„M-am dus la ea acasă și am plâns”: Cum și mai ales când trec bărbații peste o despărțire

Pentru majoritatea, despărțirile sunt grele și declanșează un întreg proces emoțional. Gândurile și emoțiile se schimbă, la fel și relația cu fostul partener și cu tine însuți. Aceste schimbări pot dura ceva timp. Săptămâni, luni sau chiar ani mai târziu, încă încerci să justifici lucruri la care nu ai primit niciodată răspuns și să vindeci răni care nu se văd, dar pe care le simți.

Un stereotip spune că, după o despărțire, bărbații se simt bine în primele zile și apoi, pe parcurs, încep să se prăbușească. În multe feluri, chestia asta e adevărată, pentru că bărbații nu știu să vorbească despre emoțiile lor sau să le confrunte.

Atât mass-media, cât și societatea, prezintă mereu ideea că bărbații sunt meniți să poarte cu ei aceste emoții greu de dus sau că uneori recurg la gesturi extreme ca să le facă față. Asta pentru că, conform rolurilor tradiționale de gen, bărbații sunt niște protectori logici și lipsiți de emoție.

Realitatea e că o despărțire poate cauza multă confuzie, atât bărbaților, cât și femeilor. Depinde mult și dacă a venit ca o surpriză sau dacă se prefigura la orizont de ceva timp. S-a întâmplat prin telefon sau, chiar mai distant, prin mesaje text? Simțeai că ceva merge prost sau credeai că totul e absolut perfect în relație? Ai trecut singur prin procesul de despărțire sau ai avut susținere?

Urmările unei despărțiri pot fi dure, de la probleme mai evidente, cum ar fi abuzul de substanțe ca să te consolezi și să îți distragi atenția de la durere, până la schimbări mai subtile, cum ar fi ruperea legăturilor cu persoane apropiate. Nesiguranța poate face ravagii și, ca bărbat, s-ar putea să rămâi cu gânduri pe care nu ți le poți explica nici ție însuți, darămite altcuiva.

Am rugat trei bărbați să ne spună cum au trecut pentru ei primele șase luni după o despărțire importantă și ce s-a schimbat în ei de-a lungul timpului.

John:

„Erau toți prietenii pe la mine și jucam poker când ea s-a despărțit de mine prin SMS. M-am dus automat în altă cameră ca să o sun și să rezolv problema, dar nu a vrut să vorbească și a lăsat lucrurile așa. Am fost șocat, dar era inevitabil să se întâmple, pentru că relația noastră devenise cam varză, recunosc. În ziua aceea, n-am suportat compania nimănui și am plâns până am adormit.”

Whetu:

„Nu am fost împreună la modul oficial, dar, practic, făceam tot ce fac niște oameni într-o relație, fără eticheta de relație. Tipa m-a părăsit peste noapte ca să se ducă după un alt bărbat cu care avusese în trecut o relație de tip on and off. Totul s-a întâmplat de pe o zi pe alta. M-a scos la o cafea bună, m-a dus la un restaurant nou și acolo mi-a zis că vrea să plece. Poate din cauză că nu aveam o relație oficială, nu am simțit tristețe sau durere imediat. Mi-am continuat ziua ca de obicei.”

Isaac:

„Sincer, nu am simțit nimic pentru că a fost atât de brusc și nu mă așteptam deloc la asta. Ba chiar m-am bucurat un pic pentru că și eu căutam o cale de ieșire din relație, din cauză că voiam să experimentez lucruri noi. Eram de un an în relația respectivă și tocmai începeam primul an de facultate și eram nerăbdător să cunosc oameni noi. Simțeam că relația mă ține pe loc. Despărțirea a avut loc noaptea târziu, nu am simțit prea multe și m-am culcat liniștit.”

John:

„M-am dus la ea acasă și am plâns, lol. Până atunci nu știam cum e să ai inima frântă. Aveam nevoie de o încheiere mai frumoasă și a decurs okay, dar recunosc că mă speria gândul că voi rămâne singur.”

Isaac:

„În dimineața de după despărțire, primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sun pe mama ca să-i spun că ne-am despărțit. În timpul acestei conversații, am început să mă gândesc că poate nu voiam să trăiesc fără fata asta. În fața mamei m-am dat curajos, dar ea mi-a zis să vin acasă să stau cu ea o vreme dacă simt nevoia. Cum am închis telefonul, am început să plâng.

Toată ziua am stat în pat și m-am uitat prin telefon la toate pozele cu ea, toate amintirile pe care le-am construit împreună. Mi-am amintit cum ne-am cunoscut și cum simțisem că era cea mai potrivită pentru mine, pentru toată viața.”

John:

„După o săptămână sau cam așa ceva le-am spus alor mei că ne-am despărțit, pentru că mă tot întrebau de ea. Cu câteva zile înainte de asta, le zisesem și băieților, la o băută. Familia și prietenii mei au tăiat legăturile cu ea și au început să o urască din cauză că vedeau ce mult sufăr. Am încercat să-i conving pe toți că eram bine, dar de fapt nu eram.”

