„Cred că e bine ca oamenii să posteze fotografii de la Auschwitz”

Paweł Sawicki lucrează de 16 ani în probabil cel mai deprimant loc din lume: fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz. Peste 1,1 milioane de oameni au murit în cel mai mare lagăr de exterminare german construit de naziști în Polonia ocupată.

Sawicki, fost jurnalist în vârstă de 42 de ani, oferă acum tururi ghidate acolo, intervievează supraviețuitori și e responsabil de prezența memorialului pe rețelele sociale. L-am întrebat ce părere are despre selfie-urile din lagărele de concentrare, de ce memorialul nu-și face TikTok și cum discută cu cei care neagă Holocaustul.

VICE: Câte comentarii neonaziste trebuie să citești într-o zi obișnuită?
Paweł Sawicki: În fiecare zi, mii de oameni vizitează memorialul de la Auschwitz. Online, avem în total peste două milioane de urmăritori. Doar foarte puțini se comportă nerespectuos atunci când vizitează memorialul sau pe internet. În fiecare zi, avem aproximativ cinci mii de comentarii noi în mediul online. Le citesc pe toate. Doar foarte puține sunt de la neonaziști sau antisemiți.

În ultimele 24 de ore, am raportat și blocat doi negaționiști ai Holocaustului. Într-o zi normală, blochez între cinci și douăzeci de conturi. Aceștia nu sunt doar naziști, ci deseori boți care cer bani sau te întreabă dacă vrei să îi cunoști. Dar, mai presus de toate, observ cât de pozitive sunt de obicei comentariile. De multe ori, oamenii comentează doar cu emoticoane, de exemplu inimioare. Sunt gesturi mici, dar arată că sunt încă profund mișcați de soarta celor de la Auschwitz.

Și vizitatorii memorialului se comportă la fel de frumos?
Cei mai mulți dintre ei da. Dar ne vizitează foarte mulți oameni în fiecare an. În 2019, au fost 2,3 milioane. Bineînțeles, sunt și unii care nu se comportă corespunzător, dar, la cât de mulți sunt, nu e de mirare că se nimeresc și astfel de persoane.

Uneori, vizitatorii pur și simplu nu sunt sensibilizați de acest subiect și de acest loc. Unii fumează și aruncă mucurile de țigară pe jos. Dacă le spun să nu fumeze, se opresc. Cu câțiva ani în urmă, vizitatorii au postat fotografii în care se țineau în echilibru pe șinele de tren. Atunci le-am cerut public să nu mai facă astfel de fotografii, pentru că e lipsit de respect.

Uneori se mai întâmplă ca la memorial să vină adolescenți care nu pot sau nu vor să arate că sunt afectați de experiență. Aceștia pretind că nu îi afectează deloc, pentru că altfel colegii de clasă ar putea interpreta durerea lor ca pe o slăbiciune. Trebuie să iei în considerare atât de multe lucruri înainte de a trage concluzii pripite despre oameni, așa că eu vreau să evit asta cu orice preț.

Ce părere ai despre oamenii care pozează în fața fostului lagăr de concentrare și postează selfie-uri pe Instagram?
Dacă cineva postează un selfie cu o descriere atentă și respectuoasă, cred că e în regulă. Selfie-urile sunt o expresie vizuală a timpului nostru. Cred că e destul de normal ca oamenii să dorească să documenteze în acest fel locurile pe care le vizitează. Dar nu-mi place când văd vizitatori la memorial care se strâmbă în timp ce fac fotografii. Când văd așa ceva, le reamintesc unde se află.

Mai vin și vizitatori care fac fotografii profesioniste cu aparate scumpe și apoi scriu o descriere nepotrivită. Când văd astfel de postări, le raportez. Există aproape șase sute de mii de fotografii pe Instagram sub hashtag-ul #Auschwitz. Cele mai multe dintre ele sunt foarte respectuoase și arată că vizitatorii chiar au înțeles acest loc. Folosesc adesea aceste fotografii pentru prelegeri și, în general, cred că e bine ca oamenii să posteze fotografii de la Auschwitz.

Despre ce soartă povestești mereu?
Odată am publicat o fotografie a unui tânăr care a murit la Auschwitz. Avea pe geacă insigna clubului spaniol de fotbal Real Sociedad. Eu nu am observat deloc acest lucru, dar fanii noștri au observat. Au început o investigație și, în cele din urmă, mi s-a spus că în Praga, în anii 1920, a existat un club de fotbal al evreilor germani. Acest club a făcut o deplasare la San Sebastián. Pentru meciul de revanșă, jucătorii din San Sebastián au vizitat Praga, unde tânărul trebuie să fi primit insigna.

