Sunt demisexual și bărbaților le e greu să accepte că nu mă dau în vânt după sex

În seria Open en Bloot, VICE vorbește cu tineri singuri și cupluri — fiecare cu propria poveste despre cum experimentează intimitatea și excitația — despre iubire și viață sexuală. Își și dau la propriu hainele jos pentru un portret realizat de fotograful de nuduri Jonnah Bron.

În articolul ăsta vorbim cu Jens, în vârstă de 23 de ani, care e demisexual. Asta înseamnă că nu poate face sex cu oamenii cu care nu are o relație romantică. Jens îți povestește cum e dating-ul fără sex și cum e să te simți ca un outsider toată viața. 

VICE: Hai să trecem direct la subiect: cum e viața ta amoroasă?
Jens: Mereu spun că mă simt ca și cum aș trăi într-o comedie romantică. Am avut câteva relații despre care am realizat ulterior că erau destul de nasoale. Nu cu ură, dar sănătatea mea mintală a avut de suferit mult. Foștii mei parteneri vedeau iubirea în principal ca un remediu pentru singurătatea lor, mai degrabă decât o modalitate prin care să ne completăm reciproc viețile. După un timp nu mai eram eu, ci deveneam persoana care trebuia să fiu pentru ei. 

La ce te referi mai exact?
Ultimul meu partener îmi critica mereu corpul. Credea de asemenea că stilul meu vestimentar era neadecvat - mereu mi-au plăcut bluzele nebunești și vintage. Un alt fost se simțea nesigur pe faptul că eram „feminin”. Sunt non-binarx și rezonez mai mult cu oamenii care în Occident sunt văzuți ca „feminini”: de exemplu, îmi place să port cercei. M-am schimbat din cauza relației ăleia: după un timp, prietenii mi-au spus că nu mă mai recunosc. Acum mai mult ies la date fiindcă vreau să experimentez lumea din diverse perspective și nu cu scopul de a avea o relație. Și, pentru că vreau doar să clădesc relații romantice, nu simt atracție sexuală, vreau doar să cunosc oameni. 

Termenul pe care îl folosești ca să descrii asta e „demisexualitate”. Ce înseamnă de fapt?
Cade sub umbrela „asexualității”, în care simți puțină atracție fizică sau deloc. Mai există și partea aromantică, în care ai puține sentimente romantice față de cineva sau deloc. Demisexualitatea înseamnă că emoția și persoana sunt cele mai importante într-o relație romantică, iar atracția fizică joacă un rol minim. Acea atracție fizică poate surveni dintr-o conexiune emoțională. Ultima este o cerință înainte să poți simți orice la nivel fizic. Ce înseamnă demisexualitatea pentru cineva variază de la persoană la persoană. 

Devine sexul important odată ce ai o conexiune emoțională cu cineva?
Mi-a dat mult timp bătăi de cap. Am văzut adesea sexul ca pe o modalitate de a fi intimx cu cineva. Acum am descoperit că sexul nu e neapărat necesar pentru mine. Cred că e ok să faci sex, dar nu simt nimic deosebit față de asta. Dacă persoana iubită vrea să facem sex o să o fac fiindcă vreau să-i aduc fericire. În timpul partidei mă gândesc adesea ce vreau să mănânc la micul dejun, ce mai am de făcut în ziua respectivă și dacă mai am de răspuns la e-mail-uri. Nu mă deranjează sexul, dar nici nu mă dau în vânt după el. 

Poți să te simți atrasx de cineva?
Da, dar pentru mine atracția este complet legată de personalitate. De exemplu, n-am avut niciodată un crush pentru o celebritate. În teorie pot aprecia că o persoană e atrăgătoare după standardele pe care le avem. Dar nu mă excită deloc.

Apropo, de regulă îți plac persoanele „masculine”, deci ai o anumită preferință?
Cred că asta se întâmplă fiindcă femeile au fost mereu mai degrabă aliații mei decât partenere potențiale, chiar și în tinerețe. Să mă îndrăgostesc de ele se simte ca o trădare. Sunt foarte intimx cu prietenele mele femei. Uneori simt că am putea fi un cuplu, dar dinamicile nu sunt aceleași pe care le am cu figurile masculine. 

Ești pe Tinder. Cum știi când să dai swipe dreapta dacă nu contează aspectul fizic pentru tine?
Mă iau mai mult după descriere. Are aceleași gusturi muzicale ca ale mele? Sau o viziune drăguță asupra vieții? Pe lângă aspectul fizic, mai poți să-ți dai seama și de alte lucruri din fotografiile unei persoane. De exemplu, dacă cineva călătorește sau se înconjoară de mulți prieteni - chestiile astea pot să fie interesante pentru mine. 

Ochii care radiază fericire pot să mă atragă. Poate să-mi placă de o persoană în tren care face ceva drăguț sau zâmbește într-un anume fel. Sunt foarte atrasx de o aură fericită. 

