Foto cu oamenii de la Pride care au cerut din nou să nu mai fie tratați ca cetățeni de mâna a doua

Dacă ești o persoană LGBT+ și trăiești în România, e imposibil să nu te fi lovit până acum de discriminare sau agresiune într-un fel sau altul.

Țara noastră are o lungă tradiție în incriminarea homosexualității prin lege: a început în 1936, în timpul lui Carol al II-lea, a devenit și mai hardcore în perioada comunistă și a continuat bine-mersi și după 1989.

Da, în „democrație”.

Practic, până în 2001, când a fost abrogat celebrul Articol 200 din Codul Penal, puteai risca să faci închisoare doar pentru că iubeai pe cine „nu trebuia”. Ai zice că istoria asta rușinoasă nu se mai poate repeta, dar după te uiți la legile homofobe din Rusia, Ungaria sau Polonia și-ți aduci aminte în ce lume trăiești.

Au trecut cinci ani de la eșecul referendumului anti-gay, dar politicienii români consideră în continuare că drepturile omului sunt subiect de dezbatere. Când simt că pot să câștige și niște capital politic, mai șterg praful de pe niște legi homofobe.

Practic, ca persoană LGBT+ în România, identitatea ta e permanent în pericol. De drepturi egale cu greu se poate vorbi.

În acest context, e cu atât mai important Bucharest Pride, marșul pentru drepturi egale care a avut loc pe 29 iulie, la finalul unei săptămâni plină de evenimente dedicate comunității. Deși se numește așa din 2014, primul marș de tipul ăsta în București a fost în 2005, sub alt nume.

Pe vremea aia se numea GayFest și a fost nevoie de intervenția președintelui Traian Băsescu pentru ca Adrian Videanu, primarul de atunci al Capitalei, să o aprobe. Au fost în jur de o mie de participanți, care au fost atacați de cei de la contramanifestația ilegală a Noii Drepte. O torță aprinsă a fost aruncată în mijlocul mulțimii.

Arc peste timp, suntem în 2023 și, conform organizatorilor, la Bucharest Pride 2023 au participat peste 25.000 de oameni – persoane din comunitate, aliați, politicieni. Sigur, și anul ăsta au fost câțiva purtători de pancarte anti-Pride, iar Gigi Becali a venit să sfințească Calea Victoriei la o zi distanță după marș, dar evenimentele de genul ăsta te fac mai degrabă să râzi decât să te îngrijoreze.

Becali a spus că-i mai liberal acum, nu radical ca înainte. S-a mai gândit: „Stai că oamenii nu au nicio vină, eu nu mai dau vina pe om, eu dau vina pe păcat, pe drac, care îl pune pe om să facă păcat”, a spus el la Realitatea Plus. De fapt, toată esența amuzantă a demersului lui a fost sintetizată chiar de el: „Merg pe Calea Victoriei și sfințesc cu agheasmă, că mai rămân draci pe acolo, pe o trecere de pietoni, pe o scară de bloc.” Și tot el, și tot simpatizanții lui s-ar supăra dacă le spui că-s deprinderi de Evul Mediu. 

Printre mesajele de pe pancartele participanților de anul ăsta s-au numărat Fricile voastre = cenzură ca politică de stat”, „România Educată, nu Discriminată”, „Fără Legi Homofobe şi Transfobe în Parlament”, „Ne daţi Umilire, noi vă dăm Rezistenţă” sau „LOVE HAS NO GENDER”.

Dacă mai ai nevoie de o reamintire, cuplurile LGBT+ nu au niciun fel de protecție legală în România, nici căsătorie, nici vreun fel de parteneriat civil. Ce înseamnă asta, practic? Că membrii familiei nu se pot moșteni, nu se pot vizita la spital și nu pot primi informații despre starea de sănătate a celuilalt. Adică toate lucrurile care pentru ceilalți sunt o realitate banală.

După un proces intentat României de către 21 de familii formate din persoane de același sex, cu sprijinul Asociației ACCEPT, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, CEDO a decis că țara noastră încalcă articolul care protejează dreptul la respectarea vieții private și o obligă să-l respecte. Asta înseamnă că din august 2023 se declanșează un mecanism de punere în executare a hotărârii. După cum a explicat pentru VICE avocata Iustina Ionescu, cea care a reprezentat în instanță familiile, Guvernul României va trebui să adopte cât mai repede legislația necesară.

Este unul dintre motivele pentru care sloganul Bucharest Pride anul acesta a fost „Visible Love. Visible Families”. Campania ACCEPT spune, practic, că fiecare familie trebuie să se simtă în siguranță în România.