Am vorbit cu Nane despre viitorul trapului din România și banii pe care i-a refuzat ca să fie liber

Poate te așteptai să auzi AVRAM anul ăsta, dar uite că NANE te lovește peste față cu primul album de drill din România: LV PATTERN. Dacă te întrebi ce e drill-ul, află că e un fel de nou trap, cu influențe europene și mai puțin americane. Iar NANE n-o să se oprească aici. Mai are pe țeavă încă două albume, unul chiar cu piese de-alea ca-n 2008 cum vor puriștii să tot audă. Despre asta o să citești pentru prima oară aici.

Pe mine albumul m-a spart de la prima ascultare pentru că are un aer super personal și descoperi astfel o parte mai soft a lui NANE. Să fii atent și la interludii, pentru că o să afli insight-uri interesante. LV PATTERN e doar prima piesă din puzzle-ul cu viitoare albume NANE, un salt uriaș spre the new hot thing în muzică.

Inevitabil am aflat cum e NANE dincolo de piesele cu coarde și branduri scumpe, dar am mai aflat și că ce face omul nostru a stârnit interesul caselor de discuri, care au vrut să arunce cu bani în el. Dar NANE a ales să fie liber și să-și ruleze în continuare filmul. Și, da, l-am mai întrebat încă o dată ce face o coardă să fie coardă. Și am aflat că și băieții pot fi coarde. Coardo!

VICE: Explică ce-i drill-ul pentru cine nu știe.
NANE: Hai să facem o comparație cu perioada în care a bubuit Șatra B.E.N.Z., când s-a schimbat soundul pentru prima oară după foarte mult timp. S-a întâmplat același lucru în aria urbană de muzică, în ultimul an. Doar că nu mai e doar trap. Pentru că s-a plictisit lumea de același sound, aceleași tobe, același tip de bas. S-a ajuns la o evoluție către un alt subgen care e numit drill. E pretty much despre spitting bars, doar că beat-urile sunt la un BPM puțin mai mare, iar cultura asta urbană nouă se bazează, din nou, pe facts, trăiri autentice, pe experiențele proprii ale artistului.

Și așa s-au curatoriat puțin și personajele care vorbesc despre anumite lucruri. Mi se pare că pe drill nu-i stă bine chiar oricui. Trebuie să ai un oarecare background ca să îți asumi anumite povești. Multă lume nu o face credibil, dar acum ies în față artiștii care fac asta. Și eu am fost printre primii din țară care au îmbrățișat stilul ăsta cu piese precum „PORSCHE” sau „VALENTINO GARAVANI”. Începusem să experimentez în perioada în care în UK bubuise sound-ul ăsta.

E un sound, dacă vrei, mult mai european, cu care publicul poate să relaționeze mai bine. Iar eu am început să relaționez cu artiști de drill din Londra, din Franța, din Spania, din Germania.

Cum spuneam, se repetă istoria cu un upgrade la toată cultura urbană spre soundul de drill. Practic se trece spre alt sound în momentul ăsta. Mulți artiști care sunt de Billboard sau de Top 10 Apple Music sau Spotify și ei vor fi drill. Nouă din zece. Despre asta e vorba.

E tare că poți să vezi asta înaintea altora.
E ca o masă la care ne așezăm, cum a fost trapul la început. Cum a fost și cu gangsta rapul în perioada BUG Mafia și La Familia. Acum încercăm să îmbrățișăm stilul și atitudinea. Și să le ducem mai departe către țara noatră.

Deci mai prinde trapul în România? Sau spui că se reinventează?
Din experiența mea, soundul își dă reset cam o dată la zece ani. Se schimbă complet. Iar ce rămâne relevant e dictat de public. Indiferent de cât de pizdos ești ca artist, trebuie să ții cont de ce-i relevant în momentul actual, cui te adresezi. Iar dacă te adresezi publicului urban, asta se consumă în momentul ăsta.

Ții cont de public. Pe când alți artiști caută hitul și cifrele.
Spre deosebire de alți artiști din țară, eu sunt și un mare consumator de muzică. Îmi place să stau cu ochii și urechile la tot ce se întâmplă afară. Mi se pare că spre asta trebuie să tindem ca să avem un sound cât mai asemănător cu al lor, să sune a proiecte în care ai investit timp și bani. Mi se pare ridicol că o parte dintre artiștii din țară cântă despre bani, putere, lumea interlopă, influență, dar, practic, nu investesc în proiectele lor. E destul de greu de crezut un om care cântă despre toate lucrurile astea, dar nimeni nu se regăsește în personajul și produsul lui.

