Am întrebat tineri români ce dubioșenii au mâncat când erau sparți pe iarbă

Știi vorba cu „mănânci ca spartul?” Românii au inventat-o pentru cei care mănâncă în neștire, dar uite cum a ajuns să se aplice și când ești propriu-zis spart aka după ce ai fumat drogul marijuana. Stai liniștit, nu ești singurul.

Există o explicație logică și științifică pentru care-ți vine să rupi frigiderul după ce ai băgat un cui. THC, componenta psihoactivă din canabis, îți păcălește creierul să creadă că ești înfometat și te face mai sensibil la mirosuri și arome. Așa ajungi la așa-numitele munchies.

Ce se întâmplă însă când nu ai foarte multe ingrediente la dispoziție? Iarba te face creativ și-ți declanșează pofte și idei pe care poate nu le-ai fi avut în mod normal sau pe care le-ai fi considerat dubioase. Dintr-odată, orice mâncare devine „cea mai bună mâncare”.

Am vrut să văd cât de inventivi sunt românii, așa că am rugat mai mulți tineri să povestească ce combinații ciudate au experimentat. Majoritatea mi-au spus că nu regretă nimic. Așa că, cine știe? poate o să te inspire și pe tine să gătești chestii mai creative.

Cu ceva ani în urmă, într-un weekend, m-am apucat să-mi fac ceva de mâncare după un wake’n’bake cinstit. Am zis că merge o omletă, doar că mă simțeam mai inventiv de data asta, iar bananele din coșul de fructe păreau o idee bună. Nici nu sună rău – omletă cu banană. Zis și făcut, doar că am zis să go wild, mândru de idee, așa că am adăugat și curmale, fresh din Algeria.

Nici nu arăta rău ce se întâmpla în tigaie, așa că am zis „cred că merg și niște smochine”. Am început să mănânc, foarte încântat și nerăbdător de rezultat. La început părea destul de bună sau eram eu prea entuziasmat, dar încet-încet a început să-mi pară din ce în ce mai grețoasă. Pe la jumătate mi s-a făcut și greață și am renunțat, mi-am acceptat înfrângerea. Nu toate ideile care par bune chiar sunt.

Deși sunt mai conservatoare din punct de vedere culinar, am și eu poftele mele. Într-o seară, după ce m-a luat foamea, am băgat paste cu humus, apoi m-am răsfățat cu o porție de chipsuri cu peanut butter.

Am un prieten care mănâncă murături cu fucking Nutella, dar eu cel mai departe cu ciudățeniile am mers în Olanda, când am încercat stroopwafles cu avocado. Nici nu-mi mai aduc aminte dacă regret sau nu, dar pe moment și-au făcut treaba.

Pâine prăjită cu pateu și chipsuri deasupra. Eram în lockdown și totul era închis, așa că am încropit un sandviș cu toate nutrimentele găsite în casă.

Eu oricum aș mânca orice, de la dulce la sărat și iar dulce. Într-o seară am încercat pizza congelată, puțin arsă, cu maio peste. Nu regret nimic, mi-era atât de foame și poftă... Am mai băgat sos de nachos cu grisine, pentru că nu aveam nachos, înghețată și apoi semințe. Preferatul meu? Sandvișul cu brânză de capră, miere și semințe de pin.

Cred că am mâncat foarte mult pe munchies. Țin minte că de fiecare dată când mi se făcea foame, de mai multe ori pe noapte, cel mai mult rupeam pe făinoase și dulciuri. Într-o seară, după ce am venit de la un focus grup organizat pentru o firmă de ciocolată, am ajuns acasă cu o plasă plină de produse de ale lor. În seara aia, nu exagerez, cred că am mâncat șase ciocolate și încă o cutie de bomboane. Când m-am trezit de dimineață încă aveam ciocolata în gură. 

Altă dată, eram cu un prieten și am comandat două pizza mari, o pizza cu nutella, două clătite uriașe și mult suc. După ce mi s-a făcut iar foame, am deschis frigiderul și am luat o bucată de brânză și am mușcat dintr-un ardei iute care părea ardei normal; ulterior am aflat că avea câteva zeci de mii de unități de iuțeală. Totul s-a transformat într-un iad. 

