Am fost la Pride în cea mai homofobă țară din UE ca să văd cum susțin comunitatea LGBTQ din Ucraina

Pe 25 iunie, un extremist religios a omorât doi oameni în apropierea unui bar de gay din Oslo și a rănit încă 25 de persoane, înainte să înceapă parada Pride. În aceeași zi, la Varșovia, a avut loc cel mai mare Pride din Europa Centrală. Marșul pentru egalitate, acceptare și iubire al comunității LGBT a început cu un moment de reculegere pentru victime, iar apoi a continuat fără probleme, într-un manifest de trei ore, care a vorbit despre celebrarea umanității în toate formele ei. 

Am fost acolo și am înțeles cât de bine se simte o lume în care oamenii se acceptă și se respectă pentru ceea ce sunt.

Polonia e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la nivelul de recunoaștere a drepturilor omului când vine vorba despre persoanele LGBT. Asta înseamnă că legile și politicile existente nu ajută oamenii din comunitate. Conform acelorași statistici, România nu e nici ea foarte departe.

La fel ca în țara noastră, nu e legiferată căsătoria pentru persoanele de același sex și nici parteneriatul civil, iar cei care fac parte din comunitate sunt adesea discriminați, judecați și brutalizați. În ultimii ani, guvernul a caracterizat mișcarea LGBT drept un atac la tradițiile catolice ale țării și o amenințare pentru tineri, motiv pentru care foarte mulți din comunitate au ales să părăsească țara.

Un efect al discursului politic nociv, care încântă sufletele conservatorilor s-a transferat și într-o mișcare de hate profundă, prezentă în sute de regiuni de-a lungul țării – așa numitele „LGBT-free zones.” Polonezii din aceste locuri se declară total împotriva comunității, cât și a valorilor și evenimentelor sale, cum ar fi marșul pentru egalitate. Consecințele sunt dureroase pentru orice persoană queer, incapabilă să-și trăiască viața așa cum își dorește. 

În mod paradoxal, chiar dacă lucrurile par complet sumbre în Polonia, mulți tineri mi-au mărturisit că raportul dintre este de 50-50, iar lucrurile încep să se schimbe și societatea să devină mai tolerantă, chiar dacă în pasul melcului. Varșovia pare un bun exemplu în acest sens – primarul orașului, Rafal Trzaskowski, susține activ comunitatea și participă la marșurile, pentru a transmite un mesaj la nivel politic. Aici, aerul occidental se simte mai puternic și există mai multe baruri, cafenele, teatre, cluburi LGBT, unde cei din comunitate se pot simți liberi.

Pride Varșovia 2022 a fost cu atât mai special cu cât a găzduit și KyivPride, iar marșul a fost condus de un car alegoric ornat cu albastru și galben pe care scria „BE BRAVE LIKE UKRAINE.” Foarte mulți ucraineni afectați de război, nevoiți să-și părăsească casele, au găsit refugiu și ajutor în societatea poloneză, iar inițiativa din cadrul Pride e încă un mod prin care oamenii de aici își arată susținerea față de vecinii lor de la granițe. „Rugăm comunitatea, organizațiile LGBT și oamenii din jurul lumii să vină alături de noi la marșul din Varșovia și să fie alături de noi împotriva agresiunii și pentru pace și libertate”, au transmis organizatorii KyivPride. 

Din cauza războiului provocat de Rusia și a legii marțiale impuse în Ucraina, marșul de acolo a fost anulat. Acolo, parada a fost fondată în urmă cu zece ani. În 2012, protestatarii anti gay au întrecut numărul celor prezenți la marș, însă lucrurile s-au schimbat încet, iar anul trecut peste 7 000 de persoane au fost prezente în stradă. Câștigul Rusiei ultra homofobe ar putea înseamna, așa cum zice directorul Kyiv Pride, Lenny Emson, „eradicarea completă a oamenilor LGBTQIA+”, fie că ar fi uciși, nevoiți să plece din țară sau să-și ascundă identitățile. 

