De ce mi-e atât de greu să am un grup de prieteni

Dacă nu ai un grup de prieteni, înseamnă că n-ai prieteni? Cel puțin așa susține cultura pop. Filmele și televiziunile sunt pline de femei care au un grup stabil de prietene cu care trec printre greutățile vieții (Sex and the City; Angus, Thongs and Perfect Snogging sau Girlfriends).

Dar nu toată lumea are un grup solid de prieteni și, conform spuselor doctorului Nilu Ahmed, psiholog comportamental la Universitatea din Bristol, chestia asta e mai răspândită decât crezi. Dinamica prieteniilor feminine și masculine e diferită. „De obicei, prieteniile dintre bărbați sunt mai concentrate pe social și se bazează pe grup. Prieteniile dintre femei sunt mai mult intime decât sociale, așa că femeile tind să aibă prieteni care le îndeplinesc anumite nevoie emoționale specifice.”

Am vorbit cu cinci femei care nu au un grup unit de prietene, ca să înțeleg mai bine care e faza.

Tice Cin, 26 de ani

„Am avut mai multe grupuri de prietene în copilărie și adolescență, dar, pe măsură ce am început să realizez diferențele de mentalitate dintre mine și persoanele pe care alesesem să le iubesc, am hotărât că nu eram pregătită să suport discursuri homofobe din partea persoanelor mele preferate. Mai târziu, am întâlnit un grup de oameni care acceptau persoanele queer, dar nu aveam nimic altceva în comun cu ele, mai ales că majoritatea culturii queer de la periferia Londrei e albă. 

S-a tot întâmplat să găsesc câte un individ care să se alinieze cu valorile și interesele mele, dar rareori un grup întreg – ceea ce e important, pentru că vreau ca toți oamenii mei să se simtă în siguranță și confortabil într-un cadru de grup. Vreau să pot face grătar și dansa cu prietenii mei diverși, liniștită că ne tratăm reciproc cu respect și bunătate.”

„Prietenii mei de la Queen Mary University of London erau asiatici, din clasa muncitoare, iar prietenii pe care mi i-am făcut acum la Cambridge sunt total opusul lor. Cred că dacă nu eram la Cambridge, n-aș fi fost prietenă cu ei.

Cred că interacțiunile mele de grup sunt destul de diferite – cu unii prieteni râd și mă distrez, iar cu cei de la Cambridge am discuții mai serioase și academice. Cred că ar fi drăguț să fac cele două grupuri să se întâlnească, dar nu îmi imaginez că vom putea forma vreodată un mare grup unit, pentru că avem interese foarte diferite.”

„Mereu am avut probleme cu socializarea pentru că am autism și de multe ori mă simt ciudat în grupuri. În trecut, am mai avut grupuri de prieteni, dar n-au rezistat mult din cauză că a trebuit să mă mut sau pur și simplu, pentru că ne-am îndepărtat. Au fost momente în care mă simțeam neînțeleasă și altele în care am realizat că stăteam în grup doar pentru una sau două persoane.

În trecut, le-am spus grupurilor de prieteni că sunt autistă și mi-au invalidat emoțiile, au zis că toți ne simțim neînțeleși uneori, fără să înțeleagă că eu chiar am mari probleme cu comunicarea, mai ales în grupuri.”

„Am crescut în Bradford, unde am avut un grup de prieteni la școală, dar apoi fiecare a plecat în altă parte la facultate și ne-am distanțat. M-am dus la facultate în Newcastle, unde mi-am făcut un alt grup solid de prieteni, dar și acela s-a destrămat. Toți patru locuim în orașe diferite. Apoi, câțiva ani mai târziu, m-am mutat în Londra, unde majoritatea oamenilor aveau grupurile de prieteni deja formate. Dacă vreau să îmi scot la bere toți colegii de muncă, organizarea durează luni de zile.

Îmi e dor să am un grup stabil, cu care să pot ieși ușor oricând. Mă gândesc des la asta. Mă apucă anxietatea când vine o vacanță, pentru că majoritatea oamenilor au parteneri sau grupuri cu care vor să meargă și ajung mereu a cincea roată la căruță. Îmi iubesc mult toți prietenii și sunt norocoasă că am câțiva pe care chiar îi consider cei mai dragi oameni – pe fiecare dintre ei i-am cunoscut în etape diferite ale vieții.”

„Dacă nu-ți formezi un grup de prieteni dintr-un eveniment sau o activitate semi-organizată (școală, club sportiv etc.), probabil n-o să apuci să îți formezi în mod conștient unul. Eu una mi-am ales prietenii treptat și, sincer, mă bucur de fiecare în parte. Prefer să nu fiu într-un grup unde să trebuiască să suport pe toată lumea chiar dacă nu îmi plac toți.

Dar uneori recunosc că mi-ar plăcea să am un grup de oameni cu care să pot face anumite activități. La ziua mea de naștere, nu prea pot invita pe toată lumea pentru că nu se cunosc între ei și ar fi prea mare bătaia de cap. Dar sunt ok cu asta. Doar că mă enervează un pic filmele și media care prezintă mereu grupuri unite de prieteni, de parcă așa ar sta lucrurile pentru toată lumea!”