Cele mai bune filme la care să te uiți atunci când ești spart

Să te uiți la filme și să fumezi iarbă e o combinație perfectă, precum untul și gemul, copiii și jucăriile, chipsurile și berea. E o combinație clasică dintr-un motiv întemeiat. Dar când vine vorba de a portretiza iarba, producătorii de filme nu o nimeresc de fiecare dată și înlocuiesc stereotipurile 2D cu reprezentări nuanțate ale celui mai popular drog „ilicit” din lume și ale oamenilor care-l consumă. 

Fiindcă sunt enervantă, mi-e greu să renunț la neîncredere când văd caracterizări greșite în mod evident ale unui drog pe care mulți dintre noi îl cunosc atât de bine. Scuze, dar ai tras din bong o dată și ai avut halucinații auditive și vizuale intense care te-au făcut să încerci să-ți mănânci de viu colegul de apartament ca și cum ați fi fost pe o insulă pustie? Rahatul ăla de reprezentare este falsă ca dracu.

Personajul meu fumător preferat, și cel pe care-l consider cel mai apropiat de viața reală, este cel al lui Jane, jucată de Anna Faris, în Smiley Face, un film care arată exact cum se simte să te prăjești într-o zi în care ai multe de făcut. E paranoică, dezorientată, mai puțin elocventă decât crede că e - la care pot zice, o, Doamne, și eu sunt la fel. Portretizarea, îndrăznesc eu să zic… e la fix. 

Ca să descopăr mai mulți fumători de iarbă din filme cât mai apropiați de realitate, am cerut ajutorul unora dintre cei mai cool și mai prăjiți oameni pe care-i cunosc. Este vorba despre Rachel Wolfson, comediană și Jackass oficială. Beca Grimm, fondatoare a comunității feministe pentru canabis Graze Club. Zach Harris, scriitor în ale canabisului și fost angajat la un dispensar de canabis. Jessamyn Stanley, profesoară de yoga și activistă pentru canabis și pozitivitate corporală. Trey Smith, producător VICE și tipul cool din redacție. Și scriitoarea/editorul Sara David. Uite ce au avut de zis. 

Harris: Am câteva. Sean Penn ca Spircoli în Fast Times at Ridgemont High  - tot scopul ierbii într-un film este să-l faci puțin absurd și să-l târăști într-o extremă. Când își dă una în cap cu Vans-ul și spune „Dude, that's my skull”, aia e cea mai bună replică prăjită din orice film. Brad Pitt în True Romance este de asemenea bun în același mod clasic fiindcă e acolo doar ca să fie fumat și atât. 

La celălalt capăt al spectrului este un personaj din filmul lui Rian Johnson, Brick, un susținător al mafiei care fumează mereu ceva ce par a fi țigări. Și apoi la final, spune „Oh, nu, nu fumez țigări”. Fuma iarbă tot timpul, dar nu ți-ai dat seama sau n-ai știut. Mi s-a părut un mod bun de a expune: Ah, da, oamenii fumează iarbă tot timpul și nici măcar nu observi. 

Wolfson: Ador scena din Knocked Up când Seth Rogen vorbește cu taică-său, Harold Ramis, și acesta zice „Dacă crește din pământ, probabil că e ok”. Mi s-a părut că a fost un moment cool subtil între tată și fiu - nu uit niciodată faza. Și apoi e elementul prăjitului idiot care, când vine cutremurul, primul lucru pe care Seth Rogan îl apucă este bongul, nu pe iubita sa gravidă. Dar în I May Destroy You a fost una dintre primele dăți când iarba a fost portretizată într-un fel cu care empatizez - personajul principal Arabella o folosește ca să o ajute creativ, să se destreseze și să se distreze cu prietenii. Mi-a plăcut cum a fost reprezentată iarba și cum și-a rulat un joint. Iar pe timpuri, Weeds a fost cool. Mi-a plăcut că a existat și că a avut un personaj principal feminin puternic, o mamă din suburbii care chiar există, uite-o!

Grimm: Pe bune, Melanie în Jack Brown reprezintă viața mea de vis: pe canapea în bikini, cu un bong în timp ce se uită la TV, deși e un clișeu cu care fumații se luptă dintotdeauna, ideea de a fi leneș și a zace pe canapea.