Poate că nu e ceva incredibil de emoționant, dar e minunat să vedem cât de mult se implică și cât de interesați sunt followerii noștri și cum putem desluși tot mai mult istoria cu ajutorul lor. 

Care a fost cea mai de succes postare a ta?
Cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a eliberării Auschwitz-ului, plănuisem să depășesc pragul de 750.000 de urmăritori pe Twitter. Am făcut apel la oameni să urmărească memorialul de la Auschwitz și, dintr-odată, actori celebri precum Mark Hamill, care l-a interpretat pe Luke Skywalker, au dat și ei share contului nostru de Twitter. Un număr incredibil de mare de oameni s-au alăturat invitației mele și, dintr-odată, am ajuns să avem peste un milion de urmăritori. Din nou, mi s-a părut minunat să văd că atât de mulți oameni pot crea ceva frumos împreună.

S-a schimbat ceva în munca ta de zi cu zi de când Elon Musk, care se autointitulează un absolutist al libertății de exprimare, a cumpărat Twitter?
De când cu Elon Musk, trebuie să lupt mai mult împotriva comentariilor care neagă Holocaustul sau spun ceva antisemit. X moderează mult mai puțin hate speech-ul. Întotdeauna dau report unor astfel de comentarii, dar de multe ori nu există nicio reacție. Am criticat public X pentru chestia asta. Nu cred că e corect ca această platformă socială să le permită oamenilor să răspândească discursuri pline de ură. Pentru că exact asta e negarea Holocaustului. Nu are nimic de-a face cu faptele.

Regulile X spun că negarea Holocaustului e interzisă. Cu toate astea, de multe ori nu se întâmplă nimic când oamenii fac astfel de comentarii. Noroc cu fanii noștri, care ne ajută și dau și ei report comentariilor. În comparație cu celelalte rețele sociale pe care suntem activi, X are cel mai mare număr de utilizatori problematici. Aici e locul unde am cel mai mult de lucru.

Nu ești pe TikTok. Te îngrijorează faptul că aplicația nu oferă mediul potrivit pentru conținutul vostru?
Studiile arată că TikTok e aplicația care își polarizează cel mai mult utilizatorii. Algoritmul e programat să afișeze din nou conținut radical dacă ai fost interesat anterior de așa ceva. Memorialul de la Auschwitz nu e un subiect care ar trebui să ducă oamenii la extreme.   

Cât de mult te deprimă munca ta?
Uneori foarte mult. În fiecare zi văd fotografii cu oameni care au fost uciși. Mă uit la fețele unor copii, mă uit la fețele unor bebeluși. Eu însumi sunt tatăl a doi băieți și nu pot să înțeleg cum cineva le-ar putea face ceva unor ființe atât de lipsite de apărare.

În septembrie, am scris o postare în care l-am felicitat pe supraviețuitorul Sam Weinreich cu ocazia împlinirii a 104 ani. Doar trei zile mai târziu, i-am informat pe fanii noștri, într-o nouă postare, despre moartea sa. Așadar, mă confrunt frecvent cu moartea pe mai multe planuri. Dar sunt onorat să păstrez vie amintirea celor uciși. De fapt, la fiecare două ore postez pe X o fotografie a unei victime de la Auschwitz care ar fi avut ziua de naștere în acea zi.

Ce putem învăța din memorial pentru viitor?
Sunt convins că ar trebui să privim Auschwitz ca pe un avertisment pentru noi toți. Când îi ghidez pe vizitatori prin memorial, mulți mă întreabă cum au putut germanii să permită atâta suferință. Nimeni nu-și poate imagina că ar putea fi capabil de ceva similar. Dar oamenii aceia nu au fost monștri. Ar fi mult prea ușor să îi etichetăm așa. La Auschwitz lucrau oameni care stăteau în birouri toată ziua și se întorceau seara acasă la familiile lor. Își mângâiau câinii, își învățau copiii să înoate și își salutau vecinii.

Provocarea e să ne dăm seama că până și „oamenii normali” pot fi capabili de acte atât de groaznice atunci când fac parte dintr-o astfel de ideologie. Dezumanizarea evreilor făcea parte din ideologia nazistă. Acesta e principalul motiv pentru care naziștii au fost capabili să comită astfel de crime. Memorialul de la Auschwitz are scopul să reumanizeze victimele Holocaustului și să le păstreze povestea vie. Trebuie să înțelegem acest lucru ca să nu mai permitem să se întâmple așa ceva în viitor.

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.