6 lucruri pe care să le știi despre maghiarii din Mureș (în afară că nu vorbesc bine românește)

Dacă tot ce știi despre secuii din România ai citit pe Facebook, atunci primul lucru care-ți vine în minte despre ei e că nu vor decât autonomie teritorială și sunt tot timpul amendați de guvern pentru că-și arborează steagurile pe instituțiile publice. Și, desigur, mai știi că dacă te duci în secuime și ceri mici în limba română nu o să primești, pentru că vânzătorii de acolo nu știu cum se zice la mâncarea asta cu care se mândresc urmașii lui Ștefan cel Mare. Ungurii au aflat numai de gulaș, ai dracului iredentiști.

Nu vreau acum să-i laud pe ungurii din România. Sunt și secuii vinovați pentru că mulți români au o părere proastă despre ei. Și când spun vină mă gândesc în primul rând la faptul că o grămadă de maghiari din Transilvania nu cunosc o boabă de limbă română. Asta chiar e o problemă, în special când tinerii din Covasna, Harghita sau Mureș pleacă din sat de la ei și se duc să se angajeze la oraș sau chiar în alte județe. N-am să rezonez însă niciodată cu românii care sar ca arși când un ungur ridică un steag secuiesc pe o primărie, pentru că știu că treaba asta e doar o jucărie politică, de care se folosesc și politicienii români și cei unguri doar ca să strângă voturi.

În general, știm prea puține despre secuii din Transilvania. Și pentru că zilele trecute am fost într-o plimbare prin județul Mureș, unde aproape jumătate din populație e formată din maghiari, am descoperit câteva lucruri care mi s-au părut interesante. Unele țin de istorie, altele de prezent, dar merită să faci o excursie în județul ăsta și prin alte locuri decât Sighișoara și Târgu Mureș, pe care le știe toată lumea.

Am descoperit povestea asta într-o localitate care se cheamă Sângeorgiu de Pădure. Aici se află un castel construit în secolul 17 de contele Rhedey Laszlo. La prima vedere, castelul, renovat astăzi și vizitabil, nu iese cu nimic în evidență. Dacă intri însă în clădire, un secui îți va spune că, în 1812, aici s-a născut Claudia Rhedey, care este exact stră-străbunica reginei Elisabeta a II a Marii Britanii. Claudia Rhedey s-a măritat cu un prinț german, iar unul din copiii rezultați din căsătorie a luat-o de nevastă pe prințesa de Cambridge. Și, uite așa, sângele regal s-a transmis mai departe, până la George al 6-lea, regele după care s-a făcut filmul Discursul regelui și până în zilele noastre, la regina Elisabeta a II, cea care conduce în acest moment Regatul Unit al Marii Britanii.

E interesant să-l asculți pe ghidul din castel cum îți explică cine și cu cine se înrudește, cum a murit Claudia Rhedey după ce a căzut de pe cal în timp ce era însărcinată cu al patrulea copil, iar soțul i-a scos inima ca s-o păstreze toată viața într-o cutie de aur (cum altfel). Toată povestea spusă de ghidul castelului durează vreo cinci minute, e cam pe repede înainte, dar, na, așa sunt ungurii, nu pierd timpul cu detaliile lacrimogene.

Tot de la secuiul din castel am aflat și că, din familia regală britanică, singurul care a trecut prin Sângeorgiu de Pădure ca să-și cunoască rădăcinile secuiești este prințul Charles.

Dacă ai crezut că știi toate religiile practicate în Transilvania atunci te înșeli. Într-un loc care se cheamă Bezidu Nou trăiau până nu demult secuii sabatarieni, adică niște maghiari care prin secolul 16 au trecut la iudaism. Mă rog, au adoptat o religie care combină creștinismul cu iudaismul. Nu prea e clar de ce au făcut lucrul acesta, mai ales într-o Europă destul de antisemită la vremea aia, dar ideea e că numărul adepților credinței sabatariene a crescut în secolele următoare.