Nu încerc să-l susțin pe Woody Allen aici - e un monstru - dar personajul lui Diane Keaton din Annie Hall este probabil cel mai similar cu ce știu e că viața de stoner. Fumează ca să se relaxeze, să facă conversație și sex mai bun. Face parte din viața de zi cu zi a lui Annie, dar nu e ceva ce-aș putea defini ca fiind caracteristic. Mai ales acum iarba a devenit atât de mainstream că nu prea mai merge să spui despre personalitatea cuiva că ar fi „prăjită”. Pentru mine, iarba este un potențator, un bonus. Este sclipici în plus și dinamism (și ok, și medicament). 

Stanley: Scena din Atlanta, sezonul doi, episodul patru, când personajele lui Donald Glover și Zazie Beetz fumează iarbă în mașină. Nici măcar nu știu dacă faptul că fumau iarbă chiar e menționat. Asta e realitatea de a fuma iarbă - nu e un așa mare lucru și toată lumea o face tot timpul. Vorbesc în hiperbole, dar știi ce vreau să zic: consumul de canabis este incredibil de normal și e timpul să evoluăm dincolo de stereotipurile astea despre ce înseamnă să fii stoner. 

Smith: Primul personaj stoner de care mi-a plăcut a apărut când eram mic. Nu știam că era high tot timpul, dar îmi dădeam seama că ceva se petrecea cu el: Bobby din A Goofy Movie, prietenul lui Max. Era un tip cool. Avea o freză și ochelari cool, dar era la un cu totul alt nivel decât alții. Era mereu săritor să-și ajute prietenii și avea multă imaginație - a făcut un monument istoric din brânză. După ce am mai crescut am realizat care era faza. Prietena mea a remarcat că purtam același model de ochelari de soare, așa că e și o chestie din subconștient acolo.

David: Când sunt fumat nu vreau să mă uit la chestii despre iarbă. Nici măcar nu vreau să mă uit la documentare despre droguri fiindcă mă vor propulsa inevitabil într-o spirală despre istorie și persecuție. Vreau să mă uit la chestii care mă ajută să mă bucur de ce îndrăgesc mai mult la a fi fumată: sentimentul chill, gata să savurez plăcerile și disponibilitatea de a crea un umor absurd și să râd cu lacrimi. De aia filmul meu preferat pentru stoneri nici nu e despre stoneri. Pootie Tang este, pentru mine, un film de stoner fără iarbă. Este pur și simplu un amestec perfect de comedie, absurd și deliciu, toate lucrurile care sunt îmbunătățite cu iarbă. 

Smith: În filme, toată lumea e spartă maxim tot timpul. Stonerul este văzut ca leneș, fără decență și incapabil să fie ok în public. Despre majoritatea oamenilor care fumează iarbă nici măcar nu știi că fumează iarbă - îți imaginezi doar că sunt fumați din cauză că au mai fumat înainte. Jumătate din timp, oamenii care comentează la interviurile mele muzicale spun chestii de genul: „Oh, e maxim de fumat!”. Nu. Așa sunt eu tot timpul. Îmi pare rău că dezamăgesc. Și nu vezi fumătorii de iarbă că poartă haine normale. Mereu sunt îmbrăcați ca The Dude. 

Wolfson: Filmele portretizează la greu iarba ca fiind o chestie pentru băieți și nu mi se pare că e așa. În copilărie am avut How High?, Harold & Kumar, Cheech & Chong din generația părinților. Personajele stoner stereotipice din acele filme reprezintă ceva ce nu vrei să fii: un prieten rău, un partener rău, un student rău. Nu e deloc adevărat. Mi-ar plăcea să văd povești despre cum cineva a trebuit să se apuce de iarbă fiindcă jobul la care lucra l-a dat peste cap, sau puștiul care trebuia să renunțe la antidepresive și a descoperit iarba - astea sunt povești corecte și nu cred că sunt reprezentate deloc.

