Ce supereroi ar fi politicienii români care se bagă la europarlamentare anul ăsta

În sfârşit, ştim partidele care au reuşit să strângă necesarul acela absurd de mare de semnături ca să le fie înregistrată candidatura la alegerile europarlamentare din mai. Avem şi listele de candidaţi validate de către partide, ne putem distra puţin.

Cei din opoziţie speră să scoată un scor bun, că PSD a luat-o la vale în toate sondajele de opinie făcute în ultima vreme. Îți mai amintești ultima oară când Dragnea a anunţat rezultatele vreunui sondaj făcut de partid? Nici eu. Atât de prost stă în intenţia de vot. Însă nu e cazul să te îmbeți cu apă rece, că între sondaje şi votul efectiv poate fi o mare diferenţă, după cum a aflat şi PNL-ul la ultimele alegeri.

De europarlamentare, în general, românul nu prea e curios, acestea fiind scrutinurile cu cel mai scăzut procent de participare. Mai mult, absenteismul e constant o problemă, în special în rândul tinerilor, aşa că m-am gândit să explic alegerile care vin prin intermediul supereroilor şi antagoniştilor lor, că tot sunt în vogă filmele cu ei. Iată astfel opţiunile de vot la alegerile care vin, pe înţelesul generaţiei Z (şi nu numai).

Nici nu putea să fie altcineva. Superdacian o să salveze România de pesediştii malefici şi acoliţii lor, aşa cum Superman face cu întreaga planetă. Sau cel puţin asta ne spune, că la alegerile anterioare când ba n-a fost, ba a fost candidatul PNL, a scos un scor cam dezamăgitor. Ce altă dovadă mai vrei că e omul providenţial, care o să înfrângă forţele ciumei roşii, pe lângă că a anunţat că e pe lista pentru europarlamentare, dar cu siguranţă va fi şi pe cea pentru alegerile parlamentare mioritice din 2020 şi nu exclude nici o candidatură la prezidenţialele din decembrie?

Kryptonita sa pare să fie scandalul, că îşi cam dă cu stângu-n dreptul la capitolul „damage control”, ca atunci când a zis că există cel puţin o legătură între fiecare dintre noi şi Securitate.

Dacă ai auzit-o cum vorbește în engleză zilele trecute în Parlamentul European, alegerea nu ar trebui să fie o enigmă. Dar nu doar în engleză vorbeşte dubios, ci şi în limba maternă se exprimă criptic, ca atunci când a zis că în urmă cu câteva ore i-a dat naştere fiului său de 39 de ani. Singura listă mai lungă decât aia cu agramatismele e cea a declaraţiilor sau faptelor sale ticăloase. De exemplu, a spus că ai nevoie de „diplomă de prost” ca să participi la protestul din 10 august. Apoi le-a luat apărarea jandarmilor care au bătut oameni nevinovaţi.

Pe Laura Codruţa Kovesi a încercat să o pună într-o lumină proastă la audierile din Parlamentul European, mergând până într-acolo încât să încerce să îi fure din voturi. Poate te gândeşti că The Riddler e un antagonist mult prea inteligent pentru a fi comparat cu doamna Grapini, dar nu e cazul. În caz că nu ştiai, dânsa are veleităţi intelectuale, a scris patru cărţi, fiind lăudată chiar de preşedintele Uniunii Scriitorilor. A fost şi premiată pentru promovarea limbii române.

E greu să găseşti un om mai patriot decât Rareş Bogdan. Candidatul de pe prima poziţie a listei PNL pare genul de individ care nu merge nici până la aprozar fără un tricolor în dotare. Chiar ieri a profitat de ocazie să se afişeze din nou cu el în public. Nu se fereşte nici de portul popular, ca orice român verde care se respectă.

Ca supererou, principala sa calitate e că-i bătăios pentru neam şi patrie şi nu se fereşte să lovească adversarii la ficat. De exemplu, declaraţia în care îl ameninţă pe Liviu Dragnea că îl zdrobeşte, după ce oricum l-a călcat în picioare şi umilit, e mai agresivă decât orice îmi amintesc să fi venit din partea vreunui penelist în ultimii nu mai ştiu câţi ani. Dacă îi pui în mână scutul ăla cu stema României n-o să poţi găsi nicăieri un candidat mai bun pentru rolul de Captain Romania, apărătorul meleagurilor mioritice (nicio legătură cu criminalul Zelea).

Acoliţii PSD din coaliţia de guvernare au şi ei o listă cu care se pot mândri. Pe lângă personaje ca Norica Nicolai sau miruitul Varujan Vosganian, printre candidaţii lor şi-a făcut loc şi Daniel Barbu, un doctor poate chiar mai cunoscut pe la noi decât omologul său din universul Marvel. E drept că Doctor Octopus e un om de ştiinţă într-ale fizicii, iar Doctor Barbu e mai mult cu ştiinţele umaniste, dar compensează din plin la capitolul „fărădelegi”.

Ca senator a fost printre iniţiatorii legii speciale pentru Roşia Montană, aia care ar fi transformat o bună parte din zonă într-un lac de cianură. În mandatul de ministru al Culturii s-a plâns că bolnavii de HIV primesc prea mulţi bani, fonduri pe care el le-ar folosi mai util, pentru organizarea de festivaluri. Despre caracterul său a scris şi Andrei Pleşu, povestind cum a fost denunţat drept sabotor şi criptosusţinător al nomenclaturii de către Doctor Barbu.

În orice caz, viaţa de antagonist nu e una uşoară şi chiar Daniel Barbu s-a plâns, la un moment dat, că meseria de politician ar fi mai riscantă decât misiunea unui soldat român în Afganistan.

