„Ceapa călită are miros de gunoi, transpirație” – Poveștile oribile ale românilor după Covid

„Mă abțin să fac mutre, ca să nu jignesc. Nu pot să-i zic prietenului meu că îmi dă stomacul peste cap când mă ia în brațe, fiindcă mă triggeruiește mirosul deodorantului lui. Nu pot să mă strâmb când intră în cameră colega proaspăt parfumată, nici nu pot să-i zic să nu se mai dea cu parfum sau să stea la zece metri de mine. Nu pot să le impun oamenilor ce să mănânce și ce nu când sunt în preajma mea. Așa că tac, îmi mai țin respirația, încerc să depășesc momentul. Dacă pot. În supermarket pute, în lift pute, în localuri pute. În majoritatea locurilor pute.”

Asta mi-a povestit Claudia (29 de ani) despre cum e viața ei la câteva luni după ce s-a vindecat de Covid. S-a îmbolnăvit anul trecut, în octombrie, cu o formă relativ ușoară, care a ținut-o la pat câteva zile și a făcut-o să-și piardă complet simțul mirosului și al gustului timp de câteva săptămâni. Mai întâi i-a revenit gustul, apoi mirosul, chiar dacă nu complet.

Undeva prin martie, Claudia a început să simtă miros de petrol în hainele iubitului ei. L-a trimis să se schimbe, dar mirosul n-a dispărut. „Câteva zile mai târziu, mirosul ăla era peste tot. Orice mâncam, orice beam, era acolo. Nu puteam să mănânc nimic și până și apa avea gustul ăla.” 

O vreme s-a descurcat așa. Petrolul începea să nu se mai simtă atât de puternic și părea că mirosul îi revine încet la normal. Dar pe la mijlocul lui aprilie, lucrurile au devenit de nesuportat. În loc de petrol, a început să simtă un miros chimic, mult mai puternic, în aproape orice aliment. „Ca și cum ai mânca friptură cu sos de detergent”, explică ea senzația.  

Și dacă asta nu era de ajuns, chestiile care nu miroseau chimic au prins un miros mult mai greu de digerat: „un mix de gunoi stricat, cu mucegai, mâncare stricată, lapte stricat, mătasea broaștei, ușor dulceag în același timp și foarte greu. E insuportabil. Îmi întoarce instant stomacul pe dos, icnesc, mi se face greață”.

Ceea ce i se întâmplă Claudiei este un simptom al sindromului post-Covid sau ceea ce experții numesc „Covid de lungă durată” (long covid). Pierderea mirosului (anosmia, în termeni medicali) e un simptom comun pentru Covid, iar majoritatea oamenilor se recuperează rapid. 89% dintre ei își revin în aproximativ o lună, după cum arată un studiu publicat în iulie 2020. Însă pentru restul de 11%, printre care și Claudia, simțul mirosului nu revine complet sau, dacă revine, este distorsionat. 

În termeni medicali, ei suferă de parosmie. 

Medicul neurolog Mihai Radu Ionescu mi-a explicat că încă nu știm cu siguranță de ce apare parosmia: „Simțul nostru olfactiv funcționează prin cei peste trei sute de receptori olfactivi diferiți, care se activează într-un anumit pattern, un «cod» specific unui anumit miros, care ne permite să recunoaștem că acela este, de exemplu, mirosul prăjiturii cu mere. O ipoteză actuală pentru apariția parosmiei ar fi că după afectarea/distrugerea neuronilor olfactivi, prelungirile lor către creier și respectiv receptorii olfactivi periferici se regenerează într-un mod parcelar, adică anumiți receptori apar înaintea altora și astfel este posibil ca activând doar unii receptori acel «cod» al fiecărui miros să fie afectat și interpretat ca un complet alt miros”. 

Se pare că acest coronavirus poate fi un declanșator pentru parosmie. Unora dintre cei mai puțin norocoși le distruge neuronii olfactivi. Asta face ca informația de la nas să ajungă la creier într-un mod distorsionat. Mihai mi-a spus de ce unii sunt afectați mai grav decât alții:

„Probabil aceste diferențe apar tocmai prin câți receptori au fost afectați și cât de stricat este «codul olfactiv». Pentru cei cu un număr mic de receptori afectați, un număr mic de mirosuri specifice vor părea ciudate sau neplăcute, dar, dacă rămân doar câțiva receptori funcționali, toate «codurile» vor fi eronate.”

Nu sunt puțini cei care au trecut prin Covid și s-au ales cu parosmie. O arată grupuri de Facebook cu aproape 27 de mii de membri, zeci de conturi de Instagram sau forumuri pe Reddit. Pe TikTok, generația Z se plânge de aceeași problemă. 

Așa am găsit mai mulți români care căutau răspunsuri pentru problema lor cu mirosul. Unii sunt afectați mai grav, adică aproape orice miros îi destabilizează. Pentru alții, numai unele sunt distorsionate, de obicei cele puternice, cum ar fi de parfum, cafea, prăjeală, ceapă etc.. 