Harris: Că guvernul crește iarbă bună. Fiecare film are „iarba guvernului”. Dar dacă chiar știi ce crește guvernul, atunci știi că guvernul crește cea mai nasoală iarbă. De exemplu, în Mississippi există o fermă cu permis federal să crească canabis pentru pacienții cu cancer și pentru cercetare finanțată de stat… și abia are de-a face cu iarba adevărată. De asemenea, nimeni nu știe cum să termine toată iarbă dintr-un bong în filme! Asta nu s-a făcut niciodată. 

Stanley: Modul cum cinematografia și televiziunea portretizează canabisul și oamenii care-l consumă este învechit și incorect. Foarte rar arată creativitatea și beneficiile medicale de care ai parte când fumezi iarbă, iar asta face ca imaginile să pară prostuțe. 

David: În afara faptului că majoritatea filmelor cu stoneri sunt cu personaje bărbați, cred că partea cu funcționalitatea este cea mai greșită. Mulți stoneri sunt fumați toată ziua, inclusiv în timp ce muncesc, fără niciun impact negativ. Dar înțeleg că e mai puțin distractiv să arăți asta în film.

Grimm: Orice personaj care își aprinde un joint este un prăjit sau un ratat sau cum a zis marea Cher Horowitz în Clueless „Una e să aprinzi un cui și să te afumi la petreceri, dar cu totul alta să fii prăjit toată ziua”. În primul rând, sună ca și cum replica asta a fost scrisă de un agent de la antidrog care s-a infiltrat într-un loc frecventat de adolescenți. În al doilea rând, nu, Cher! Poți fi fumat (puțin sau mult) toată ziua și să-ți trăiești naibii viața. ÎN CONCLUZIE, și persoanele care nu sunt bărbați fumează. Dar asta era în 1995. Să fumezi iarbă nu mai este ceva subversiv sau hiper-masculin. Martha Stewart a vândut brichete alături de Snoop Dogg într-o reclamă, iar Goop vinde pipe (care de fapt sunt foarte foarte bune). Cel mai plictisitor profesor din liceul tău bagă canabis comestibil acum când se simte agitat. 

David: Ador să mă uit la chestii care fie mă relaxează fără să mă mai gândesc la griji (seriale TV precum Great British Bake-Off sau Love Island), fie chestii care mă fac să râd până îmi dau lacrimile (I Think You Should Leave, Pootie Tang) și orice care mă face să simt emoții profunde. Uneori vreau să mă uit la ceva nostalgic sau emoțional fiindcă așa se simte high-ul în ziua aia. 

Smith: Ador Blue Planet, Bob Ross, King of the Hill… Cred că sunt chestii standard, nimic prea deosebit. 

Grimm: Soțul meu și cu mine suntem mari fani Bravo - în special Vanderpump Rules, Shahs of Sunset și francizele Real Housewives în Potomac și SLC. Sunt foarte multe chestii senzoriale care apar în același timp. (Prima mea experiență cu Housewives a fost Atlanta, după multe ciuperci halucinogene, într-o excursie din facultate într-o cameră de hotel din Dillon, SC. A fost prea mult și l-am pus pe amicul meu să îl oprească. Am progresat de atunci.) Alte chestii: seria „Open Door” de la Architecture Digest; sunt obligată geografic să-mi placă Atlanta, dar Donald Glover îmi ușurează treaba; Take Out with Lisa Ling mă face să mă simt de parcă călătoresc fără să mă dau jos de pe canapea sau din pat. 

Stanley: Sunt fumată în majoritatea timpul și fumez iarbă toată ziua, așa că-mi place să mă uit la toate chestiile din perspectiva aia. Ador mereu să mă uit la documentare fiindcă mă fac să gândesc mai critic și holistic la lumea din jurul meu. 

Wolfson: Îmi place chestiile cu extratereștri - uneori, când mă afum super tare mă gândesc Ok, hai să pun Ancient Aliens. Serialele cum ar fi 90 Day Fiance sau Married at First Sight, fiindcă sunt ușor de abandonat și - fără să fiu morbidă - probabil un documentar despre crime bun.

Harris: Chestii de pe USA Network. Nu pot să dau greș cu Monk. Cred că Monk este în secret un film pentru stoneri - singurii invitați pe care i-au avut au fost Willie Nelson și Snoop Dogg.