Am vorbit despre viața grea din Italia cu româncele care au câștigat concursul „Miss Badante”

Ai putea spune, fără să greșești, că în afara granițelor României mai trăiește înc-o Românie. O parte o găsești în Marea Britanie, în sistemul medical, o altă parte o găsești pe câmpuri agricole din Spania sau pe șantiere. Iar pe multe dintre românce le găsești în casele străinilor bătrâni de care au grijă. În Italia ele sunt numite „badante”.

Italia este țara europeană cu cea mai îmbătrânită populație, iar cifrele cresc an de la an. În 2019, în Italia erau peste 3,5 milioane de persoane care nu mai erau autosuficiente, majoritatea vârstnici cu nevoie de asistență permanentă. În acest context, Centri per l'Adattamento dell'Ambiente Domestico estimează că în Italia muncesc peste 1,6 milioane de badante, dintre care peste 82 la sută sunt femei imigrante. Majoritatea (57 la sută) au vârste între 36 și 50 de ani. Însă, pentru a-și păstra stabilitatea, familiile italiene vor avea nevoie de și mai mult ajutor în anii ce urmează. Astfel, numărul badantelor va crește la peste 2,1 milioane în 2030. 

Badantele au devenit esențiale pentru funcționarea societății italiene, însă fără să se bucure de recunoașterea importanței muncii lor sau de condiții de muncă adecvate. De la această observație a pornit și inițiativa Elenei Rodica Rotaru. 

Elena a plecat în Italia în 2007, iar acum este designer de modă și organizatoare de evenimente. În 2015, a avut ideea de a organiza un eveniment dedicat badantelor, care să le valorizeze munca și rolul în societate. „Meseria de badantă nu există pentru mulți. Dar femeia badantă e puternică și fizic, și psihic.”

În 2016, evenimentul a primit numele oficial de „Miss Badante”, sub care s-a desfășurat anual de atunci. „Am pus numele ăsta pentru că voiam să le fac să se simtă frumoase, importante, dar acest concurs nu este bazat pe frumusețea fizică a concurentelor”, explică Elena. Și ea a fost badantă la începuturile ei în Italia, însă n-a rezistat mai mult de trei luni. „Știu ce înseamnă munca lor și vreau să înțeleagă toată lumea că nu e ușor.”

Într-o sinteză a studiilor sociologice pe subiect, antropologul Dinu Guțu subliniază că cererea pentru îngrijitoare de vârstnici a crescut de patru ori din 1994 și până în 2011. Unul dintre studiile pe care le citează arată că, în 2019, șase din zece badante munceau la negru, adică ilegal, fără contracte și implicit, fără nicio protecție din partea statului.

Badantele sunt, în general, migrante din Europa de Est și cam singurele care acceptă condițiile de muncă impuse de majoritatea familiilor italiene. Asta înseamnă să locuiască în casa lor ca să fie disponibile 24 de ore din 24, să facă curățenie, să gătească, să spele și să calce, de multe ori nu doar pentru bătrâni, ci pentru întreaga familie. Totul pe un salariu de până într-o mie de euro. 

Concursul devine astfel o pârghie importantă pentru recunoașterea muncii lor. Iar anul acesta s-a desfășurat la Roma, la finalul lui iunie. Concurentele au avut de trecut prin trei probe: prima, cea de prezentare, în care au povestit juriului despre viețile și munca lor, proba rochiilor de seară și proba de talent. 

Au fost încoronate două câștigătoare, pentru 2021 și 2020, când evenimentul nu s-a desfășurat din cauza pandemiei. Am stat de vorbă cu cele două românce despre bucuriile și neajunsurile vieții de badantă în Italia, dar și despre posibile planuri de întoarcere acasă.

Gianina Paraschiv are 35 de ani și este câștigătoarea de anul ăsta. A venit prima oară în Italia în 2002, la 16 ani, pe un job de tractoristă. La 19 ani a avut primul contact cu munca de îngrijitoare, într-o casa famiglia, un fel de azil în care locuiau șase bătrâni. 

De atunci, a lucrat ca badantă pentru mai multe familii italiene. „Până la ora actuală eu am îngropat vreo zece persoane.” E de părere însă că viața de badantă poate fi frumoasă, dacă știi cum să ți-o faci. Satisfacția de a face un bine bătrânilor îi dă motivație: „Mă gândesc că în locul lor ar putea să fie mama sau tata, bunicul, poate o să fiu eu peste 40 de ani”. Însă abuzurile la care unele familii au supus-o i-au îngreunat existența. 

Unul dintre motivele pentru care familiile își permit asemenea abuzuri este că badantele românce se tem că își vor pierde locul de muncă dacă își cer drepturile, explică Gianina. „Noi, ca badante, mergem foarte mult pe înțelegerea verbală, pentru că, dacă ei ne-ar face un contract în regulă, ar trebui să plătească contribuții foarte mari la stat. Atunci ei ne fac contracte de 25 de ore pe săptămână, pentru care plătesc o sută de euro pe lună la stat”, detaliază ea.

