Să descopăr că am testicule a fost cel mai bun lucru din viața mea

Aveam 16 ani când am aflat că am testicule.

A fost o surpriză de zile mari atât pentru mine, cât și pentru doctorul care mi-a dat vestea, dar și pentru părinții mei care nu și-ar fi imaginat niciodată că fetița lor prețioasă era de fapt „bărbat biologic”. 

Sunt intersex, ceea ce înseamnă că nu mă încadrez în definițiile tipice cromozomiale sau anatomice pentru femeie sau bărbat. Sunt muzicianx și activistx din Melbourne într-o misiune neobosită să revoluționez reprezentarea intersex în Australia.

Înainte să-ncep să educ milioane de oameni random de pe internet despre treburile ascunse ale organelor mele genitale, eram terifiatx să aduc subiectul în discuție față de oamenii care-mi erau apropiați. Dar de ce? Cum poate cineva să treacă de la o extremă la alta?

Nu avea legătură cu abundența de reprezentări pozitive din media, asta pot să te asigur, sau cu înțelegerea publicului general.

Îmi place să spun că pentru că aveam coaie. Dar adevărul e că n-a fost deloc ușor. La fel ca mulți adolescenți queer, m-am trezit înconjuratx de oameni care idolatrizează idealurile heteronormative și erau în căutarea de a se integra. După ce am primit verdictul care explica menstruațiile mele absente de la un doctor care era prost informat, am fost forțatx să tac. 

Când am avut în sfârșit încredere să-i spun unui așa-zis prieten prin ce trec și a început să abereze că eram bărbat, a întărit „adevărul” despre care fusesem avertizată: dacă ești intersex, pregătește-te pentru discriminare și durere - lumea nu te va ierta pentru că te-ai născut așa. 

În ciuda mesajelor pe care le-am primit, odată ce m-am cufundat în lumea intersex, am început să-i înțeleg dimensiunea. 

Și m-am întrebat: De ce nu se învață despre asta în școli?

Conform majorității organizațiilor din domeniul sănătății, să te naști intersex e la fel de comun ca a avea păr roșcat, așadar, unde sunt toți oamenii ăștia intersex? Am fost cu toții terorizați să tăcem, pentru că societatea modernă ne-a făcut să credem că dacă te naști așa nu meriți recunoaștere sau respect?

M-am trezit în mijlocul unei lupte interne cu ura de sine și teama, în timp ce mă agățam de o vizibilitate care-n discursul mainstream era pur și simplu ignorantă. Încărcatx de emoțiile astea contradictorii, am decis să fac tot ce-mi stă în putință să schimb narativa măcar în Australia și poate astfel să scutesc tineri intersex să simtă ce am simțit eu. 

Primul pas a fost să iau telefonul și să-mi pun povestea online. La început au fost câteva mii de interacțiuni, apoi câteva sute de mii, apoi un milion. Deși am mai dat de comentarii născute din ignoranță, majoritatea oamenilor erau doar curioși și recunoscători să fie educați. 

În ciuda atenției, n-am putut să ignor absența unei reprezentări intersex și nevoia urgentă pentru ea.

Îmi amintesc că am auzit zvonuri despre vedete care erau intersex și au făcut pe dracu-n patru numai ca să demonstreze că nu-i așa. Asta a impus standardul pentru felul în care persoanele intersex erau privite în mainstream. Ca să ai succes în viață, trebuia să te ascunzi. Am decis să iau acel standard și să-l arunc pe fereastră. 

Încerc să ne creez un spațiu în peisajul media care nu ne-a recunoscut niciodată existența. Poate părea că sunt singurx, dar nu sunt. Există un glob întreg care așteaptă să fie recunoscut și nu ne vom opri din a apărea pe Pământ. 

Reprezentarea nu o problemă doar de diversitate, ci una de drepturi umane. E un îndemn la acțiune pentru o societate care susține că e lider la inclusivitate să conducă discuția. Lipsa unei reprezentări intersex perpetuează ignoranța și discriminarea. E timpul să educăm și să sărbătorim spectrul superb al existenței umane. Până când cineva nu se va vedea reflectat în media pe care o consumăm, nu putem susținem că suntem o societate care apreciază și respectă fiecare individ. 

Cândva mi-era teamă că a fi intersex ar putea fi un obstacol pentru succes, un secret care trebuia protejat cu orice preț. Mă înșelasem. Sunt doar o variație biologică naturală, nimic extraordinar. Odată ce am înțeles asta, m-am simțit obligatx să fiu acea persoană care-mi doream să fiu și să ies în lume să spun că e ok să fii intersex. E normal. 

Singura diferență constă în felul în care lumea ne tratează. Acolo apare provocarea.