Vrei să spui că e mult fakeness în trap și în muzica noastră?
Sunt foarte mulți artiști care sar pe un val, dar nu trăiesc stilul ăsta de viață, au creat un personaj care nu e neapărat inspirat din viețile lor. Mereu am vorbit deschis despre asta și sunt dispus oricând să îmi asum că trag o linie între mine și foarte mulți oameni. Pentru că am foarte clară în minte limita dintre un personaj și persoana reală. Îl avem pe NANE și pe Ștefan Cherescu care îl face pe NANE să funcționeze.

De ce EP-ul tău se numește LV PATTERN?
LV PATTERN reprezintă următorul nivel în cariera și viața mea personală. Am văzut multe lucruri și am evoluat spre o viață mai bună decât acum câțiva ani. Nu e vreun soi de flex faptul că am ajuns să port Louis Vuitton. Nu e despre lucruri materiale, e mai mult o metaforă. E ceva ce înseamnă un establishment mai serios.

Louis Vuitton e un brand recunoscut pentru lucruri high-end, pentru luxury items, pentru lucruri de lux din piele. Îmi permit să fac o paralelă între o casă de modă și felul în care îmi craftuiesc eu muzica și atenția pentru detalii. Simt că am ajuns undeva unde mă simt ca un designer pentru un brand de haine, doar că tai fel de fel de cuvinte și fac colaje din amintirile și experiențele mele de viață. Încerc să le pun pe niște instrumentale și să îmi fac un soundtrack al vieții updatat. Despre asta e.

Ar fi și o paralelă cu povestea lui Louis Vuitton în sine, care a fost de câteva ori homeless până să ajungă de succes. E despre puterea de a insista și de a merge mai departe chiar și în momentele în care nu totul e roz în carieră sau în viața personală. E ceva ce tinde spre the bigger picture. Mi-e greu să pun totul în cuvinte, dar în capul meu e totul foarte clar. Cum a zis-o și ASAP Rocky: „Can’t forget that I’m golden”. It's about staying gold! 

Dar ce le zicem celor care așteptau să scoți AVRAM?
AVRAM o să fie cel mai important album din cariera mea de până acum. Lucrez la un sound și niște teme anume, fac foarte multe sesiuni din care adun piese, renunț la altele. E un angajament pe mai mult timp. Ca oamenii să nu aștepte după albumul ăsta, care e albumul vieții mele, scot între timp tot felul de alte proiecte.

LV PATTERN e de fapt doar o bucățică mică din ce urmează, o să continui cu CORDIAL, care este un album R&B full, de 14 piese, varianta normală, și 17 piese pentru varianta deluxe. Spre sfârșitul anului, în apropierea sărbătorilor, o să lansez și DE-ALE MELE 2, o continuare a sound-ului din 2008, un mixtape cu vibe-uri mult mai street așa. După aceste proiecte, se va apropia și AVRAM de finalizare. Dar e ceva cu care nu mă grăbesc, vreau să creez un hype pentru albumul ăsta pentru că e total alt gen de proiect.

Am ascultat destul de atent introul și interludiile de pe LV PATTERN. Chiar voiai să bați pe cineva? E o poveste reală?
E 100% real, bro. A fost o perioadă destul de dark la un moment dat, când s-au întâmplat foarte multe nebunii în jurul meu. A trebuit să recalculez lucrurile, să îmi dau seama cine sunt, să-mi dau seama de anumite lucruri pe care nu le mai pot face și pe care trebuia să le las în trecut pentru a nu face greșeli pentru cariera mea. Asta deși, uneori, impulsul mă împinge să răspund unor provocări care se întâmplă cu lucruri negative care vin la pachet cu nivelul ăsta de notorietate. În ultimii ani au avut loc niște schimbări în viața mea personală, dar și în carieră. Prefer să pun energia negativă în muzică și să o transform în artă. 

Artwork-ul e o poză din vremea când eram în Germania. Toate piesele sunt scrise în Notes, pe telefon, cu beat-uri care au ajuns la mine foarte random, iar piesele s-au întâmplat imediat. Conțin voicemail-uri, conversații de-ale mele la telefon. Am vrut ca albumul ăsta să aibă un aer personal. Am și piese înregistrate direct pe telefon când nu am putut ajunge la studio.

