De ce tot mai mulți tineri din România își dau seama că-s demisexuali

Probabil că-ți amintești de pe vremea când mergeam în cluburi cum era să vezi pe cineva care ți se părea atractiv și-n secunda doi să te gândești că ai vrea să pleci acasă însoțit/ă. Ai zice că e ceva normal să ți se pună pata pe oameni despre care încă nu știi mare lucru, dar ce se întâmplă dacă nu experimentezi valul ăsta de atracție instant? Ei bine, există un termen pentru asta: demisexualitate. Nu e nici preferință, nici trăsătură de personalitate, ci o orientare sexuală, la fel ca bisexualitatea, spre exemplu. Cei care se identifică ca atare au nevoie de conexiune emoțională pentru a aprinde flama dorinței sexuale. 

Cu toate că la prima vedere poate părea un moft social sau nevoia inutilă de a eticheta o altă identitate sexuală printr-un acronim dubios, demisexualitatea diferă de „vreau să mai aștept un pic”. Pentru demisexuali, atașamentul emoțional e mai degrabă chibritul care aprinde atracția sexuală decât consecința unei sesiuni de Netflix & chill care s-a soldat cu geamuri aburite.

„Persoanele demisexuale nu se bucură de aventurile de-o noapte sau de întâlnirile ocazionale”, mi-a explicat Rareș Ignat, expert în sexologie și terapie de cuplu. „Nu se îndrăgostesc la prima vedere, nu simt vreo conexiune sexuală cu persoane străine și nu înţeleg cum poate cineva să fie atras fizic de o persoană până nu o cunosc bine.” 

Termenul e nou, dar demisexualitatea e la fel de veche ca lumea însăși. Întotdeauna au existat indivizi a căror atracție sexuală trebuia să fie dublată de conexiunea emoțională. Chiar și în cultura contemporană a agățatului, sunt persoane care nu simt fluturi în stomac la prima întâlnire, când date-ul le povestește despre cât de mult adoră buldogii francezi în timp ce se țin de mână în MNAC. În schimb, cele mai mari turn-on-uri pentru ei sunt intimitatea sentimentală, senzația de siguranță și conexiunea emoțională. 

Printre ei se numără și Oana, 23 de ani. Și-a dat seama că se identifică drept demisexuală în 2020, ceea ce a făcut-o să-și pună multe întrebări în privința propriei sexualități, ce părea să nu aibă aproape nimic în comun cu cea a prietenilor săi. Nu putea să simtă atracție fizică instant nici dacă își dorea, one night stand-urile nu erau punctul ei forte și îi era imposibil să-și înțeleagă prietenele ce povesteau pasional despre cum și-au pus-o cu tipul pe care l-au cunoscut săptămâna trecută.

Poreclită „greu de obținut” în cercul de prieteni și caracterizată de băieți ca „un test al răbdării”, Oana a trăit cu senzația că e o piesă de puzzle care nu se potrivește nicăieri, ca și cum are o problemă. „Când eram în liceu, prietenele mele erau îngrijorător de obsedate de actori, cântăreți sau tipii macho de a XII-a. Eu n-am avut nicio chestie de genul”, își amintește ea. „Nu pentru că voiam să pară că sunt mișto sau pentru că nu consideram pe cineva atractiv, ci pentru că nici până acum nu pot să concep cum poți să simți că vrei să faci sex cu cineva cu care nici măcar nu ai făcut cunoștință”.

Momentul de evrika al Oanei a fost când s-a ciocnit accidental de termenul „demisexual” pe net. Câteva ore de articole citite mai târziu, tărâmul până atunci necunoscut al demisexualității îi devenise un refugiu în fața presiunilor sociale de care se lovise până atunci. Și-a dat seama că asta i se întâmplă și ei. „Nu eram mironosiță și nici demodată. Eram demisexuală. Iar asta nu însemna că sufăr de vreun dezechilibru hormonal sau că am un vagin defect”, spune Oana. „Sexul poate duce la conexiune emoțională pe cât poate conexiunea emoțională să ducă la sex – dar pentru mine cele două trebuie să se intercaleze.”

Dacă te gândești un pic la istoricul romantic al cunoscuților, îți aduci aminte de poveștile încheiate cu un „walk of shame” și de acea listă pe care toți am avut-o la un moment dat în notițele telefonului, concluzia imediată e că persoanele ca Oana sunt pe cale de dispariție. Dar nu sunt. 

