Trebuie să recunoști că ai o obsesie pentru cumpărăturile online

Ți s-au dat papucii, ai avut o zi de căcat la muncă, ești pe stop, ai pierdut autobuzul. Indiferent ce s-a întâmplat, ești tristă și din cauza asta simți o pornire familiară: ridici telefonul și deschizi o aplicație de cumpărături. „Merit”, spui cu glas tare, către nimeni anume, în timp ce adaugi un pulover în coșul de pe ASOS. „Terapie prin cumpărături”, spui, și mai intră și-un fular. Am văzut cele mai bune minți ale generației mele futute până-n ziua de salariu, pentru că au dat daună pe Glossier în a treia zi a lunii.

Pe măsură ce evoluția tehnologiei îi dă înainte cu tupeu, ni se tot prezintă noi metode de a cheltui. Înainte să existe internetul, trebuia să aștepți până la vizita de sâmbătă prin magazine sau să vină noul catalog – dar acum, tot ce-ai putea vreodată să vrei să-ți cumperi e la tine-n palmă, 24 de ore pe zi.

Săptămâna trecută, un raport emis de un grup de cercetători a propus ideea unei corelații directe dintre utilizarea internetului și anumite tulburări psihice, printre care se numără și dependența sau obsesia de cumpărături. Experții respectivi, care alcătuiesc Rețeaua Europeană pentru Cercetarea Utilizării Problematice a Internetului, au solicitat cercetări urgente asupra problemei, iar consultanta NHS și lidera rețelei, Naomi Fineberg, au notat că: „Ne aflăm la un soi de punct de cotitură, începem să înțelegem că avem o problemă.”

Evident că grupul de utilizare problematică a internetului are niște obiective – ca să zică: „Nu ești sigur că internetul e chiar atât de marfă??” – dar trebuie să explicăm niște aspecte.

Mulți oameni, printre care și eu, se confruntă cu impulsuri consumeriste. Una e să-ți iei ceva bun când ai luat salariul, alta e să cheltuiești sute de lei în fiecare lună pe căcaturi, din cauza unei combinații de plictiseală, stimă de sine scăzută și materialism, doar pentru că e ușor. Și, deși cumpărăturile – ca și alte chestii despre care știm bine că provoacă dependență – au fost dintotdeauna o modalitate de autoalinare, cu siguranță internetul le-a făcut și mai răspândite (un procent uriaș de 68% dintre utilizatorii de internet din UE au făcut cumpărături online anul trecut).

Dar cum anume a facilitat omnisciența asta ușurința cu care devenim obsedați de a ne cumpăra chestii online? Am vorbit cu alți câțiva cumpărători, ca să aflu.

Toate postările alea aspiraționale de pe Instagram sunt un drog pentru consumatori și un vis împlinit pentru oamenii care încearcă să le vânda chestii. Unele companii funcționează în primul rând pe urmărirea micro-tendințelor de pe Instagram, pe care apoi le produc în masă – ASOS, Missguided, Pretty Little Thing, In The Style și Miss Pap – și apoi mai sunt site-urile și aplicațiile care vând la mâna a doua, cum ar fi eBay și Depop, unde poți lejer să te trezești că ai cheltuit banii cât pe o factură întreagă pe vechii adidași de alergat ai cine-știe-cui.

Emily, de 24 de ani, cumpărătoare online de haine, îmi spune că, după părerea ei „alesul și achiziționarea de haine te face să te simți mai sigur pe identitatea ta, ceea ce poate să-ți dea niște reasigurări și să te echilibreze atunci când ești supărat”, adăugând că uneori folosește asta drept „cârjă, atunci când sunt deprimată”, pentru că e „o pauză binevenită de la cine-știe-ce căcaturi profunde care ți-ar putea trece prin cap.”

E interesant că descrie modul în care o dezintoxicare de rețelele sociale – în mod special Instagram – i-a afectat obiceiurile: „M-a izbit cât de mult mi-a scăzut apetitul pentru cumpărături. Am mai avut perioade în care mi-am dorit să-mi cumpăr lucruri, dar nici pe departe în același hal. Pentru că-mi plac hainele, urmăream destul de multe bloggerițe de modă, deci vedeam tot timpul surse de inspirație.”

Ori de câte ori mă ia tare anxietatea, mă trezesc mereu că-mi doresc să fiu într-un supermarket. Tânjesc după monotonia și uniformitatea lor: lumină albă, puternică, lipsă voioasă de suflet. E drăguț că toate lucrurile au un loc al lor, de unde provin. Aplicațiile de cumpărături sunt varianta digitală a acestui supermarket ipotetic calmant.

Aplicațiile precum ASOS, Urban Outfitters și Topshop sunt ordonate și ușor de navigat, ceea ce le face opusul aplicațiilor aglomerate precum Facebook și Twitter (The Economist chiar îl citează pe președintele fondator al Facebook, Sean Parker, care ar fi sugerat că platforma funcționează prin „exploatarea unei vulnerabilități a psihologiei umane”, chestie absolut adorabilă). Deși site-urile de social media pot să provoace anxietate, aplicațiile de cumpărături par să fi fost concepute ca să îți acorde un minut de pace; să fii singur cu toate potențialele versiuni ale tale pe care le reprezintă hainele și pantofii prin care scrollezi. Produsele sunt expuse în grile simple – și când scrollezi, ești zen.

