Cum a fost să mergem pe urmele unui criminal în serie pentru un serial Netflix

Seria documentară true crime Indian Predator: The Butcher of Delhi, în prezent pe Netflix și produsă de VICE Studios, este povestea criminalului în serie Chandrakant Jha. 

Jha, care a fost arestat în 2007 și găsit în final vinovat de trei crime, dar care probabil a ucis și mutilat un număr mult mai mare de oameni în vestul Delhi, India din 1998 până în 2007, a trecut în mare parte neobservat de polițiști și presa mainstream pentru o perioadă lungă de timp. Deci cum au reușit producătorii serialului de trei episoade să-i spună povestea? Cum au reușit ei să descopere natura faptelor sale, să strângă dovezi, să verifice informațiile și să înțeleagă psihicul unui bărbat înainte să decidă să facă un serial despre crimele lui?

„Perioada de cercetare și dezvoltare a fost destul de lungă și detaliată. Producția n-a avut loc imediat. Au fost multe lucruri”, a spus regizoarea seriei, Ayesha Sood. 

Creative producer-ul Nandita Gupta, care a lucrat la dezvoltarea seriei, a spus că procesul a fost aproape la fel de interesant ca produsul final. Proiectul a durat aproape doi ani ca să fie realizat, iar Gupta a vorbit despre cum bizarul a devenit aproape banal pentru ea pe parcursul documentarului. 

„Nu putem spune o poveste sub judiciar. Avem nevoie și de personaje care sunt vii și dispuse să vorbească în fața camerei”, a spus Gupta. „Povestea lui Chandrakant Jha a fost perfectă dintre cele trei selectate de VICE pentru producție pentru seria Indian Predator”. După cercetările preliminare, Gupta și echipa ei au fost și mai convinși că povestea lui Jha ar fi una convingătoare.

Următorul pas a fost sarcina mamut de a obține documentele din proces și dosarele cazului care i-ar conduce la persoanele cheie din poveste. Ca să fie și mai complicat, asta a fost în toiul pandemiei. Nidhi Salian și Apoorva Jaiswal din echipa de Cercetare și Dezvoltare au reușit totuși să obțină timpuriu documentele cheie. Accesul la ele a fost crucial, întrucât conțineau o adevărată mină de aur de informații care i-ar fi ajutat să spună povestea lui Jha. 

„În primul val al pandemiei, echipa a analizat aproape zece mii de pagini de documente din dosarele cazului, lucru care ne-a oferit multe informații vitale de care aveam nevoie. Nidhi Salian, development producer, care este și avocat, a ajutat cu termenii, procedurile și legalitățile de care ne loveam zilnic. Între timp, Srusti Jain, producătorul seriei, era constant în căutare de oameni care să-l ajute să ajungă la oamenii cheie. Am făcut apeluri nesfârșite să găsesc polițiștii, victimele, rudele, avocații, prietenii și membrii familiilor (pentru interviurile preliminare)”, a spus Gupta. 

Ce a ieșit în evidență echipei, care a avut acces la scrisorile originale scrise de mână de însuși criminalul în serie, cât și la fotografiile victimelor făcute de el, a fost bogăția de detalii disponibile despre caz. „De la abțibildul cu Tom și Jerry de pe cutiile de carton în care erau bucăți din cadavrele victimelor până la marca de lenjerie de corp pe care o purtau - detaliile din dosarele cazului erau incredibile. Asta a permis, de asemenea, la crearea scenelor.”

Cu toate astea, dovezile nu au fost pentru cei slabi de inimă. Timp de mai multe săptămâni, niciunul dintre membrii echipei nu a reușit să catalogheze fotografiile cu bucățile de corp tăiate din dosarele cazului. „Într-un final, Apoorva Jaiswal, archive producer, a avut curaj și a catalogat totul pas cu pas”, a spus Gupta.

