Ce ar vrea să asculte femeile care-s deja în industria muzicală
De la femeile care cântă trap mi-aș dori să aud mai multe coaie puse pe masă frumos – și subliniez frumos –, iar în muzica trap, în general, aș vrea mai multă autenticitate. Acum patru–cinci ani aș fi spus că nu mă simt responsabilă pentru nimic din ce scot pe gură, dar acum lucrurile stau altfel. Da, am o responsabilitate față de femei și cum sunt ele văzute prin versurile mele. Mi-am dat seama că orice cuvânt grăit influențează până la celulă.
— BRUJA
„Vreau ca femeile să se exprime la fel de liber ca bărbații”Mi-ar plăcea să arătam mai multă sensibilitate și mai puțină frică. Să ne exprimăm fix cum simțim. Să scoatem tocurile cele mai înalte și ascuțite, dar și animalul din noi. Mi-ar plăcea să ne încurajăm mai mult între noi și să fim mai unite. Împreună suntem mai puternice și ajungem fiecare mai ușor unde ne dorim dacă ne susținem. Nu mai e nevoie de competiție între noi, ci de susținere. Asta mi-ar plăcea să observ în versuri și atitudine.
Mi-ar plăcea să dau de mai puțină misoginie în muzica trap românească. Eu una încerc să reprezint puterea femeilor și s-o arăt cum știu și pot mai bine pentru momentul ăsta al vieții mele. Sper ca acțiunile mele să încurajeze cât mai multe femei să fie cum au chef și să trăiască cât mai aproape de ce-și doresc pentru ele. Astfel, îmi dau putere și mie și lor. Și mai e ceva: să ne permitem să și greșim și să învățăm din asta.
— Corina Sucarov
În muzica trap de femei vreau să aud mai multă siguranță de sine și putere. Vreau ca femeile să se exprime la fel de liber ca bărbații și mi-ar plăcea să aud cum îmbrățișează prin muzică toate experiențele lor de viață, fără rețineri de genul „stai, să nu fie prea mult.” Ce simți ca om sau ai trăit nu este niciodată prea mult, iar fiecare emoție pe care o ai e validă.
Ar trebui să ne oferim hype reciproc și acceptare, cât timp ne păstrăm pe linia de plutire, cu respectul față de ce este sau cine este în jurul nostru, în tot ce facem.
— Alduts Sherdley
Nu sunt o mare fană a muzicii trap, deci nu sunt neapărat la curent cu ce se întâmplă în zona asta. De asta mi-e greu să spun concret ce aș vrea să aud în muzica trap cântată de femei, dar clar simt nevoia de o inovație și o gură de aer proaspăt, să se iasă din aceleași tipare și subiecte. Sincer, dacă aveam răspunsul la întrebarea asta probabil că acum eram în studio și făceam eu cel mai șmecher album de trap, ca să revoluționez industria. Haha.
Sunt adepta experimentelor, așa că mi-ar plăcea să aud cele mai cretine versuri și sound-uri, cât timp nu sunt problematice. Cu cât mai variat și mai neobișnuit, cu atât mai bine. Sunt sigură că există undeva într-un colț al internetului și artiști care fac muzică trap de genul ăsta, doar că sunt foarte nișați și îngropați de câțiva artiști mari care sunt mereu în trending. Dar uite, pot să-ți zic ce aș vrea să nu mai aud, că asta e simplu: artiști care flexează cu orice fel de atitudine și comportament toxic, cum ar fi consumul de substanțe.
— Paulina
Cum ar vedea muzica asta femei care nu-s în industrie
„Mi-ar plăcea să văd mai multă vizibilitate pentru fete”Chiar dacă sună controversat, mi se pare că că muzica trap cântată de femei e mai structurată și mai profundă decât cea cântată de bărbați. Îmi place că femeile din trapul românesc, de la Bruja și Brașov la Emy Alupei, au niște discursuri super mișto în melodiile lor. Sunt vulnerabile, te poartă prin experiențele lor de viață și ajungi să înțelegi de ce au ajuns să cânte asta. În același timp, sunt și super poetice, dar fără să fie inaccesibile. Un vers cum e „Binele omidă așteaptă să-și facă aripa” (BRUJA), îți deschide efectiv toată imaginația.
În schimb, aș vrea să se vorbească mai mult în trapul feminin despre ce faci cu experiențele trăite. Sigur, e super bine că discutăm despre ce simțim, pentru că așa putem afla despre experiențe asemănătoare cu ale noastre, dar mi-ar plăcea să existe un discurs despre cum te poți simți mai puternică după ce ți se întâmplă în viață.
În România, trapul a devenit muzica statement a unei generații, așa cum a fost hip-hopul la începuturile anilor 2000. Avem niște cântăreți foarte buni la nivel individual, însă industria trapului în România ar putea să fie mai închegată, să construiască un discurs mai powerful și solidar dedicat generației tinere, care are nevoie de răspunsuri.
— Liliana, 28 de ani, publicitar
M-am săturat de obiectificarea sexuală a femeii, atât în trapul cântat de ele, cât și în cel al tipilor, la fel cum nu mai vreau să aud versuri derogatorii la adresa femeilor, de genul „pizda ta-i o zdreanță, vrea s-o sugă, o cunosc”.