Cât de frumos! Le spui oamenilor în avans că ești demisexualx?
Da, absolut. Descrierea mea de pe Tinder este un roman. Și se întâmplă ca oamenii să fie descurajați de asta. Este o cursă cu obstacole multiple: unii oameni abandonează fiindcă sunt non-binarx, alții fiindcă sunt demisexualx. Uneori sunt întrebatx ce am în pantaloni. Mi-a mai zis cineva și că nu știe cum să fie cu mine fiindcă sexul nu e important pentru mine. În comunitatea gay există o presiune de a fi foarte sexual. Vreau să am conversații foarte profunde la date-uri. Multe persoane cred că asta e prea intens. Bărbații olandezi au tendința de a se închide emoțional. 

Din copilărie învățăm că sexul este o parte importantă a vieții romantice. Cum ai aflat că nu e valabil pentru tine?
De fapt a fost o bătălie foarte nasoală cu mine însumi. În adolescență mi se zicea adesea că sunt „gay” sau „poponar”. Nu înțelegeam care e faza, fiindcă n-am fost niciodată atrasx de nimeni până la 18 ani. Mi-am văzut prietenii care treceau prin diverse stadii în care își dezvoltau sexualitatea și din cauza asta am simțit o presiune să explorez și eu. Dar de fapt n-am vrut și asta m-a făcut anxiosx. 

Aveam ideea că libertatea și sexul sunt legate: că trebuie să experimentezi sexual, altfel vei fi reprimat/ă. Sexul este văzut ca o parte importantă din feminism. Și pe deasupra, multe dintre actele non-sexuale sunt văzute ca fiind sexuale, cum ar fi bărbații care se țin de mână. Mai există și credința că relația e bună doar dacă sexul e bun - sexul este modalitatea prin care partenerii își confirmă că se plac reciproc. 

Din cauza acelei presiuni, am ajuns să fac sex cu oamenii. Ulterior am regretat fiindcă nu eram pregătitx pe atunci. 

Cum ai ajuns la termenul de „demisexualitate”?
Când aveam 17 ani, am avut un job stupid în agricultură, în care scoteam cartofi din pământ, în genunchii și cu mâinile goale. Era un val de căldură atunci. Eram deprimatx și foarte grasx, lucru care făcea ca munca aia să fie epuizantă pentru mine. M-am împrietenit cu un băiat cu alergie solară, care se simțea ca și cum murea zilnic. Eram amândoi foarte nefericiți și ne-am conectat.

Prietenul respectiv face parte din comunitatea LGBTI și știa despre demisexualitate. Când i-am povestit cum experimentez iubirea și l-am întrebat despre asta, mi-a oferit informații foarte valoroase. Nu știam ce să caut pe internet fiindcă nu aveam încă cuvântul potrivit pentru asta. Datorită acelui prieten am obținut vocabularul ca să exprim ce simțeam. Am propria mea experiență cu demisexualitatea și cu a fi non-binarx, dar ajută să citesc despre ele. Înainte de asta eram un copil nefericit. 

A avut asta de-a face cu căutarea ta ca persoană?
Am fost cronic deprimatx de când aveam opt ani, parțial din cauza ADD-ului. Am crescut în Dokkum, un oraș în Friesland, unde nu știam alți oameni ca mine. Ca rezultat, m-am simțit mereu foarte lăsatx la o parte. Înainte să cunosc termenul „non-binar”, am trecut prin multe etichete diferite fiindcă eram în căutare. M-am întrebat într-o perioadă dacă aș putea fi trans, dar n-am simțit niciodată nevoia să-mi schimb corpul. 

Am fost și foarte explozivx. Stăteam des în camera mea, țipam și plângeam și apoi ieșea din mine toată tristețea acumulată. Pe atunci terapia nu prea mă ajuta. Mi se făcea des bullying. Când mi-am făcut coming out-ul, s-a aruncat cu chestii în mine. La un moment dat, casa mea a fost bombardată cu ouă. De aia stăteam mai mult în interior. Mă jucam absurd de mult. M-am îngrășat din ce în ce mai mult, până nu m-am mai recunoscut. Când am absolvit liceul, am vrut ca ceva să se schimbe. Apoi am pierdut 23 de kilograme în două luni. După aia m-am simțit mult mai liberx. 

Și acum?
Mai sunt momente când mă chinui cu corpul meu. Am piele care atârnă. Uneori mi-e greu să mă văd așa cum sunt. Pe de altă parte, am ajuns în punctul în care înțeleg că nu trebuie să fiu pe gustul tuturor, că pot trăi fericitx și confortabilx așa cum sunt. Corpul meu nu e făcut să fie frumos, ci să poată face lucruri drăguțe.

Depresia cu care mă chinui m-a făcut să ratez multe momente importante, lucru care mă împinge să vreau să experimentez și să fac o mulțime de lucruri acum că mă simt mai bine. În plus, am ajuns să clădesc conexiuni valoroase și profunde cu oamenii din jurul meu. Mă simt îndeajuns de puternicx ca să continui. Poate fi o experiență groaznică să nu știi cine ești. Sunt mai fericitx ca niciodată fiindcă am investit atât de mult efort în căutarea asta. Acum știu mult mai bine cine sunt și ce vreau.

Multumim!

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.