Pe „Pantera verde” zici că Instagram și coxul i-au făcut vedete pe unii. Te-a supărat cineva atât de rău încât să le zici treaba asta pe față?
Mă supără oamenii care nu zic pe față ce au de zis și decid să tragă shoturi subliminale. O vreme nu am vrut să răspund acestor provocări, dar mi-am dat seama că dacă nu răspunzi provocării poți să pari fraier. Am decis să le răspund cu aceeași monedă și nu numai. Dacă există artiști care îmi declară război și eu declar război înapoi. Nu e vreo problemă să ne asumăm că unii dintre noi nu ne suportăm.

De-aia mi se pare că interludiul cu Berechet e despre oamenii care-ți sunt „prieteni” acum.
Fix despre asta e, da! Multă lume poate să roiască în jurul tău la un moment dat, dar lucrurile astea nu sunt reale. Unii vor să-i ajuți să se lanseze, alții vor să învețe chestii de pe lângă tine, alții vor să pornească scandaluri ca să aibă o credibilitate. „Uite, m-am certat cu ăsta, îl cunosc”, știi? În 2021, vizualizările și scandalurile atrag atenția, așa că nimeni nu se mai concentrează pe lucruri reale, ci pe a obține un buzz. Materialul ăsta dă și niște elemente de-astea pentru că nu îi e frică să se cenzureze.

E și un soft side a lui NANE pe LV PATTERN. Cum e NANE ăsta când e cu o fată?
E o linie fină între NANE personajul și Ștefan Avram Cherescu, nu e o delimitare foarte bruscă. NANE îl conține pe Ștefan Avram Cherescu și din trecut, și din prezent și din viitor. Poate fi o identitate care ia foarte multe forme. Poate să fie o proiecție a viitorului meu. Poate să fie o amintire din trecut. Poate să fie un vibe pe care l-am trăit. Poate am luat odată o pastilă și am ținut minte sentimentul ăsta pentru tot restul vieții, când eram în Belgia la o faptă. Asta nu înseamnă că fac aceleași lucruri acum, dar înseamnă că există în mine și că pot vorbi despre ele.

Mă gândesc că ai avut și inima frântă cândva. Cum s-a simțit asta?
Sunt o persoană ca toate celelalte. De-asta muzica mea trece cu ușurință de la un sound foarte hard, cu vorbe foarte dure, la o parte foarte soft și sensibilă, o parte umană și reală. Așa sunt și în viața de zi cu zi. Am unele zile în care sunt down, zile în care sunt nervos, zile în care stau cu o gagică și nu fac nimic. Nu e doar despre coarde sau droguri. Am cărțile speciale ale super villain-ului. Le mai scot uneori pe masă și îmi aduc aminte ce sunt. Dar eu m-am concentrat întotdeauna pe evoluție și pe a vrea mai mult de la viață

Ce face o coardă să fie coardă? Și ce e o coardă?
Bă, frate, e efectiv un slang. Cum folosesc alți trapperi „zdreanță” sau „curvă” sau „cârpă”. Eu am vrut să mă diferențiez în exprimarea asta. Multă lume crede că e un cuvânt misogin, dar eu zic „coardă” și unor tipi când sunt ciudați și fake. Înțelegi? Poate pare că are o conotație gen N-word-ul la americani. Dar nu e. E ceva care e presărat din când în când ca un slang normal. 

Întâmplarea face că e atât de catchy, încât l-au preluat foarte mulți artiști care nu-l foloseau înainte. Am simțit, în schimb, că uneori îl folosesc prea des. Dar m-a consacrat și m-a pus mai bine pe hartă? Cu siguranță! NANE e ăla cu coarda!

Oricine are căcaturi de zis la adresa conținutului uită că suntem niște artiști care se distrează. Nu stăm să ne gândim atât de deep la căcaturile astea și să întoarcem toate versurile pe dos. Noi intrăm în studio, dăm play la un beat, ne punem la microfon și facem piesa. Nu e ca și cum ne gândim cum supărăm și denigrăm feministele. Sau că poate am zis ceva despre persoanele care consumă mezeluri. Că nu suntem atenți cu produsele biodegradabile. Dude! Nu zic că nu susținem multe dintre lucrurile astea și noi. Spun doar că nu ținem cont de ele când creăm. 

