Oare chiar toți oamenii din jurul tău sunt proști?

Poate că ești la cina în familie și te întrebi cum naiba de ești înrudit cu părinții, frații sau surorile tale. Poate ești prins în trafic și te gândești că majoritatea n-ar trebui să aibă dreptul să conducă mașina. Poate că ești la job și te gândești că îți faci treaba mai bine decât oricine de acolo. Sau poate că intri în orice încăpere cu impresia că ești mai inteligent, mai competent și, pur și simplu, mai bun decât oricine de acolo.

Gândul că ești mai deștept decât toată lumea, fie că-l ai ocazional fie tot timpul, deși îți mângâie egoul, îți cauzează și frustrare, stres și te izolează de ceilalți. Și evident că nu e prea inteligent să-ți faci așa ceva.

Kirk Honda, profesor de psihologie și gazda podcastului Psychology in Seattle, a zis că sunt mai multe motive pentru care cineva se crede cea mai deșteaptă persoană dintr-o încăpere.

Uneori, e o soluție ușoară. Să zicem că lucrezi cu colegii la ceva și ei par să nu-și facă treaba. Asta te frustrează și te face să concluzionezi că sunt incompetenți, în loc să te gândești și la alte motive pentru care nu-și pot îndeplini sarcinile. Poate au probleme acasă sau poate lucrează la ceva care e mai important pentru ei.

Oamenii care s-au simțit neînțeleși sau neglijați în copilărie se simt răniți și uneori furioși când nu sunt înțeleși ca adulți. Asta îi poate face să creadă că oamenii cu care au de-a face nu sunt suficienți de inteligenți să îi înțeleagă, dar, dincolo de această fațadă, se simt singuri și izolați. Copiii cărora li se spune în copilărie că sunt proști vor să-i facă și pe alții să se simtă proști când ajung la maturitate.

Mai poate fi și un simptom al tulburării de personalitate narcisice (NPD), care îi face pe oameni să-și dea foarte multă importanță. Unele persoane cu NPD se conving că sunt mai inteligente decât oricine altcineva și îi ridiculizează pe alții. „Dar o fac pentru că se simt inferiori, de fapt”, a declarat Honda pentru VICE.

Bineînțeles că unele persoane chiar sunt mai inteligente sau mai competente decât altele. Faptul că știi că te pricepi mai bine decât alții la ceva anume nu e neapărat rău, a zis Honda. Ba chiar poți folosi asta în scopuri bune. De exemplu, poți ajuta un coleg să înțeleagă mai bine ceva ce ție îți iese ușor.

Deși e normal să simțim uneori că ceilalți sunt mult mai proști decât noi, chestia asta poate fi periculoasă.

„Principalul risc e că dezvoltăm relații interpersonale care lasă de dorit”, a zis Peter Gordon, terapeut.

Honda, profesorul de psihologie, ne-a explicat cum se poate manifesta asta într-un mediu de lucru la birou:

„Oamenii nu vor să lucreze cu tine, nu vor să aibă relații cu tine, te evită pentru că știu că o să le sari la gât sau că îi disprețuiești.”

Gordon a mai adăugat că există și riscul să dezvolți o tulburare de personalitate precum NPD, tulburare de personalitate borderline (BPD), tulburare obsesiv-compulsivă (OCD) sau chiar paranoia.

„Oamenii sunt ființe sociale, au nevoie să se conecteze cu ceilalți. Când alegem comportamente care ne izolează de ceilalți, creăm un teren fertil pentru apariția unor probleme de sănătate mintală”, a zis Gordon.

Atât Gordon, cât și Honda, îi sfătuiesc pe oamenii care știu că gândesc așa să meargă la terapie ca să înțeleagă cum li s-au format aceste tipare de gândire. În plus, Gordon le recomandă acestor persoane să își observe gândurile, să vadă când le apar și să găsească și altă perspectivă prin care pot privi o anumită situație. De exemplu, își pot aminti că un semn de inteligență e să știi că nu știi totul, iar asta va schimba puțin percepția cum că ești cel mai deștep dintre toți. Numai prostul crede că e deșteptul suprem și că le știe pe toate.

„Dacă ai impresia că toți cei din jur sunt proști, înseamnă că îți imaginezi că le știi pe toate, că ești deținătorul adevărului absolut. Iar asta e imposibil. Cu toții avem ceva de învățat de la ceilalți, iar deschiderea spre asta e chiar un semn de inteligență”, a zis Gordon.