Hayley,* 29 de ani, e de acord. Zice că aplicațiile de cumpărături imită adeseori aplicațiile de social media atrăgătoare vizual, cum ar fi Instagram și Tumblr. „În același fel în care interacționez cu Tumblr și Instagram pe criterii estetice, la fel tratez și aplicațiile de cumpărături. Ușurința utilizării pare foarte asemănătoare”, spune aceasta. „Pe ASOS poți să dai inimioară chestiilor ca să le salvez și ajung să salvez lucruri exact cum dau favorit la chestii pe rețelele sociale.”

Atât Emily, cât și Hayley, zic că de multe ori nici nu e vorba de cumpărat în sine (Emily spune că „adeseori, cumpăratul mă face să mă simt mai stresată, pentru că apoi mă simt vinovată și din cauza banilor”), ci despre experiența de a utiliza aplicațiile – despre care Hayley zice că sunt „curate și austere” – care le bucură cel mai mult. Asta spune multe despre modul în care primim informația în zilele noastre!! Și despre felul în care trebuie să ne calmăm!! Nu?!!

Cine dintre noi n-a trimis un mesaj pe grup sau un tweet disperat, ca ultimă măsură, în care cerea un cod de reduceri pentru studenți? Cine poate să spună că n-a primit un e-mail de la ASOS, prin care era informat de un weekend cu reduceri 20% și n-a explorat un pic, holbându-se cu poftă la o pereche de adidași pe care îi salvase de două luni întregi?

Odată cu aplicațiile de cumpărături vin și reducerile de fidelitate, punctele de loialitate și, cel mai important, banii economisiți. „Reducerile” au fost folosite dintotdeauna ca să ne convingă, de fapt, să cheltuim mai mulți bani, dar capacitatea internetului de a ne expune la ele, direct în propriile noastre inboxuri, prin reclamele țintite în timp ce explorăm alte zone ale netului sau chiar și pe rețelele sociale, înseamnă că ard o gaură în buzunarele noastre, ale tuturor, și că ajungem să cheltuim mai mult, doar ca să simțim că am păcălit sistemul economisind. Nu trebuie să-ți zic eu că nu asta am făcut.

De-a lungul ultimului an sau cam așa ceva poate c-ai observat opțiunea de a cumpăra acum și de a plăti mai târziu prin ceva ce se cheamă Klarna atunci când cumpărăm haine online, ceea ce, după cum poți fi de acord, e tot ce ne trebuie. Klarna e un grup suedez care oferă o metodă de plată pe credit pentru achiziții mici (poți s-o folosești cu comercianții online precum ASOS și Topshop). Un articol recent din Financial Times a descris compania drept unul dintre puținii „creditori care rescriu limbajul datoriilor pentru epoca Instagram”.

Evident că satisfacția imediată oferită de cumpărături e una dintre chestiile care ne atrage la ele și, deși există întotdeauna o întârziere la cumpărăturile online (deși majoritatea magazinelor online mari au acum și un serviciu de abonament cu livrare a doua zi, prin care poți să achiți o sumă la început, ca să ți se livreze timp de un an toate produsele a doua zi), până de curând, dacă nu aveai bani (sau un card de credit) nu puteai să-ți cumperi chestia. Klarna a schimbat situația și e un factor în plus în mecanismul prin care Internetul reușește să ne mențină în minte cumpărăturile.

Matt, de 24 de ani, îmi spune despre experiența sa cu Klarna când a cumpărat chestii de pe ASOS, deși mai avea ceva până la salariu. „Am ajuns să aleg Klarna la casă și mi-a cam plăcut că n-aveam de plătit tarife sau dobânzi, plus aspectul încearcă acum, plătește mai târziu. Cred că inclusiv dacă exista un tarif mic, m-ar fi deranjat, dar am reușit să-mi raționalizez gestul, spunându-mi că e ca și cum mi-aș cumpăra hainele luna viitoare, dar primindu-le cu un pic de avans.”

Adaugă că înțelege modul în care oamenii ar putea să ajungă dependenți de Klarna – ca de orice alt serviciu de credit – și spune că i-a fost greu să încerce să nu folosească din nou serviciul: „Clar a trebuit să mă abțin din a-mi cumpăra și mai multe haine luna următoare. Nu mă descurc extraordinar cu banii și mi-a fost teamă că o să-l folosesc din ce în ce mai mult și o să ajung să-mi fac datorii din ce în ce mai mari la Klarna, care să-mi toace salariul în fiecare lună. Așa că cred că data viitoare trebuie să am un motiv să-l folosesc din nou, în loc să-mi scriu un cec în alb.”

*Numele au fost schimbat

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.