Am vrut să aflu ce caută „coardele" în trapul românesc ca să nu te mai plângi de versuri

Prin vara lui 2006, am ascultat prima dată „Limbaj de cartier”, de la B.U.G. Mafia cu Cheloo. Știi tu, piesa aia care abundă de pulă, pizdă, găoază și muie în versuri. Era prima dată când mă loveam de limbaj obscen. Aflam de la Cheloo că femeile pot să fie parașute, deși nu știam ce e asta și la ce se referă, și de la Uzzi că „pula-n pizdă, gata fata” e formula prin care să nu ratezi vreo șansă în viață. 

Fast forward câțiva ani buni, rapul clasic a prins formă de trap. Limbajul a rămas la fel, dar slang-ul s-a mai diversificat. Dincolo de obiectificarea femeii, o temă recurentă în versurile trapperilor, o să dai și peste tot felul de cuvinte cu sens peiorativ, dintre care „coardă” e, poate, cel mai popular.

Firesc, ca un ascultător conștiincios, am stat să mă întreb: Ce e o coardă? Și de ce a devenit atât de popular termenul ăsta în trap, dus la nivel de injurie, deși, la bază, denotă denigrarea femeilor? Am găsit câteva explicații la NANE, omul care a pus coarda în gura României, și la Bruja, una dintre femeile din trap care folosește ideea de zdreanță și coardă în versuri „și la modul curat, dar și la modul murdar”, după cum mi-a zis. Totodată, sociologa Elena Trifan a venit cu niște clarificări necesare.

Am luat-o pas cu pas și am început cu originea cuvântului. Din punct de vedere etimologic, zice Bruja, cuvântul „coardă” provine din limba romani. În limba română s-a transformat într-un slang care înseamnă „a fute”. „De acolo s-a transformat în această injurie adresată atât femeilor, cât și bărbaților”, spune ea. „Mai înseamnă coardele de la chitară și corzile cu care săreau fetițele când erau mici. Iar acum, fetițele s-au transformat ele în coarde și alții le sar pe ele”.

Pentru NANE, termenul de coardă îi amintește de orașul natal – aparent, un tip pe nume Tălăpanu îl folosea ca să vorbească despre femeile cu care făcea sex. „Eram prea mic să înțeleg la ce se referă. Probabil m-a marcat că nu puteam să îl folosesc în contextul lui, copil fiind. Dar mi-a rămas ca fiind ceva Orșova style”, povestește el. 

Când NANE zice „coardă” nu se referă la femei. Ca să fie lămurită. E doar un eufemism care denotă un tip de om: „E vorba de caracter și de cum ți-o arzi. Nu e niciun sexist slur sau vreo denigrare. E un cuvânt de denigrare, cu siguranță, dar nu e un cuvânt care discriminează. E un cuvânt care denigrează anumite tipuri de caractere. Eu dacă fac «coardă» pe cineva mă refer că are un caracter infect. Pot să-i zic asta și unui băiat”, explică trapperul. 

Adică „poți să faci zdreanță și un prieten, dar fără să îl jignești. La modul că îi spui că e parșiv, că ți-a ascuns ceva. Ce e la bază o zdreanță? O bucată de cârpă, ceva zdrențuros, ceva irosit, ceva ce nu mai are nicio valoare și nicio întrebuințare. A fost ceva cândva, dar a devenit o zdreanță. Freestyle”.

Sociologa Elena Trifan remarcă ce spune NANE, ca o primă concluzie: aceste cuvinte sunt folosite, la bază, pentru a jigni femeile, chiar dacă ele nu sunt folosite pentru a jigni femeile. „Unele dintre ele sunt folosite pentru a jigni oamenii cu care au beef-uri, de exemplu. Dar pentru că au rădăcina asta sunt offensive pentru femei chiar dacă sunt folosite ca insultă la adresa cuiva”.

Și da, intuiești bine că o parte dintre cuvintele astea care compun limbajul și vocabularul de trap au o influență externă, din cultura americană. NANE zice că e un trapper starter kit prin care poți să zici că ești trapper fără să fii trapper, iar cele mai uzuale cuvinte de genul sunt: zdreanță, coardă, bitch, hoe, lean, joint, cui, cioată, boabă. Acum pune-te pe scris versuri și vezi ce-ți iese.

Până la urmă, majoritatea artiștilor din zona de trap sau rap nu se gândesc foarte mult ce impact are ce scot pe gură. Asta, deși conștientizare există. Un exemplu este Azteca, care în podcastul lui Gojira s-a scuzat că folosește termeni peiorativi la adresa persoanelor gay și zice că nu are nimic cu nimeni. E un început.

„Nu am avut în în cultura pop de acum un moment în care să ne gândim ce e femeia, ce e bărbatul, ce facem cu relațiile. Cred că niciun trapper nu se gândește mai departe la consecințele folosirii unor cuvinte jignitoare. Tot în podcastul ăla am remarcat că vorbeau de prietenele lor ca de un obiect, ca o posesie. E posibil să vadă femeia ca pe un obiect pentru că nu-și dau seama de delimitarea asta între persoană și personaj”, vine Elena Trifan cu o explicație.

Dualitatea trapperilor e exemplificată de Elena prin piesa „Lumea asta”, a lui Ian. Piesa exprimă într-un mod simplu niște sentimente pe care le simțim mulți dintre noi, cum ar fi deznădejdea și inutilitatea. „Dar, dacă asculți alte piese de-ale lui o să mai auzi de vreo coardă. Oamenii ca el par capabili de un deep thinking, dar tot reușesc să portretizeze femeile în mod nașpa, basically”, completează sociologa. 