Un lucru îl au cu toții în comun însă: parosmia le afectează grav calitatea vieții. Nu e greu de înțeles de ce, când literalmente totul îți miroase a rahat. 

Pe Bianca (21 de ani), Covid a făcut-o să-și piardă mirosul și gustul, undeva în noiembrie anul trecut. „Puteam să beau și oțet fără să mă strâmb sau să simt vreun gust neplăcut.” Pentru că nimic nu mai avea gust, nu se mai putea bucura deloc de nicio masă. „Totuși, am reușit să mă motivez să mănânc, pentru că în adolescență am avut o relație dificilă cu mâncarea și nu voiam să ajung din nou în stadiul ăla.” 

Din fericire, la trei luni de la vindecarea de Covid, gustul și mirosul i-au revenit aproape complet la normal. Brusc însă a început să simtă un miros neplăcut, pe care alți oameni în jurul ei nu-l simțeau (termenul medical pentru mirosurile fantomă e fantosmie). În plus, carnea, mai ales cea gătită, a început să-i miroasă îngrozitor, „un miros dubios de rânced sau de legume stricate”.

Parosmia Sorinei (19 ani) a apărut la fel de brusc. „La un moment dat am început să simt mirosuri ciudate și nu știam care e cauza. Efectiv nu mai suportam să mănânc nimic, să beau nimic, toate aveau un miros de mucegai. Mereu simțeam că am chiar și eu mirosul de mucegai. Am citit niște postări și articole și atunci am văzut că de fapt un efect de după Covid. Nu am fost la medic, fiindcă nu știu cărui medic să cer ajutorul. Vreau din suflet să se repare treaba asta, fiindcă m-am săturat și nu mai suport să nu mai pot mânca chestii. Pentru mine e oribil, cea mai nașpa experiență și nu știu cum s-o tratez.”

L-am rugat pe Mihai să-mi explice de ce creierul nostru înlocuiește mirosurile obișnuite cu mirosuri nasoale — cum ar fi gunoi în putrefacție, benzină, fecale, chimicale, în loc să le înlocuiască pur și simplu cu mirosuri diferite, dar nu neapărat nasoale.

„Reversul parsomiei – euosmia, adică atunci când un miros uzual este înlocuit de unul plăcut este mai rar. Nu am o explicație pertinentă de ce e așa, dar probabil e legat de faptul că este mult mai important să recunoști un miros neplăcut, mâncare alterată, otrăvitoare, o plagă infectată etc. decât să recunoști ceva plăcut.”

Parosmia îți poate da viața peste cap, după cum mi-a povestit și Camelia (39 de ani). Și la ea, problema a apărut după ce și-a pierdut mirosul din cauza Covid.

„Ceapa călită a prins un miros pe care eu nu îl mai simțisem în viața mea: dulceag, gunoi, transpirație, plastic ars. Urzicile, preferatele mele, au căpătat un miros insuportabil de greu, înecăcios. Cola are gust de mucegai. Bananele și perele au gust de gunoi, la fel ca ceapa. Viața mi-a fost afectată destul de serios. Trebuie să evit zona de food court din mall, fast food-urile de pe stradă sau vitrinele calde din hipermarketuri, pentru că peste tot domnește o duhoare care-mi dă senzații de vomă. Paștele a fost cumplit! Tot cartierul duhnea pentru că toți vecinii găteau cu ceapă. M-am simțit tare nefericită.”

Există tratamente pentru parosmie? „În principiu, gradul de afectare inițial este printre factorii principali care determină prognosticul ulterior și cât de repede ne-am aștepta ca acea persoană să recupereze simțul mirosului. Au fost încercate diverse substanțe cu rezultate slabe per ansamblu și câteodată cu riscuri asociate considerate nejustificate. Cu excepția recuperării olfactive nu există recomandări de tratament pentru parosmie”, mi-a explicat Mihai. 

Așadar, recuperarea olfactivă sau smell training este o licărire de speranță pentru cei afectați. Presupune să te expui la câteva mirosuri puternice în mod repetat și intenționat, în fiecare zi. 

Recomandarea e să folosești uleiuri esențiale (mentă, eucalipt, portocală, trandafir etc.), pe care să le miroși timp de 20 de secunde, dimineața și seara. Se pare că asta ajută la refacerea nervilor olfactivi afectați de Covid. 

Vestea bună, pentru unii, e că parosmia se ameliorează sau chiar dispare complet. 

În grupurile de suferinzi apar și postări de la cei s-au vindecat, cel mai adesea doar prin trecerea timpului, fără tratament. E și cazul Cristinei (23 de ani), care a avut câteva luni chinuitoare în care nu s-a mai putut atinge de alcool, lactate fermentate (sana, chefir), ceapă și usturoi („a whole different level of disgusting”).

Cristina spune că, în ultimele săptămâni, mirosurile nasoale și-au mai pierdut din intensitate. Asta îi dă speranța că e pe drumul spre vindecare.