O altă poveste este dintr-o seară când eram cu mai mulți prieteni, totul era închis pe-afară, noi nu aveam bani să comandăm ceva, iar frigiderul era gol. Așa că am amestecat făina cu apă si am făcut niște chifle ciudate. Nu le-am pus la cuptor, le-am prăjit oldschool pe plită. După ce am mâncat acele ciudățenii am avut crampe toată ziua următoare.

Sunt vegetariană de când mă știu, dar într-o zi am fost atât de spartă, încât nu mi-am dat seama că mâncam pizza cu șuncă. Pur și simplu nu mi se părea nimic ciudat. Noroc că eram cu un amic și a început să râdă de mine. M-am scârbit în secunda doi și nu am mai mâncat. Mereu îmi dau seama când mănânc carne din greșeală, dar atunci nu reușeam. Ups.

Cred că din topul celor mai ciudate munchies, dulceața de căpșuni cu o serie de castraveți în saramură conduce detașat. Acum că mă gândesc, parcă nu sună atât de rău.

Anul I de facultate. Ajuns în față la B52, care pe-atunci era lângă Cișmigiu, m-am întâlnit cu niște amici care tocmai ieșiseră să învârtă unul. Mi-am luat anxietate socială, așa că n-am mai intrat în club și m-am tirat acasă. Am deschis frigiderul, am luat o mare mușcătură dintr-un salam de Sibiu, apoi am căutat ceva pâinos. Pâine feliată nu era, mi-era lene să tai, așa că am băgat un croissant cu șampanie rămas printr-un dulap. După ce am tot mușcat ca animalul direct din salam și din croissant, l-am văzut pe frate-miu mai mic care se holba la mine șocat. Ceva ani mai târziu, a înțeles și el prin ce-am trecut.

Eram cu un grup de dilimandroși la cineva la munte și nu aveam de nici unele în casă. Am făcut niște banane caramel – a fost okay, problema e că aveam doar trei banane și eram rupți în continuare, așa că singura chestie pe care am mai găsit-o în casă a fost varza murată pe care, desigur, am caramelizat-o. Varză murată caramel. No regrets. Nu prea puteam să stăm decât doi pe etaj cu toate geamurile deschise, de la flatulențele spectaculoase, dar tot a meritat.

Ultima dată am ajuns să mănânc peștișori Maxi Mix cu dulceață de vișine. Dacă nimerești combinația perfectă – doi peștișori cu juma de lingură de dulceață – zici că joacă Fibonacci în gura ta. Mai recomand și vinul roșu cu telemea – dacă e sec, iar brânza sărată, poate să fie o complementaritate mișto.

Într-o seară la film am avut poftă de un snack. Am încropit rapid niște mashed Pringles cu iaurt și sos de soia. Nu regret nimic.

Cel mai random lucru pe care l-am mâncat la munchies au fost niște fulgi de ovăz, pentru că respectam un regim, cu o cantitate considerabilă de Nutella pentru a-mi unge durerile emoționale. La asta am adăugat cinci grame (știu asta pentru că le-am și cântărit) de unt de arahide. Ei bine, mereu merge ceva dulce cu sărat, nu? Pe moment am regretat, pentru că m-am forțat să vomit acest combo, dar acum consider că episodul m-a învățat ceva important despre mine și ce să nu mai fac. Morala este simplă – stop obsessing over the little things, nu îți face rău singur, caută să te observi și să găsești o balanță între Nutella și da, într-adevăr, un castron plin de ovăz, foarte bogat nutrițional, care îți va aduce multe beneficii pe termen lung.

Am mers odată la un prieten când părinții lui erau plecați din oraș și am găsit un sertar plin de dulciuri: caramele, ciocolată, bezele, chestii sărate, multe dintre ele expirate. Știu că aveam niște Toortitzi și ne făceam un fel de sandvișuri cu chestiile dulci la mijloc – puneam caramele între două bucăți de Toortitzi și era destul de marfă. Zero regrets, au fost destul de bune.

Era o seară în care m-am simțit creativă și cu multă poftă de dulce. Am încercat o combinație nebună formată din înghețată de pepene galben, cu miere, afine și suc Giusto.

Iată, amice, aproape toate rețetele care, în general, îți întorc stomacul pe dos, dar în momente cruciale sunt cel mai apropiat lucru de fi-di și haute cuisine. Cu ce te-ai putea alege din treaba asta e să-ți ascunzi prin casă, ca un hamster, diverse pachete la care să apelezi în situații deosebite.

*Da, domnu’ ofițer, toate numele au fost schimbate de ce întrebi?