Cum unele astfel de cuvinte considerate jignitoare la adresa femeilor au devenit un reflex normal pe versurile pieselor trap de la noi, mi-am pus firesc aceeași întrebare: „De ce”? 

E o chestie a succesului în trap și în rap în general folosirea de cuvinte jignitoare? Probabil. Întrebarea este de ce e o chestie a succesului? Pentru că versurile fac, involuntar sau nu, referiri la machism și patriarhat? Pentru că se face apel la cultura drogurilor sau e vorba doar de o performativitate gangsta? 

Elena Trifan zice că atât ea, cât și sora ei mai mică cu 13 ani, ascultă melodii cu versuri offensive, dar că pentru cei din generația Z offensive nu e offensive până la capăt și cu același înțeles ca pentru alte generații. 

„Soră-mea mi-a zis «Aoleu, tu asculți versurile?». În mare, pentru ea și generația ei, piesele astea sunt un vibe. Nu cred că poți să zici că te detașezi complet și e doar un flow artistic. Prin ce produci arăți rezultatul societății în care trăiești, până la urmă. Sau dacă nu ești atent cu atât mai mult poți să reproduci ideile astea greșite din societate în cultură”, explică sociologa. 

Din partea artiștilor, lucrurile au însă altă optică. Oamenii ar trebui să detașeze arta de cei care o fac, spune Bruja: „Mi se pare că multă lume și-o ia personal. Într-adevăr, influențăm anumite genuri de oameni. Dar nu este sută la sută responsabilitatea noastră pentru ce scoatem pe gură, pentru ce cântăm. Trebuie să fim atenți vizavi de aceste idei, dar ar trebui să luăm arta strict ca artă și nimic mai mult”. 

NANE e în asentiment cu Bruja. Trapperul crede că ar trebui să fim cu toții foarte relaxați când vine vorba de artă și de entertainment. Arta, în orice formă, deci și sub formă de trap, are menirea să îți dea niște stări și să te facă să simți niște lucruri. 

„Pe lângă asta, entertainmentul trebuie să te distragă puțin de la viața ta plictisitoare și să te distreze. Iar uneori oamenii să se relaxeze întru totul. În ultima vreme am auzit discuții legate și de stand-up. Dacă ajungem să interpretăm și numerele de stand-up, să ne ofensăm că se fac glume... E un outlet în care poți să glumești relaxat pe toate subiectele posibile. Dacă nu mai facem față nici la glume mi se pare că ajungem triști rău de tot cu analiza textului”, completează NANE. 

Am lăsat la final o întrebare esențială: Se simt sau nu femeile jignite de folosirea în piese a unor cuvinte denigratoare la adresa lor? 

„Cred că unele femei se simt jignite de folosirea acestor cuvinte, așa cum, în același timp, unele femei folosesc aceste cuvinte. Cred și că unele femei sunt deranjate până și de copacii din natură”, e răspunsul scurt al lui NANE. 

Tot el spune că n-a pățit să vină vreo femeie la el și să-i spună că e aiurea că folosește zdreanță și coardă în versurile sale. „Fetele și femeile cântă versurile cuvânt cu cuvânt la concerte, se distrează. Nu cred că au prejudecățile astea pe care unii oameni încearcă să le aibă atunci când întorc cuvintele pe toate părțile ca să le găsească sensuri ascunse sau ciudate”, zice el. 

Bruja povestește că „la concerte îmi cântă versurile atât fetele, cât și femeile, bărbații și băieții. Am întâlnit și oameni de vârsta a treia care îmi recitau versurile”. Singura persoană care i-a zis că e aiurea să vorbească și să cânte așa a fost mama ei. 

„Mereu îmi vor rămâne înfiripate acolo undeva în minte cuvintele ei: «Fii, mamă, mai femeie. Nu mai vorbi așa urât. Uită-te cum se uită lumea la tine». But I don’t give a shit. O iubesc în continuare, dar eu tot mă cac pe piese. Au mai venit, între timp, și alte femei la mine care mi-au zis că nu e okay sau s-au strâmbat atunci când am folosit cuvintele penis sau pizdă în public. E vorba de educație. Oamenii ăștia au venit dintr-o altă educație. Îi înțeleg, dar nu sunt total de acord”, spune ea.

În trecut, vârfurile de lance ale rapului românesc, de la Paraziții la B.U.G. Mafia, La Familia sau Racla portretizau femeia în versuri fără prea multe filtre. Dacă pentru Paraziții hate-ul față de femei era și este extrem de vizibil în ce cântă, pentru B.U.G. Mafia, de exemplu, femeile aveau un rol mai decorativ, consideră Elena Trifan. 

„Comportamentul ăsta a fost permis pentru că nici nu prea au fost femei care să cânte hip-hop. În afară de Dana Marijuana și Ganja, restul erau mult prea underground. Și acum mai cunoscute sunt cine? Bruja și …? Înțelegi ce zic? Încă nu sunt atât de multe femei care să aibă un rol important în muzica asta”.

Până la urmă, trapul fără argou nu ar mai fi trap, deși nu asta definește genul în sine. Rămâne totuși problematică ideea folosirii de cuvinte denigratoare pentru a descrie persoanele care fac muncă sexuală. La fel, puterea influenței din vorbe e destul de mare. 

Uite și cazul lui Dani Mocanu, care pentru piesa „Curwa” a primit înapoi hate-ul pe care l-a dat. Mă rog, în cazul lui acuzațiile au fost mai grave, legate de proxenetism și abuzuri față de femei. 

„Involuntar versurile pot induce ura către femei. Sau îi pot influența pe cei nehotărâți. Că dacă ai ideile astea în minte și auzi că și artistul tău preferat vorbește despre ele atunci altfel interiorizezi ideea generală”, concluzionează Elena.