special așa să mai bage un pic de frică în el. Dar de lăsat s-a lăsat, și de vândut, și de consumat. În prezent, mai are câteva luni și scapă și de dosar. 

Despre cei cărora le-a făcut șaișpe a aflat că au dat și ei mai departe. L-au căutat să-l bată, dar n-au reușit să dea de el. Angel s-a oprit din vândut, dar Mihai n-a putut să stea cuminte după ce și-a luat tot cu suspendare și l-au închis când l-au prins a doua oară.

Când l-am întrebat pe Andrei dacă a fost o alegere grea să dea pe cineva pe loc, răspunsul a fost negativ.

Când te vezi la DIICOT și știi că riști nouă ani de pușcărie, la 18 ani de viață, ai senzația că acolo s-a încheiat. Putea să mai dea nume și după ce ajungea pe arest preventiv, dar n-a văzut-o ca pe o opțiune. Deși te scot în libertate cât să cumperi drogurile și să dai declarația, cine îți mai vinde atunci?

Se duce prea repede vorba că te-au prins cu droguri și, după ce s-a dus, orice dealer o să-și pună problema că poți să-i faci șaișpe. Și e egal cu zero dacă nu reușești să-l faci să-ți vândă cel împotriva căruia ai declarat. S-a gândit că ori dă în alea 24 de ore, ori nu mai dă deloc.

*numele au fost schimbate din rațiuni destul de evidente