Cât te costă un copil în România încă dinainte să-l ai

Să vrei să faci un copil în România începe de la întrebări la care ai sau nu răspuns. „Am banii necesari să cresc un copil?” sau „O să știu ce e de făcut?” sau „Sunt capabil și cel puțin altruist să-mi dedic timpul meu pentru timpul lui prezent și viitor?” sunt doar câteva exemple. Înțelegi unde bat. Și eu mi le-am pus. O să aflu răspunsuri la ele în următorii ani.

Cifrele natalității, oricum le-ai lua, n-arată bine. În 2022, de exemplu, s-au născut 158.000 de copii – jumătate din numărul celor care se nășteau în primul an după Revoluție. Și suntem la cel mai mic nivel al natalității din ultimii 134 de ani. 

De fiecare dată când vine vorba de natalitate, apare cealaltă jumătate a sporului natural: mortalitatea. Și dacă rezultatul e cu minus, înseamnă că România se împuținează. Sigur, nu doar nou-născuții contribuie la asta, ci și plecările din țară. Pe mine mă preocupă acum bebelușii. Mai exact, al meu. Uite ce-a însemnat pregătirile și costurile încă dinainte de-a se naște.

Am făcut acest break down din lumea reală, că vine vara, vin vacanțele, cine știe cum te gândești și tu la copii și-ai vrea unul al tău. Nu zic s-o faci sau nu, doar fac acest bilanț ca să înțelegi la ce să te aștepți în cazul în care răspunsul e pozitiv. 

Punctul de start al meu și al partenerei e că nu suntem nici bogați, nici săraci, undeva pe la mijlocul clasamentului de încasări. Cât să o ducem bine și să nu murim de foame până la următorul salariu. 

Vestea că vom avea un copil ne-a prins un pic cu garda jos. După perioada în care prețurile la orice au urcat considerabil și au mai intervenit și alte evenimente de viață, buzunarele și pușculița ne erau cam goale. Totuși, ne-am descurcat. Am trecut la organizare, planificare, discuții în contradictoriu și eforturi noi. Și da, a fost și un prilej de bucurie. Vestea venirii juniorului a fost un arc peste timp la fix un an de când mamaie murise.

Primele costuri vin destul de repede.

Ca viitoarea mamă să fie bine trebuie să meargă periodic la controale și să facă analize. Din acest moment, cu orice alegere, totul devine o chestiune subiectivă. 

Dacă mama merge la stat pentru analize, atunci sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Dacă sunt făcute la privat, Casa decontează doar controlul. Diversele analize, pentru virusuri și secreții, se plătesc separat și încep de la minimum 250 de lei. Până la 26 de săptămâni, mama merge la control o dată pe lună. După 36 de săptămâni merge o dată pe săptămână. E momentul să-ți calculezi deja banii. 

Pentru morfologii (ecografiile de monitorizare a fetusului), medicul cu care mama ține sarcina – și cu care poate să aleagă să nască –, va face o trimitere la un alt medic supraspecializat. Care, de regulă, e unul privat.

Orice morfologie se plătește și prețul uneia e de minimum 600 de lei. Asta ca să vezi că fătul „a crescut mâini, picioare, degete, urechi și altele”, după cum ar spune un medic. 

Începe și perioada în care viitoarei mame îi va fi tot mai greu să facă orice activitate considerată obișnuită. Și, da, să devină tot mai hormonală. No sexist pun intended. Medicul îi va recomanda repaos și o „cură” cu vitamine. Ca să îi fie bine copilului. Bani pe vitamine, ole! De la 100 de lei în sus, minimum. Aproape în fiecare dintre cele nouă luni de sarcină. 

Momentul coincide și cu apariția unei serii lungi de întrebări din partea ambilor parteneri: Suntem în stare?! Cum îl țin?! Cum știu că respiră corect?!

Trebuie să ai în vedere mai multe categorii de lucruri esențiale pe care trebuie să le iei pentru copil. Încep cu partea de mobilier – și, da, casa se va schimba dramatic ca organizare și așezare. 

O să ai nevoie de o masă de înfășat cu dulap. E evident care îi este întrebuințarea. Una decentă pornește de la 900 de lei. Pentru ea ai nevoie și de o saltea – între 50 și 100 de lei. 

Micul prinț are nevoie să doarmă într-un pat al lui. Noi am găsit unul la un preț decent de 600 de lei, după ce partenera mea a făcut un research temeinic. Dar la pat adaugi o saltea din microfibră de cocos, să eviți apariția de alergii și alte asemenea, dar și pentru un somn mai sănătos. Așa zic specialiștii. Costul e între 150 și 250 lei, așa că nu i-am contrazis.

Tot în casă o să mai ai nevoie, atunci când cel mic face trei–patru luni, de un scaun înalt pentru masă. Prețul aici e variabil. În orice caz, de la 100 de lei în sus. 