Termenul „demisexual” a luat naștere acum 15 ani pe un forum despre asexualitate, când cineva l-a inventat pentru a exemplifica cum este să te identifici în mare parte, dar nu în întregime cu asexualitatea. De atunci, termenul a profitat de scena tot mai nuanțată a identităților sexuale pentru a pătrunde în cultura mainstream. Dacă mai adaug la ecuație subbreditul ăsta despre demisexualitate cu aproape 57 de mii de membri și hashtag-ul #demisexual, care are peste două milioane de postări pe Instagram, aș putea îndrăzni să spun că fenomenul nu e atât de nou pe cât sună. 

Ideea că sentimentul de iubire reprezintă doar un beneficiu suplimentar al repetatelor tête-à-tête-uri sub plapumă este un fir narativ mai mult decât firesc în cultura modernă, după cum îmi zice Anastasia, 22 de ani. La fel ca Oana, mantra ei este „conexiune, nu acțiune”. „Cred că există anumite standarde sociale care te presează să faci cât de mult sex se poate. Și e okay să faci asta dacă-ți place. Dar pe mine m-a făcut să cred în mod eronat că normalitatea sexuală înseamnă să fii excitat 24/7 și să vrei să dai pedala cu orice ocazie ai”, explică ea. 

Există un sâmbure de adevăr în privința asta. 66 la sută din populație are la activ cel puțin un one-night-stand, ceea ce înseamnă că sexul casual ocupă o poziție superioară în ierarhia mainstreamului. Dacă te gândești la asta, imaginează-ți cum e să-ți găsești un partener prin metoda de dating standard când identitatea voastră sexuală e antiteza culturii „sex fără sentimente”. 

Viața sentimentală a unui demisexual poate să fie la fel de dificilă ca abandonarea unei relații toxice. Atunci când ai nevoie de conexiune emoțională pentru a simți atracție fizică, one night stand-urile sunt etichetate cu „nu”, iar dating app-urile sunt nașpa, pentru că ideea ta de univers distopic este să-ți alegi un posibil partener după cinci poze și un bio ambiguu. „Demisexualilor le place să o ia mult mai încet în stabilirea unei conexiuni emoţionale, pentru că nu simt atracţie sexuală până când nu există o legătură emoţională solidă”, spune Rareș. 

Probabil din acest motiv, Anastasia trece orice posibilă înfiripare romantică prin filtrul prieteniei. „Tipii cu care am fost în trecut mi-au fost înainte de toate prieteni. Mi s-a părut mai natural să fim împreună după ce formasem deja o conexiune”, povestește ea. „Dar nu conexiune în sensul de îndrăgostit, dragoste la prima vedere sau vreau să mă mărit cu tine, ci în sensul de avem chestii în comun și ne cunoaștem destul de bine.” 

Altfel spus, contextul unei amiciții pune la dispoziție pilonii conexiunii emoționale, ca mai apoi să paveze drumul spre statutul de „crush” – de aceea, demisexualii simt atracție fizică deseori față de prieteni, colegi de muncă sau alte persoane din anturaj. Însă definiția intimității sentimentale diferă de la persoană la persoană. „Conexiunea emoțională se formează în copilărie”, spune Adrian Sadovnic, expert în sexologie și autor al cărții „Sexul pe înțelesul tuturor”. Acesta explică cum suntem mereu în căutarea a ceva cu care am fost crescuți: „Un mediu de familie sănătos duce la faptul că respectivul dorește să se conecteze la sexul opus, căutând aceeași emoție ca în familie, mergând pe trei etape – platonică, romantică și erotică.”

Asta nu înseamnă însă că fiecare legătură emoțională pe care un demisexual o leagă e un bilet one-way către atracția sexuală. La fel cum persoanele gay nu sunt atrase de toți indivizii de același sex, așa nici demisexualii nu visează la un 69 cu toate persoanele în care au investit emoțional. După spusele Oanei, viața sexuală a unei persoane demi e ca și cum ai juca la ruleta rusească. „Intimitatea emoțională contribuie la atracția sexuală, dar n-o și asigură”, consideră ea. „Dacă ar fi fost așa, ar fi trebuit să mă culc cu toți prietenii mei. De toți mă simt atașată emoțional, dar asta nu înseamnă că și vreau să fac sex cu ei.” 