A fost primul job al lui Jaiswal ca archive producer. „A trebuit să-mi dau seama cărei fotografii cu cadavrul îi aparținea o altă fotografie cu o bucată din cadavru, fiindcă nu poți arăta o fotografie cu un corp diferit când vorbești despre o anumită crimă”, a spus ea. Inițial, Jaiswal a încercat să parcurgă rapid procesul, ca să termine cu el, dar catalogarea i-a luat aproape o lună, lucru care a desensibilizat-o. „A fost înfricoșător fiindcă nu cred ca e ceva la care ar trebui să fii desensibilizat.”

Până la finalul perioadei de cercetare, Jaiswal avea vise realiste despre caz. „Era carantină și fiindcă lucram de acasă și dormeam în aceeași cameră în care făceam cercetarea, visam că e un criminal în serie în camera mea”. Jaiswal a adăugat că atunci când mergea afară, a început să se uite diferit la oameni. „Nu poți să nu te gândești: dacă unul dintre oamenii ăștia e fan chestiile despre care citeam?”

În timp ce echipa și-a continuat cercetarea, a devenit clar că aveau nevoie de o minte criminalistică ca să analizeze descoperirile. Atunci a intrat în echipă psihologa criminalistă S.L. Vaya. Dr. Vaya, care lucrează ca directoare la School of Criminology and Behavioural Sciences (SCBC) la Rashtriya Raksha University în Gandhinagar din statul Gujarat, va deveni o voce proeminentă în documentar. 

Ca să ajute la înțelegerea motivațiilor și comportamentului lui Jha, Vaya a pus-o pe Gupta și pe echipa ei să facă diverse sarcini și anumite exerciții. Una dintre sarcini a fost observarea distanței la care erau aruncate bucățile de cadavre de Jha cu fiecare crimă. Gupta a declarat pentru VICE: „A trebuit, de asemenea, să ne uităm la cât de mult a mutilat următoarele victime, să măsurăm perioada de pauză dintre crime, să ținem minte perioadele când era în închisoare și eliberat (când polițiștii nu aveau încă suficiente dovezi ca să-l condamne). Prin toate astea am încercat să-i înțelegem mintea. A fost magic când, combinate cu teoria, au început să ne arate o stare de spirit - o patologie specifică.” A ieșit la iveală prin acest proces o ipoteză interesantă: Nimeni nu e dincolo de mântuire. 

Când Gupta a vorbit prima oară cu S.L.Vaya, psihologa a comparat durerea unui criminal în serie cu cea a lui asura Raktabīja. În mitologia Hindu, Raktabīja era un asura sau un demon care avea un avantaj că, oriunde i-ar fi căzut o picătură de sânge, apărea un alt el. Dr. Vaya crede că într-un mod similar, durerea unui criminal în serie se poate de asemenea multiplica cu fiecare crimă, lucru care crește nevoia pentru o eliberare - nevoia de a ucide, în cazul lui. Conform ei, Jha a trebuit să continue să ucidă ca să-și amelioreze durerea că a ucis înainte. Asta nu a fost o justificare pentru crimele lui, ci un testament pentru credința lui Vaya că ar fi putut fi vindecat prin reabilitare și terapie. 

Călătoria spre satul Ghosai din Bihar, India, locul unde Jha și-a petrecut anii de formare, a fost o experientă în sine, mai ales având în vedere că echipa era mică. Producătorul seriei, Jain, și-a amintit momentul când Sood, regizoarea, a vrut să filmeze o scenă în interiorul unui autobuz și cum au primit ajutor de la un fixer local. „Ne-a dus la un drum pe unde trecea un autobuz către Kathmandu. A sărit în fața autobuzului, a scos o armă, a spus șoferului să oprească și să golească de pasageri autobuzul, ca să putem să filmăm.” Jain a adăugat: „Eram în șoc! Nici măcar nu știam că avea o armă și a trebuit să-i cerem să o pună deoparte.”

Asta nu a fost singura surpriză de care a avut parte echipa. Deși localnicii știau cine era Jha, nu-l considerau un jucător major în lumea crimei. „Potrivit lor, nu comisese îndeajuns de multe crime. Ba chiar, unul sau doi săteni ne-au spus că ne vor face cunoștință cu oameni care au comis peste o sută de crime”, a spus Gupta. „Te face să te gândești cât de mult din hype-ul criminalului în serie e creat, ce poveste e importantă și pentru cine.”