„Scopul nostru este să fim vizibili – mărșăluim împotriva agresiunii rusești. Dacă Ucraina nu e susținută, comunitatea LGBT de acolo va fi eradicată și vom fi primii urmăriți pentru a fi înlăturați. Marșul ăsta este și o modalitate prin care să ne arătăm recunoștința față de Marșul Egalității din Varșovia, cei care ne-au susținut de la începutul războiului și au trimis ajutoare umanitare. Mărșăluim pentru sprijinul politic al Ucrainei și pentru drepturile fundamentale umane ale celor de aici. Nu este o celebrare, vom aștepta victoria pentru a sărbători”, a mai spus Emson într-un comunicat oficial lansat înainte de Pride.

Peste 80 000 de oameni au fost așteptați la marșul pentru egalitate din Varșovia. În jurul orei 14.00, centrul orașului s-a umplut de culoare, muzică, steaguri curcubeu și DJ care puneau muzică, iar sentimentul era cel al unui mare festival în aer liber. Primul nod în gât l-am avut când am văzut „The Amsterdam Rainbow Dress”, o formă de artă vie – o tipă era îmbrăcată într-o rochie formată din steagurile tuturor țărilor unde e ilegal să faci parte din comunitatea LGBT. Acolo poți fi închis, torturat sau omorât cu pedeapsa capitală. Mi s-a făcut instant pielea de găină, pentru că țările astea nu sunt puține.

Parada urma să aibă loc prin centrul orașului, iar multe care alegorice își așteptau invitații și urmau să pornească din loc, într-o petrecere stradală memorabilă. Fruntaș a fost carul KyivPride. Am fost în carul Levi's, brand care susține comunitatea și care a lansat o colecție genderless special pentru Pride. Aici, doi DJ au pus muzică disco pop dansantă, atât modernă, cât și oldschool, încât nu m-am putut opri din dans, chiar dacă afară erau peste 30 de grade. O drag queen a fost MC și anima mulțimea din stradă, în timp ce oamenii din car dansau și erau extaziați de optimismul și iubirea din jur. 

Cu o seară în urmă, am fost la un spectacol de drag queens și lansarea unei reviste LGBT la un teatru din centrul orașului, unde am cunoscut o comunitate cool, relaxată și foarte unită. Solidaritatea dintre persoanele queer s-a transmis organic și celor din jur și cred că e unul dintre motivele de bază pentru care oamenii de aici reușesc să schimbe lucruri, chiar dacă contextul politic nu e unul prielnic. M-am simțit liberă, lipsită de judecată și safe, așa cum a fost și în cluburile de gay în care am intrat mai târziu în noapte. 

Parada asta a fost un loc în care diferențele dintre noi nu sunt arătate cu degetul, ci acceptate și îmbrățișate. Tineri, bătrâni, părinți și copii au luat parte la paradă, au cântat și au dansat, în spiritul unei societăți în care oamenii nu mai trebuie să se lupte pentru a fi acceptați așa cum sunt. 

Pride-ul polonez a venit ca o îmbrățișare mult așteptată, o utopie în care am trăit timp de trei ore, până când a început să se desumfle și să-mi amintesc cât de incapabili suntem să fim oameni. 

Persoanele LGBT alături de care am fost la Pride mi-au mărturisit că emoția simțită s-a dus la „copilul lor interior”, cel care nu a fost acceptat când era mic, care a fost bullied pentru asta și și-a dorit mereu iubirea celor din jur.

Și cei hetero pot să empatizeze cu aceste nevoi, dar nu vom ști niciodată ce se întâmplă în sufletul unui om căruia nu i se permite să arate cine e cu adevărat și trebuie în permanență să se muleze pe așteptările celorlalți.

Pride Varșovia a fost, timp de trei ore, un spațiu pentru speranță și libertate și fiecare Pride la nivel global încearcă sau reușește să facă asta. Ne vedem și la București, pe 9 iulie, la 17:00 în Piața Victoriei, pentru a încerca și noi să creăm acel spațiu.