La fel de greșită este și preconcepția conform căreia demisexualii sunt proprietarii ghinioniști ai unor organe genitale mai mofturoase decât un copil care mănâncă pentru prima oară piure de broccoli. „Poate ai parte de mai puțini parteneri sexuali decât o persoană normală, dar asta nu îți afectează capacitatea de a face sex propriu-zis”, spune Anastasia.

Temperamentul sexual nu definește demisexualitatea, explică Adrian Sadovnic. „Pot exista temperamente sexuale puternice, care vor să facă sex de șase, nouă sau zece ori pe săptămână, dar care să caute intimitatea emoțională întâi de toate”. Conduita Oanei nu se situează departe de această odă a intimității emoționale. „Doar pentru că îmi ia mai mult de 48 de ore ca să mă încălzesc nu înseamnă că am o viață sexuală plictisitoare. Înseamnă doar că experimentez atracția sexuală în mod diferit.”

Această identitate sexuală nu face discriminări pe baza genului, în ciuda stereotipului care inundă cultura populară de secole cu conceptul că femeile au nevoie de conexiune emoțională ca să dea upgrade la relație. Cătălin, 23 de ani, este exemplul viu. „Sunt genul de persoană care pune relațiile în fața sexului spontan”, spune el. „Conexiunile emoționale îmi oferă siguranță, stabilitate mentală și sufletească - trebuie să bifez chestiile astea ca să ajung la următorul pas.” Cu toate că tânărul a descoperit recent că este demi, în urma unei analize a fostelor lui relații și sesiuni de documentare pe Google, nu se gândește să-și facă momentul de coming out prea curând.

Motivul? Normele societale nu doar că au „dresat” atitudinile față de sex în funcție de gen, dar au și dat naștere presiunilor mute, care impun o idee eronată asupra normalității sexuale. Pentru că, nu-i așa?, tipii trebuie să fie gata oricând și oriunde pentru sex. „Ideea că un tip are nevoie de una sau două săptămâni de acomodare e cel puțin dubioasă. Lumea se grăbește. Să-ți cunoști partenerul nu e tratat ca un lucru prioritar – sau mai rău, nici nu contează atâta vreme cât ai parte de sex”, adaugă el.

Până și Tinder a îmbrățișat ideea că nu toți userii experimentează sentimentul de dragoste la primul swipe. În 2016, aplicația de dating a introdus 13 termeni noi pentru a-și ajuta utilizatorii să definească cât mai precisă orientarea lor sexuală – printre care se numără și demisexualitatea. Întrucât există o astfel de reacție, mai mult ca sigur există și cerere.

Oana, Cătălin și Anastasia fac parte din Generația Z, ceea ce înseamnă că adolescența lor a coincis cu o perioadă de acceptare a faptului că identitatea sexuală e mult mai complexă decât sistemul binar tradițional. Dar, în același timp, o perioadă când presupusul conținut „sex positive” abunda platformele sociale, plasând hypersexualitatea pe un piedestal. Nu e de mirare că după ani în care au dat repost la GIF-uri NSFW pe Tumblr în timp ce fredonau „Lick me up and take me like a vitamin”, tinerii își oferă un moment de respiro pentru a decide dacă sexul casual se pupă cu nevoile lor. 

„Avem porțile deschise către sex și persoane disponibile pentru a face asta. Deși în perioada modernă toți cred că toată lumea face sex în stânga și-n dreapta, destul de des sunt persoane care își încep viața sexuală la 20 și ceva de ani”, explică Adrian. „Persoana trăiește o anxietate, o frică de a ajunge mai departe, iar motivatorul principal este factorul social, ce indică că trebuie X lucru, sau ca e vremea pentru Y.”

Într-o societate care pare obsedată de sex, creșterea comunității demisexuale arată că unele persoanele vor să-și croiască propriul drum. „Pare o etichetă ca să ne facă să ne simțim validați de societate, dar pentru mine nu e. Îmi dă sentimentul că sunt înțeleasă și că e okay să fiu așa. M-a ajutat mult să mă accept”, conchide Anastasia.