Partea de igienă și usuals e o desagă mare care uneori n-are fund.

Suzete, biberoane de sticlă cu tetine de rezervă, șervețele umede, trusă de mani-pedi pentru bebe, aspirator nazal, scutece, multe scutece, alte multe scutece, căci vor fi indispensabile, lenjerii de pat, cearceaf impermeabil, pungi stocare lapte, dezinfectant suprafețe, detergent și balsam de rufe special pentru nou-născuți și multe, multe, multe haine pe categorii de vârstă. Am cam obosit deja. Lista asta lungă de obiecte și articole ne-a costat undeva la 1.000 de lei. Dar ce nu facem noi pentru copil, nu?

Merită să mai investești și în tehnologie, mai ales că te va ajuta destul de mult. Un purificator e util pentru un aer de calitate mai bună în camera copilului. O să trebuiască și un umidificator, pentru situațiile în care simți că aerul e mult prea uscat. Sterilizatorul de biberoane e un must, la fel cum e și o cameră de supraveghere, să știi că e în siguranță când doarme și să știi și când se trezește. Un estimat așa decent pentru toate – cam 1.500 de lei.

Transportul în siguranță al celui mic e ceva peste care nu poți să treci. Dacă ai o mașină, pune pe listă: scoică auto – cu care îl scoți din spital –, scaun auto, pe care îl folosești de pe la șase luni încolo, și un cărucior cât de cât mai bun ca să nu simți chiar orice denivelare din trotuar când dai turele zilnice cu el.

Aici costurile trec în altă ligă și, la fel, sunt pur subiective și depind de alegeri. Pentru noi au însemnat aproximativ 3.500 de lei. Puțin? Mult? Nu știm încă. 

Am mai scutit din costuri pentru că am și primit câteva lucruri. Slavă vouă prietenilor! Și înțeleg cu atât mai bine vorba că it takes a village. Și când vine vorba de copil, nu e nimic rușinos să ceri să ți se ia ceva de care ai nevoie sau să primești ceea ce oameni apropiați consideră că îți poate fi de folos. Urmează să primim scaunul auto, am primit o cadă de baie și un balansoar electric. Ceva economii s-au strâns. Mulțumim, prietenilor!

Poate cea mai importantă decizie legată de costuri este alegerea mamei unde va naște, la stat sau la privat. 

Partenera mea a ales să nască la privat din mai multe motive care țin și de siguranța ei și a copilului, dar și din motive personale. O zic direct și fără ocolișuri. 

Costul pentru naștere la privat este extrem de mare. Dacă nașterea implică și cezariană, atunci se mai pun niște bani pe bani. All in all, noi am calculat undeva la 12.000 de lei. 

Nașterea efectivă, cazare pe trei nopți, suport și asistență non-stop, analize și tot felul de acte incluse. Încă mă gândesc ce aș fi putut face cu suma aia, dar nu mai e vorba de mine de-acum încolo.

Simt că n-am zis-o destul, așa c-o mai spun încă o dată: suma finală depinde oricum de alegerile și de preferințele fiecăruia în parte. Un copil e însă dincolo de acești bani și de tot haosul în care simți că trăiești în primele luni – sau primul an? Sper doar că atunci când decizi să faci unul, e chiar decizia ta și mergi cu ea până la capăt.  

Ce-am pus aici în bani sunt pentru mine și partenera mea, ca urmare a deciziilor noastre de până acum.

Uite că mă apropiam de final și uitam să mai trec o sumă: costă cam 250 de euro recoltarea de celule stem. Dacă-s okay, ajung într-o bancă de celule din Marea Britanie – costă 1.200 de euro depozitarea, pe 20 de ani, plătiți integral sau în rate.

Cu toate astea, adevăratul cost al venirii pe lume al unui copil ține mai mult de ceva ce nu e material: timp. Timpul tău va deveni timpul lui.

Să nu te sperie toate comentariile și sfaturile pe care le primești de la cei care sunt deja părinți cum că n-o să mai ai timp. Ba o să ai. Și asta depinde exclusiv de tine cum îl administrezi.

Dar, da, timpul e adevărata monedă investită în creșterea unui copil. Înseamnă evoluție, creștere, dezvoltare, cunoaștere și necunoaștere deopotrivă, emoții, sentimente, descoperiri, șansa să dai mai departe ce e mai bun din tine, să dai șansa unei ființe mici să fie cine e. 

Asta am înțeles până acum că înseamnă să fii părinte. Și urmează să se adauge atât de multe lecții. Cât tu citești articolul ăsta, îmi țin fiul în brațe și îmi zboară prin minte toate aceste idei și nu numai. O parte din mine a prins carne și suflet și își începe aventura pe Pământ.

Cu ajutorul meu – și nu neapărat cu toți banii din lume despre care deja ți-am zis – micul om îmi arată că niciun cost nu e prea mare când viața capătă alt sens cu ajutorul lui.