Mâncare · Bucătărie românească și internațională

E okay să mănânci resturi de mâncare lăsate de străini. De fapt, toată lumea ar trebui s-o facă

De ce să lași convențiile sociale să te oprească?
AC
translated by Ariana Coman
Bucharest, RO
e okay sa mananci resturi de mancare la local
Foto: Julian Master 

Imaginează-ți asta: ești într-un restaurant italienesc care nu e neapărat fancy, iar oamenii de la masa de lângă se ridică și pleacă. Lasă în urma lor câteva felii de pizza neatinse. E ciudat să iei una, nu? Dar ar trebui să fie așa?

Ascultă: sigur, ca și mine, probabil și tu ai fost tentat înainte, chiar dacă s-a întâmplat doar o dată când ți-era foame și deja așteptai de o oră să-ți vină mâncarea. Dar pare că să recunoști gândurile astea intruzive e sinonim cu sinuciderea socială.

Publicitate

Recent, o femeie a întrebat pe un forum de parenting și, la un moment dat, și pe forumul TERF Mumsnet dacă ar trebui să rupă relația cu tipul cu care ieșea. Motivul? Tipul în cauză ar fi mâncat niște resturi lăsate de străini în farfurii. De menționat: a luat două felii de pâine prăjită și niște cârnați, apoi le-a mâncat fără farfurie.

„Am zis că pot să-i cumpăr eu un prânz și că nu trebuia să mănânce resturi. El a zis că nu poate suporta risipa alimentară”, a scris ea. „Mi-am comandat propriul prânz și l-am mâncat singură, că el deja terminase resturile de la oamenii care plecaseră.”

Sigur, faptul că și-a lăsat partenera să mănânce singură e nasol și distruge toată ideea de a crea o conexiune prin mâncat împreună. Dar premisa propriu-zisă de a lua mâncarea? Ei bine, m-am tot dat cu capul de pereți, la propriu și la figurat, la auzul convențiilor sociale de pe vremea lui Pazvante Chiorul. Astea ne obligă să risipim mâncare intactă, perfect consumabilă.

Pe vremea când lucram într-un pub, mâncam constant din resturi: cartofi prăjiți, bulete de cașcaval sau fripturi mâncate pe jumătate. Iar mai mulți oameni de pe forumuri, chiar și Chris Pratt, mi-au zis că nu-s singura.

Răspunsurile de pe forum la problema tipei variază totuși de la „sinistru” la „respingător”. Alții i-au zis să-l lase imediat și că ar putea fi iertat doar dacă a copilărit în sărăcie. Un răspuns care înglobează însă foarte bine problema e ăsta: „Nu cred că e dezgustător, dar sigur e destul de neobișnuit.” Pentru că așa e. E o chestie în afara normelor sociale. Și fix sensibilitățile astea sociale o fac să pară așa greșită. Dar eticheta și convenția socială ar trebui să se adapteze cu timpul.

Publicitate

Așa că lasă-mă să-ți explic de ce cred că e momentul să lăsăm lucrurile astea în trecut.

Risipă

În primul și cel mai evident rând: risipa. Risipa alimentară e o problemă uriașă în Mare Britanie și SUA. În 2018, potrivit unui studiu făcut de organizație caritabilă pentru deșeuri alimentare WRAP, circa trei milioane de tone de mâncare risipită din casele britanice, sectoarele hoteliere, de retail sau de vânzare en gros. În Statele Unite, Consiliul Național de Apărare al Resurselor a constatat că un procent rușinos de 40 la sută din alimentele produse, procesate și transportate sunt irosite și ajung la groapa de gunoi.

Un român aruncă la gunoi 75 de kilograme de mâncare în fiecare an, și astfel se risipesc 2,5 milioane de tone de alimente.

De ce să nu ajuți în cel mai mic mod posibil? Sau măcar să nu-i arzi pe rug pe ăia care încearcă să ajute? Aplicații ca Bonapp.eco sunt folositoare în redistribuirea mâncării nedorite. Suntem într-o criză a costului vieții, pentru numele lui Dumnezeu! Patru milioane de români abia au ce să mănânce zilnic, iar tu ești dezgustat când mâncarea nu este aruncată la gunoi?

Germeni

Îți dai seama că și alți oameni din restaurant ți-au atins mâncarea înainte s-o primești, nu? Și chiar destui. Crezi că bucătarii se spală pe mâini de fiecare dată după ce se scobesc în nas? Respiră peste mâncarea ta tot timpul. Oricum, germenii fac bine sistemului tău imunitar.

Publicitate

Hai să explorăm și alte contexte ale vieții. N-ai cum să-mi spui că te speli pe mâini după fiecare lucru pe care-l atingi la sală. Sunt mânere de ușă murdare peste tot. Ca să nu mai zic de barele din autobuz și metrou. Dar despre mâncarea lăsată pe masă la locul de muncă ce crezi? Doar pentru că colegii tăi nu-ți sunt complet necunoscuți nu înseamnă că știi cât de mult țin la igiena personală. Iar dacă ești unul din ăia care crede în regula de cinci secunde, ești un ipocrit.

Factorul de adrenalină

Te lovește un dram de fericire când primești mâncare pe gratis. E ca atunci când găsești 10 lei în geaca de iarnă. Când lucram în pub și balotam fripturile alea pe jumătate mâncate, aveam vreo 21 de ani. Și nu dădeam bani pe friptură în altă parte.

Odată, la un festival, am găsit o cutie proaspătă și aburindă de noodles deasupra (sau înăuntru, depinde cum privești) unui coș de gunoi la un festival de muzică. M-am simțit de parcă aș fi câștigat la 6/49. Ia de-aici, Festival Mare! Nu mă poți face să dau 50 de lei pe mâncarea ta proastă!

În concluzie, e okay

Cândva, era considerat de neam prost să iei cu tine acasă ce n-ai reușit să termini la restaurant. Ia uite ce departe am ajuns. Să iei resturile altora e următoarea graniță și are nevoie doar de un pic de rebranding. Ce zici de hrană urbană? 

Eu zic așa: hai să normalizăm mâncatul resturilor altor oameni la fel cum am normalizat nudismul nesolicitat pe Omegle (condoleanțe). E posibil să existe o scară de variație în ceea ce privește spectrul de resturi – de la alimente întregi, cum ar fi cartofii prăjiți, la alimente contaminate cu furculița, cum ar fi pastele și chestii cu urme de mușcături – dar fiecare cu ce-i place. 

Trăim într-o lume în care e mare flex să zici că-ți iei haine de la SH din motive ecologice. Așa că de ce nu putem trăi și într-o lume în care nimeni nu clipește când mănânc din resturile tale?