Gupta a descoperit și că localnicii se pricepeau la observarea comportamentului uman și a fost impresionată de teoriile lor legate de posibila cauză a comportamentului lui Jha. „Sunt buni observatori ai vieții și fără niciun efort ne-au vorbit despre disfuncțiile din familie și posibilele puncte de cotitură din viața lui. Au fost singurii oameni care au putut descrie cu claritate modul său de operare - iar asta a ajuns în filmarea finală”, a spus Gupta. 

O descoperire importantă pentru echipa de cercetare a fost momentul când au găsit albumul foto al lui Jha care avea fotografii făcute de el - cel mai probabil un catalog al victimelor sale. Din moment ce trecuse mult timp de la crime, echipa nu spera să găsească albumul, în ciuda faptului că a fost menționat de oamenii cu care au vorbit din satul lui Jha. Probabilitatea de a pune mâna pe fotografii a devenit o posibilitate abia atunci când echipa a ajuns la Ghosai, unde fiecare persoană care știa de Chandrakant a vorbit despre albumul său foto. 

Din vorbă în vorbă, Gupta a aflat cine avea albumul. Era la familia lui Murlishah, una dintre victime. I-a cerut fratelui său, Ashok Shah (care apare și în documentar), să împărtășească fotografiile cu echipa, care se presupunea că erau la soția lui Murlishah. Când s-a dus să ia albumul, toate femeile din casă îl căutau. Gupta a așteptat cu sufletul la gură. Apoi, de undeva din adâncurile prăfuite ale casei, a apărut până acum miticul album foto. Soția lui Murlishah era în lacrimi când l-a încredințat. Astea erau singurele fotografii pe care le avea cu răposatul ei soț. Gupta a luat albumul și a promis să-l aducă înapoi în siguranță. 

„Nu-mi venea să cred ce vedeam. Erau în jur de 15 fotografii în album - fotografii cu oameni legați…” a spus Gupta. „Unele fotografii aveau chiar femei și copii în fundal. Nimeni nu știe cine sunt oamenii ăștia. Fotografiile au răspuns la multe întrebări despre modul de operare al lui Chandrakant, dar a născut și altele. Mă întreb adesea ce s-a ales de oamenii ăștia: Mai sunt în viață? Cât de multe nu știm?”

Sood și-a amintit: „Te trezește la realitate să dai peste astfel de dovezi. Este și mai tulburător să știi că au văzut acele imagini și că poartă greutatea acelei informații - că toți au fost afectați de Chandrakant și crimele sale într-un fel. A fost un moment ciudat de tragedie împărtășită.” 

Când Sood, regizoarea seriei, a fost întrebată ce ar crede Jha dacă ar vedea documentarul, a răspuns: „Cred că ar fi foarte fericit. Misiunea vieții lui a fost să fie cunoscut, să fie văzut și auzit, iar documentarul nostru face asta.” A mai adăugat: „Nu știu cum să mă simt în legătură cu asta, dar în mare parte sper ca documentarul să înceapă discuțiile potrivite despre sursa crimelor.”

Când Gupta, creative producer, a fost întrebată dacă i-ar plăcea să-l cunoască pe Jha în persoană a spus „Bineînțeles! Simt că știu atât de multe despre această persoană pe care n-am cunoscut-o niciodată. Cred că ar fi fost grozav pentru el să facă parte din film și să-și ofere propria perspectivă asupra adevărului. Părerea lui este cea care contează cel mai mult pentru mine.”

În final, ce anume face pe cineva să interacționeze cu un astfel de material? Cu ce rămâi din toată experiența?

„Cu cât fac mai multă non-ficțiune, cu atât ficțiunea devine mai credibilă”, a spus Gupta. „Aysha a prezentat și complexitatea contextului social și personal al crimelor lui Jha, cât și nevoia de reformare. Când oamenii se uită la el, sper că văd miriade de factori care contribuie la formarea criminalilor, inclusiv inegalitatea și nedreptățile care ar putea induce acești declanșatori adormiți.”