Whetu:

„Voi fi sincer, am trecut peste asta destul de repede. Dacă o relație nu e oficială și publică, nu cred că se pune la socoteală. Mai ales că niciunul dintre prietenii mei nu știau despre noi. Nu am simțit niciodată că era important să le spun. Am simțit că, dacă o să vorbesc cu un prieten despre asta, o să devină brusc o problemă mai mare decât era.”

Isaac:

„După o săptămână, deja căzusem în depresie și începusem să beau foarte mult, cel puțin trei-patru nopți pe săptămână. Mâncam puțin și prost. În timpul zilei mă ascundeam în camera mea, iar noaptea ieșeam fie să beau, fie să fumez iarbă. Orice mă ajuta să evadez temporar din realitate. Am încetat să mai merg la cursuri și mă afundam din ce în ce mai mult în depresie. Toată lumea din jurul meu își dădea seama că eram trist, dar parcă nimănui nu-i păsa. De ce să le pese? Doar nu ei erau cu inima frântă, nu?”

John: 

„Am călătorit amândoi împreună înapoi spre facultate și, cu cât ne apropiam mai mult de destinație, cu atât îmi era mai greu să accept că s-a terminat. Mă simțeam atât de trist și de singur. Am avut o discuție și apoi am plecat amândoi pe drumuri separate. Am păstrat legătura prin rețele sociale, dar nu mai era la fel ca înainte și de fiecare dată mă simțeam tot mai singur.”

Whetu:

„A încercat să mă contacteze. Nu mi-am dat seama pe moment că era ea pentru că îmi pierdusem toate contactele din telefon. Dar când mi-am dat seama, oricum a fost degeaba, pentru că deja trecusem peste. Și nici nu pot spune că mi-am reprimat vreun sentiment. Pur și simplu nu exista nicio durere. Poate că ar fi existat dacă am fi avut o relație cât de cât oficială.”

Isaac:

„Deja beam și fumam iarbă constant. Ieșeam în cluburi ca să uit de gânduri. M-am apucat și de fumat țigări, pentru că, atunci când nu găseam iarbă, simțeam să fumez ceva la berea de seară sau la cafeaua de dimineața.

În luna asta, m-am culcat cu câteva fete. Cu una dintre ele mă întâlneam deja în mod constant, dar sexul era de căcat, pentru că nu era nicio conexiune între noi și eram mereu cu mintea la fosta. Dar am continuat să mă folosesc de toate lucrurile astea ca să evadez din durere, în loc să mă confrunt cu emoțiile mele și să încerc să mă vindec.”

John:

„Pe măsură ce a trecut timpul, am tot ieșit cu prietenii și asta m-a ajutat. Mă simțeam încă legat într-un fel de ea și eram dispus să ne împăcăm oricând, dacă și ea ar fi vrut asta, dar ea trecuse peste și se combinase cu altcineva. În cele din urmă m-am mai vindecat, dar nu aveam încredere în mine ca să fac sex cu alte fete sau să intru într-o relație. Fusesem cu fosta doi ani, a fost prima mea relație adevărată. Sunt recunoscător că am simțit durerea asta și am văzut cum e, dar sper să nu o mai experimentez din nou.”

Whetu:

„M-a contactat din nou într-o zi când era în oraș și mi-a propus să ne întâlnim. Eram plecat din oraș, altfel aș fi spus da. Viața e prea scurtă. Încă nu mi-am făcut o iubită de atunci. Am rămas single mult timp. Am încercat de câteva ori, cu câteva fete, dar e greu să găsești o conexiune reală, autentică, una care să implice și prietenie, dar și sex sălbatic. Uneori mă îndoiesc că sunt capabil să am o relație. E okay, încerc să lucrez cu mine și am ajuns să îmi îmbrățișez singurătatea. Dar asta nu înseamnă că nu mă simt deprimat din când în când.”

Isaac:

„Șase luni mai târziu mă simțeam vindecat, dar tot aveam inima frântă. Nu mai beam atât de mult, așa că m-am reapucat de hobby-ul meu, muzica. Încă mă străduiam să îmi accept singurătatea. Știam că în timp o să mă obișnuiesc cu ea.

Nu există vreun mod prestabilit prin care să treci printr-o despărțire, pentru fiecare e altfel. Unul se vindecă într-o lună, altul într-un an.

Dar pentru toată lumea se schimbă ceva, fiecare persoană care iese dintr-o relație e nevoită să se confrunte cu o nouă realitate și să se gândească ce a învățat din acest proces. 

În orice caz, e important să îți permiți să simți emoțiile pe care e posibil să vrei să le reprimi. Poate că unele dureri vor rămâne cu tine pentru totdeauna, dar și asta e okay.”