Evident că Aquaman. Poate că petrecerile de pomină de la Golden Bliţ din perioada preşedinţiei i-au făcut pe unii cârcotaşi să speculeze că ar fi devenit alergic la apă, dar fostul preşedinte e un împătimit al mării, care îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile când era căpitan de vas. E suficient să te uiţi pe pagina sa oficială de Facebook ca să îţi dai seama de lucrul ăsta. Are drept imagine de profil o poză în uniforma de ofiţer naval, ca în tinereţe, când comanda nava „Biruinţa”.

Personajul din benzile desenate ale DC e unul din cele mai vechi ale francizei, la fel cum Traian Băsescu e printre cei mai longevici politicieni români. Până şi porecla sa printre fani, Băzeus, duce cu gândul la un supererou. Inamicii lui îl urăsc atât de mult, încât au scos numele „Traian” când au intonat imnul, ca să nu îşi amintească de el. Băsescu are şi un atuu faţă de personajul din filmul apărut anul trecut: cel mai probabil ar vrea să scufunde submarinele ruseşti, nu să îi salveze pe marinarii ruşi.

Probabil sperai că „generalul-izmană” o să rămână în coşul de gunoi al istoriei, acolo unde îi este locul. Dar uite că l-a apucat dorul de funcţii şi sinecuri, aşa că şi-a anunţat reintrarea în politică. Pe ultima sută de metri, s-a scos de pe prima poziţie a listei UNPR pentru europarlamentare, dar e clar cine o să tragă sforile în culise. Un general cu prestanţa sa nu poate fi asociat decât cu un alt militar similar din lumea supereroilor.

Unul e cunoscut pentru experimentele sale militare, celălalt pentru cele dintr-ale politicii. La origini, Gabriel Oprea e PSD-ist, dar UNPR-ul fondat de el a guvernat cu PDL, după aia cu social-democraţii, a participat la alegeri alături de USL, apoi s-a aliat cu Partidul Poporului lui Dan Diaconescu. Ca orice politician vechi, generalul Oprea a făcut multe mizerii de-a lungul carierei sale, are mai multe dosare pe rol, însă rămâne singurul „villain” din listă anchetat pentru moartea unui om.

Dacă e scrutin electoral, nu poate lipsi UDMR-ul, partidul ăla de 5% care a fost la guvernare sau a sprijinit-o mai mult decât oricare altul. Dacă numele europarlamentarului etnicilor maghiari nu îţi spune nimic, nu te condamn. Dacă eşti ceva mai bătrâior decât mine, probabil că îţi aminteşti vag de el, ca de un one night stand la o beţie cruntă, de care nici măcar nu mai eşti sigur că s-a întâmplat.

Omul a fost ministru, în vremuri care deja par imemoriale. Apoi a devenit parlamentar european, funcţie pe care o ocupă de 12 ani şi pentru care mai candidează încă o dată. Lucrurile de care s-a ocupat în PE în acest timp sunt la fel de misterioase ca duşmanul lui Spiderman. Poate că n-ar trebui să îl condamnăm prea tare că, la o adică, asta e o meteahnă a majorităţii politicienilor români ajunşi în forul european, pe care îl privesc ca un fel de bilet la loto. Însă Gyula Winkler (cum îl găseşti pe Facebook) e singurul care provine dintr-un partid cu verde, să dea bine în outfitul ăla de pădurar marţian.

Nu cred că există personaj mai machiavelic în politica românească decât fostul premier PSD. Prima oară l-a trădat pe Mircea Geoană, suflându-i preşedinţia partidului. Apoi s-a erijat în cel mai bun prieten al lui Crin Antonescu, în vremurile dulci ale alianţei USL. L-a trădat şi pe el. Cu Liviu Dragnea a fost tovarăş ani de zile, până când a întors armele, a încercat să recâştige puterea în partid și a votat împotriva moţiunii de cenzură contra lui Sorin Grindeanu, căruia i s-a alăturat în Guvernul cu trei membri.

Când a apărut zvonul că Dragnea ar vrea să îi cumpere tăcerea fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Timişoara, cu funcţia de preşedinte al ANCOM, Victor Ponta a ieşit să spună că Sorin Grindeanu n-ar avea nicio competenţă să ocupe funcţia. Apoi a dat-o la întors şi pe aia.

Ca lup tânăr în politică a fost fan al lui Che Guevara, apoi a încercat recent să se rebranduiască drept politician al dreptei moderate şi europene și a reușit cumva să obţină o invitaţie ca speaker la un eveniment organizat de Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. Loki nu l-ar avea cu nimic la mână pe Victor Ponta.

Deputatul USR mi se pare un politician moderat, cu poziţii în general echilibrate. Asta până când îşi pierde cumpătul, ca atunci când le-a arătat semnul păcii parlamentarilor PSD în Camera Deputaţilor. În urmă cu vreo săptămână l-a luat şi pe Tăriceanu în vizor și i-a zis că i se apropie funia de par, după ce preşedintele ALDE l-a scos din sărite. Nu doar la temperament se aseamănă cu personajul creat de Stan Lee, dar şi la fizic aduce niţel cu el. Cel puţin din europarlamentarii pe care i-am văzut eu pe liste nu cunosc vreunul care să fie la fel de impunător. Aş zice mai multe, dar mi-e frică să nu îl enervez.

P.S.: Aveam una bună de tot şi cu Demos, dar au reuşit să strângă doar 12 000 de semnături, cu vreo 10 mii mai puţine decât Remus Cernea în 2016 (când îşi făcea iluzii că ar putea să câştige un nou mandat de parlamentar, ca independent), aşa că n-a mai prins lista. Poate data viitoare.