În realitate, muncesc aproape toată ziua, în fiecare zi. „Sunt și familii cu doi bătrâni. Unul nu doarme noaptea, celălalt se trezește dimineața. Și ce faci, poți să te pui la culcare? Ce, ai venit acasă la mine să dormi? Ce dacă tu ai fost toată noaptea în picioare. Eu n-am cunoscut nici măcar o italiancă să muncească în condițiile astea”, povestește Gianina.

Munca în sine e de multe ori epuizantă, atât fizic, cât și psihic. „E o muncă scârboasă. Eu nu doar schimb pampersul, le fac și clismă, am pacienți paralizați care au nevoie de sondă.” Mulți dintre vârstnici au boli neurodegenerative, ca Alzheimer și alte demențe, care îi fac să devină necooperanți sau chiar violenți. 

„Am avut o perioadă de șase luni în care eram plină de vânătăi, nu puteam să mă apropii de bătrâna cu care stăteam”, își amintește ea. „Avea demență senilă în ultimul stagiu. Când trebuia s-o schimb, s-o spăl, era dezastru. Mă zgâria, mă mușca. A fost o perioadă grea.” 

O altă problemă, pe care Gianina a discutat-o și cu juriul concursului, este cea a abuzului sexual. „Ne-au întrebat cum e să lucrăm cu persoane de genul masculin. Unii fac avansuri, pun mâna, nu se mai controlează. Le-am răspuns că nu trebuie să-i marginalizăm, trebuie să le explicăm cu calm că noi suntem ca nepoții, copiii lor. Nu putem să agresăm și noi persoanele astea care au probleme. Dacă erau bine nu se comportau așa.”

După mai bine de jumătate de viață în Italia, Gianina nu are planuri să se întoarcă în România prea curând. A reușit să-și aducă și fiica de 15 ani și s-o înscrie la liceu în Roma, în timp ce fiul de 13 ani locuiește la Veneția cu tatăl lui. 

„Plecarea în Italia destramă multe familii. Asta e o realitate a badantelor. Când am plecat, soțul a rămas acasă cu copiii. Făceam trei luni în Italia, mai veneam acasă o săptămână-două, apoi iar plecam două luni, iar veneam. Dar relația tot se răcește,” spune ea cu amărăciune. 

„Eu aș vrea să le spun celor din România care au soțiile, mamele, la lucru: să nu credeți că ele sunt aici ca să se distreze. Sunt femei care duminica nu mănâncă. Țin de bani să-i ducă acasă la familie. Multe nu se duc să-și cumpere o pereche de papuci dacă li s-au rupt, strâng tot să ducă acasă la copii. Să le respecte mai mult pe aceste femei, pentru că ele merită să fie respectate.”

Lucica Parasca este câștigătoarea Miss Badante pe 2020. La 63 de ani, se mândrește că e mereu veselă și dornică să dea oricui o mână de ajutor. „Sunt în Italia de 18 ani. Ca toată lumea, am plecat pentru că aveam nevoie de bani.”

La concurs, în fața juriului, a spus „adevărul, așa cum îl cunosc eu”. A vorbit despre orele suplimentare neplătite, despre lipsa zilelor libere, despre familii care nu i-au dat de mâncare sau care i-au numărat fiecare dumicat. Anii de experiență au învățat-o să-și aleagă însă cu grijă oamenii pentru care lucrează. 

„Am fost și la familii la care am stat o săptămână, două, am văzut că nu ne înțelegem și am renunțat. Trebuie să știi să te respecți pe tine însuți și să-ți faci viața frumoasă, să te simți bine la locul de muncă, datorită felului cum te tratează persoana pentru care muncești”, explică ea.

A învățat și că există moduri prin care poate pune presiune asupra angajatorilor care nu-și respectă partea de înțelegere: „Există sindicatul muncitorilor în Italia, care are grijă de drepturile noastre, ale muncitorilor. Eu am lucrat la o familie care nu mi-a plătit toate drepturile, după ce că am și căzut și mi-am spart cotul la muncă. Atunci m-am dus la sindicat, am făcut reclamație și am obținut plata.”

Nu toate experiențele sunt însă negative. Ultimul ei job a durat trei luni, într-o familie care s-a purtat frumos cu ea. „Spuneau că atunci când intră în casă doamna Lucia, adică eu, parcă răsare soarele. S-au atașat de mine și eu de ei.”

„În munca asta trebuie să ai foarte multă răbdare”, e concluzia Lucicăi. „Dacă nu ai, nu vei reuși să o faci. La început mi-era scârbă, dar cu timpul m-am obișnuit. Îți doresc să nu fii nevoită vreodată să te adaptezi la așa ceva. Eu mi-am distrus sănătatea în ăștia 18 ani. Am un stent la cuore, am hernie de disc, am ficatul mărit. Genunchii sunt în piuneze.”

Acum, la vârsta la care mulți se gândesc la pensionare, Lucica are și un răspuns pentru haterii care i-ar putea critica alegerile sau felul în care s-a prezentat la concurs. „Bucuria și satisfacția mea sufletească că am ieșit Miss Badanta la 63 de ani nu mi-o poate lua nimeni, oricâte răutăți ar spune despre mine”, conchide aceasta.