Mi-ar plăcea să fie multă colaborare între artistele de trap, cât și mai multă incluziune și vizibilitate. Aș vrea ca în trapul feminin să se vorbească mai des despre experiențe mai puțin pozitive, pentru ca publicul feminin să rezoneze și să devină din ce în ce mai conștient de problemele cu care ne confruntăm zilnic, la școală, acasă cu iubitul sau soțul, la date sau la muncă.
— Florentina, 31 de ani, publicitar
„Mi-ar plăcea să existe o cultură de muzică feministă”Nu ascult foarte mult trap cântat de femei, dar îmi place să văd acest women empowerment unde femeile nu trebuie să fie floricele și să stea la locul lor. Mi-ar plăcea să aud ceva mai de corazon, gen EMAA sau Irina Rimes pe albumul Pastila. Ar fi mișto și mai multe colaborări între tipe, eventual mai multe features cu tipi, e loc de mai mult în zona asta. Ar fi tare să avem și mai mult trap de la noi în engleză, iar versurile să fie mai profunde, nu doar o tonă de înjurături pe metru pătrat de vers. Să fie mai multă varietate de mood, cum o mai dă Nane uneori.
— Beatrice, 24 de ani, copywriter
Aș vrea să se vorbească mai mult despre experiențele specifice prin care trec femeile, de la violență și hărțuire până la cât de greu le este artistelor să-și facă vocea auzită într-o industrie dominată de bărbați. Mi-ar plăcea și mai multă fetițeală, să se cânte mai des despre solidaritatea între femei și cât de puternice suntem împreună, la fel cum mi-ar plăcea să existe și în mainstream și în underground o cultură de muzică feministă.
Cred foarte mult în rolul artei în activism și că acest gen muzical, mai mult decât altele, ar putea să ne ofere un mediu prin care să tragem mai des la răspundere discursul sexist sau care instigă la ură și violență împotriva femeilor. Sunt îngrijorată de cum sunt portretizate femeile și relațiile romantice în trap. De altfel, asta mă ține de obicei departe de genul ăsta muzical: bărbații sunt puternici și influenți, iar femeile sunt principala sursă de plăcere a bărbaților și-atât.
Aș vrea să o lăsăm mai moale cu masculinitatea toxică și să se cânte mai mult despre probleme sociale – sărăcie, rasism, dependență, mental health și altele. Cu atât mai mult cu cât trapul provine din underground și are un public foarte divers, mi-ar plăcea să se cânte mai mult despre cei marginalizați și fără privilegii, despre realitățile cu care se confruntă cei mai vulnerabili dintre noi.
Momentan, majoritatea discursurilor din trap nu fac decât să adâncească stereotipurile din societate și să normalizeze comportamente riscante. Iar când publicul tău țintă e format din adolescenți, mă îngrijorează că poate să contribuie la o generație de tineri insensibili la inechitate și abuz.
— Andrada, 24 de ani, activistă feministă
„Nu mai vreau să aud de competiția între femei pentru atenția bărbaților”Nu pot numi „empowerment” când traducem ceva masculin în termeni feminini. Cel mai întâlnit subiect în trapul cântat de femei mi se pare că e doar o preluare a unui tip de „bragging” patriarhal și nu găsesc nimic inspirațional în asta. Nu reflectă nimic din ce-mi doresc ca femeie.
Pe de altă parte, cred că și noi, femeile, abia începem să ne desprindem de stereotipurile „de succes” validate până acum de această societate patriarhală. Aș aplauda mai multe versuri despre body positivity, distrugerea normelor de gen și a standardelor de frumusețe, nesfârșita luptă împotriva privilegiilor bărbaților albi, bătrâni și bogați.
În general, în muzica asta cântată de bărbați, aș vrea să aud creativitate și autenticitate. Majoritatea „copiază” niște filme care n-au nicio legătură cu ce lifestyle ar avea un trapper de succes aici. Să fim serioși, nu are niciunul bani de atâtea mașini, droguri sau femei pe cât se laudă, dar înțeleg și acest „fake it ‘till you make it.”
În plus, trapul de la noi are un iz de „not enough pussy in my life, maybe this trap shit helps.” Sună ca și cum e făcut pentru a crește body count-ul, nu de dragul muzicii.
— Carmen, 34 de ani, AI solutions sales specialist
Nu mai vreau să aud de competiția între femei pentru atenția bărbaților, despre râca dintre ele sau cum celelalte sunt „curve.” Vreau să aud despre solidaritate și lucrurile care ne aduc împreună. În muzica trap aș vrea să nu se mai vorbească despre noi ca despre bani sau mașini și să nu mai aud că suntem reduse la niște trofee.
Mi-ar plăcea să aud despre povești de succes, pași mici, dar care te duc acolo unde vrei, despre viața de zi cu zi, chiar dacă sună banal. Să nu mai fie atât de multă ură și dezgust față de „restul.” Mi se pare că foarte des în trap este acest binom – eu versus ceilalți, unde ceilalți sunt mereu răi și ne vor răul și nu vor să reușim.
— Bianca, 31 de ani, copywriter