Un pictor când se apucă să picteze nu stă să se gândească ce e legal, ce e ilegal, ce e frumos sau urât, doar se exprimă și descarcă. Dă drumul la niște vibe-uri și niște sentimente când creează. Lumea nu trebuie să uite treaba asta niciodată. 

Cum e să fii liber în ce faci?
Overall e foarte marfă. În același timp trebuie să ții cont că eu sunt propria mea casă de discuri. În perioada interviului din 2016 cu tine, știam că nu mă mai pot ocupa de alte lucruri dacă vreau să fac asta sută la sută. De atunci și până acum mi-am concentrat atenția, energia și toți banii pe care i-am produs în direcția de a mă autosusține.

Îmi place să colaborez cu foarte multă lume, uneori colaborez cu Global Records pentru anumite proiecte care au potențial comercial. Dar nu am vrut niciodată să-mi pierd touch-ul meu de prăjit, care nu suportă să aibă șefi și deadline-uri și direcții din surse exterioare. Toată direcția artistică vine de la mine, eu centrez, eu dau cu capul. Am în jurul meu o echipă foarte mișto de oameni care reușesc să mă înțeleagă chiar dacă sunt un prăjit, iar în creierul meu se întâmplă foarte multe lucruri deodată. Am lângă mine niște oameni foarte marfă care mă înțeleg și văd the bigger picture. Inclusiv faptul că nu vreau să fiu out there tot timpul.

Trebuie să-mi zici dacă a venit vreodată vreo ofertă pe bani mulți pe care nu aveai cum să o refuzi.
Hai să ți-o zic pe față. Cea mai mare sumă cu care am fost ofertat a fost undeva la 150 de mii de euro. Mi s-a zis „Uite, ia banii ăștia, fă ce vrea pula ta și semnează”. N-a fost ușor să-i refuz. Mi-l imaginam pe NANE fără 150 de mii de euro, dar și pe NANE cu 150 de mii de euro. Dar după ce am avut întâlniri cu avocați și am înțeles condițiile din clauze și scrisul ăla mic care schimbă cu totul sensul unei fraze, am ajuns să înțeleg de ce puteam să primesc suma asta de bani. Pentru că sunt un artist care generează zeci de milioane de stream-uri și sute de milioane de view-uri pe YouTube. Undeva avea sens. 

Am decis, totuși, să-mi dezvolt echipa mea și să merg pe drumul ăsta mai greuț de a câștiga genul ăsta de sume în mod independent. Nu prin case de discuri care percep comisioane și care au tot felul de clauze weird.

Pentru o casă de discuri e business sută la sută. Mie îmi place să fac și business, e un domeniu cu care cochetez de ceva timp și cred că învăț din ce în ce mai multe. Dar pe lângă latura business, pentru mine e importantă și latura asta artsy și a libertății de exprimare totală. Nu vreau să ajung în situații ciudate în care trebuie să mă gândesc la anumite lucruri când scriu piese. Nu vreau să-mi fie teamă că aș putea să deranjez pe cineva cu versurile mele. Nu. Sunt de capul meu și fac totul după filmul meu.

Când fumezi, când ești cu tine și te relaxezi, ce simți? Îneci niște gânduri când fumezi sau doar e fuel bun pentru tine?
Bă, frate, te ajută foarte mult să îți depășești prejudecățile când creezi. Intri într-un vibe, într-o transă, ești conectat la sursa inspirației tale. Nu mai stai să te gândești ce probleme ai avut în ziua respectivă. A nu se înțelege că eu promovez în vreun fel consumul de substanțe. Tot ce pot să spun e că există niște magazine extraordinare și în România unde se găsește CBD foarte bun! CBD-ul e legal și te relaxează, dar nu are efecte psihoactive, which is really awesome! De multe ori, anxietatea stă în calea multor sesiuni de creație.

În ziua de azi, biletele de avion sunt destul de ieftine. Poți să zbori până-n Barcelona, să mergi într-un coffee shop. Mie îmi place să mai ies așa din țară și să compun în felul ăsta în afară, e total un alt vibe. Pe „LV PATTERN“, de exemplu am piese scrise de când eram în Germania. Acum, în perioada asta, m-am dus într-o călătorie de autoexplorare și de relaxare. Și ce crezi? M-am întors și cu piese noi!