Perioada de declin a fost în cel de-al doilea război mondial, când sabatarienii au fost confundați cu evreii și au fost trimiși în lagărele de concentrare. Preotul catolic din Bezidu Nou a reușit totuși să salveze o parte dintre ei, ducându-le naziștilor certificate de botez din care reieșea că nu sunt evrei, ci maghiari.

Dispariția sabatarienilor este însă pusă pe seama lui Ceaușescu care, în 1985 a inundat satul, pentru a face pe locul acestuia un lac de acumulare, și a strămutat toată populația în alte 30 de localități din Transilvania. Cum comunitatea s-a răsfirat și această religie a dispărut. Cert este că, în fiecare an, moștenitorii oamenilor strămutați din Bezidu Nou se adună în apropierea lacului să comemoreze distrugerea localității din care a mai rămas acum doar turnul bisericii.

În Mureș sunt zeci de castele istorice, iar în multe dintre ele, se poate înnopta și mânca la prețuri decente. O să-ți dau doar un exemplu și anume Castelul Haller din Ogra, la 18 kilometri de Târgu Mureș, unde o cameră dublă costă 250 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Castelul a fost construit în secolul 17 în stil baroc, iar acum este renovat complet. Ca să te cazezi aici trebuie să-ți faci însă rezervare în condițiile în care aproape niciodată nu duce lipsă de turiști, în special de străini.

În timp ce multe dintre stațiunile din restul țării stau în paragină, vezi cazul Băilor Herculane, Sovata a renăscut cu ajutorul fondurilor europene. Nu mai este stațiunea aia comunistă, unde femeile se tratau de infertilitate (De aici, probabil, vine și vorba „Du-mă mamă la Sovata, ca să-l cunosc pe tata!”). Toate hotelurile sunt renovate, iar turismul se bazează foarte mult pe centrele spa din localitate.

Majoritatea localnicilor sunt secui, dar turiștii care vin la Sovata sunt preponderent români. Asta este și motivul pentru care, după cum mi-a spus un patron de hotel, una dintre condițiile pe care o impune angajaților săi, în special care intră în contact direct cu turiștii, este să vorbească bine românește. Pentru că, da, există o problemă cu secuii care nu știu limba majoritară, dar de vină e școala care se face în secuime (dacă vrei mai multe detalii despre tinerii maghiari care nu se pot angaja pentru că nu știu românește citește acest articol).

Ca peste tot în România, investitorii din ținutul secuiesc se plâng de lipsa forței de muncă. Spre exemplu, președintele CJ Mureș, Peter Ferenc, mi-a zis că dacă ar veni în județ un investitor străin care ar vrea să deschidă o fabrică cu 1000 de angajați nu ar avea de unde să-i găsească atâția oameni. Iar pe lângă problema asta generală, în județele cu secui mai apare una: maghiarii care nu se descurcă nici măcar în limba română. De vină e școala proastă pe care o fac și metodele de predare a limbii române, dar aici politicienii români și cei maghiari ar trebui să se ia de mână și să-și toarne singuri cenușă în cap. Doar ei au condus învățământul românesc în ultimii ani, ei să-l repare.

În condițiile în care marea majoritate a turiștilor care vin în Mureș sunt din România, pare puțin ciudat să vorbești aici despre autonomia Ținutului Secuiesc (care cuprinde Covasna, Harghita și acea parte din Mureș locuită de maghiari). Cu toate acestea, președintele CJ Mureș, Peter Ferenc, zice că județul pe care-l conduce contribuie cu mai mulți bani la bugetul țării, decât primește înapoi. Asta înseamnă că, dacă ar exista autonomie teritorială, i-ar rămâne mai mulți bani de investiții pe plan local. Afirmație cu care, evident, nu trebuie să fii neaparat de acord, doar dacă te gândești la cât contribuie Bucureștiul la bugetul comun al României. Problema ține așadar de economie și nu de politică sau, ca să fiu mai exact, ține de politică atâta vreme cât aduce voturi de la populația maghiară.