Două eleve și o profesoară spun cum văd educația sexuală în școlile României

România se poate „lăuda” că are de zece ori mai multe mame cu vârsta între 10 și 14 ani decât media UE în 2021, arată Eurostat. În același an, rata nașterilor la adolescente între 15 și 19 ani a fost de patru ori mai mare în România față de media europeană, iar 745 de nou-născuți aveau mame cu vârsta sub 15 ani.

De ce vorbim de astfel de cifre?

Un răspuns stă în lipsa educației sexuale în școli. Subiect care a împărțit România în tot felul de tabere, fiecare cu o poziție contra sau în favoarea introducerii educației sexuale în sistemul de învățământ. Datele însă prezintă realitatea așa cum este ea.

Înainte de pandemie, doar 5% dintre elevi au urmat opționalul „Educație pentru Sănătate”, singura materie care includea și noțiuni despre infecțiile cu transmitere sexuală și contracepție.

Potrivit Eurostat, 9% dintre întreruperile de sarcină au fost la fete între 15 și 19 ani. Iar un raport HIV/AIDS surveillance in Europe arată că cele mai multe cazuri noi de transmitere a virusului HIV au fost cauzate de raporturi sexuale neprotejate, 20% dintre cei afectați având până în 24 de ani.

Din iunie 2022, odată cu modificarea legii pentru protecția și promovarea drepturilor copilului, elevii începând cu clasa a opta pot beneficia „de programe de educație pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”. Asta doar dacă există acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copiilor.

La un an de la această modificare, educația sexuală care e necesară în special pentru sănătate întârzie să-și facă loc în programul elevilor.

Ilinca a trecut în clasa a doișpea la un liceu de prestigiu din centrul Bucureștiului. De când a ajuns la liceu, spune că nu a făcut niciun fel de oră de educație sexuală. Iar asta nu s-a schimbat nici după intrarea în vigoare a legislației prin care, cu acordul părinților, elevii pot primi informații despre prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală sau a sarcinilor nedorite. Au fost, maximum, scurte conversații cu dirigintele, dar nimic organizat.

Nu e un caz izolat. 

Daria a trecut în clasa a unșpea și este și președinta „Girl up Romania”, organizație de activism și egalitate de gen pentru liceeni din România.

„Din contactele noastre ca organizație, dar și personal, că vedem cum sunt lucrurile în liceele în care ne aflăm noi, nu am auzit de persoane care să beneficieze de aceste ore de educație sexuală”, adaugă Daria.

Pentru a putea beneficia de orele de educație sexuală, Daria, la fel ca toți ceilalți elevi, ar fi trebuit să aibă acordul părinților.

„Din câte știu, părinții mei nu au fost întrebați dacă ar fi de-acord și nu, nu s-a ținut niciun fel de activitate în acest sens”, explică Daria.

Cum legea nu stabilește clar obligativitatea acestor programe de educație pentru sănătate, în multe școli ele trec drepte opționale. Iar opțional înseamnă, așa cum am văzut, că nu se întâmplă.

Conform Codruței Pohrib, profesoară și dirigintă la Colegiul Național „George Coșbuc” din București, educația sexuală ar trebui să fie regulă, nu excepție, iar informațiile primite de elevi să fie certificate și livrate într-un spațiu de siguranță. În prezent, în România, părinții trebuie să-și dea acordul pentru ca fiii și fiicele lor să aibă acces în școli la informații corecte și sigure despre sănătatea sexuală.

„E absolut necesar ca tematica educației sexuale să-și găsească locul cuvenit în programa de consiliere și orientare profesională, adică în cadrul orelor de dirigenție. Numai atunci când va exista o standardizare, o uniformizare și un spațiu desemnat sigur, atât pentru profesori cât și pentru elevi, putem chiar să ajungem undeva cu lucrurile astea”, consideră ea.

În plus, autoritățile ar trebui să se ocupe de formarea profesorilor în direcția asta.

„Formare profesională obligatorie pentru oricine vrea să facă dirigenție, care să includă tematica de gen și educație sexuală. Simplu. Obligatoriu. Pentru că lucrul cu adolescenții în cadrul orelor de consiliere ar trebui să includă și tematica asta. Nu o poți include dacă nu știi cum să o faci. Și nu e atât de simplu, nu e ca și cum arăți două planșe și ai plecat”, a adăugat Codruța Pohrib.

Ea subliniază că e foarte delicat ca ele să fie lăsate la atitudinea individului, dacă vrea sau nu să facă asta.

În martie 2023, chiar și ministrul Sănătății Alexandru Rafila susținea următoarele: „Până nu o să introducem ca disciplină obligatorie Educaţia pentru sănătate în şcoli nu o să progresăm în foarte multe domenii, inclusiv în cel al sarcinilor nedorite”.

Ilinca a primit de la școală informații care țin de sănătatea sexuală doar că pentru că a fost norocoasă și, până la un punct, a studiat în mediul privat. 

„Am făcut educație sexuală în clasa a șaptea. Am fost în sistem privat înainte și era un extracurricular la care m-au întrebat părinții dacă vreau să mă duc, eu am spus da și așa am ajuns acolo. Am început întâi cu anatomie. Am mai vorbit și despre boli cu transmitere sexuală și cum să ne protejăm de ele, care ne-a dus într-o discuție despre metode contraceptive. Am mai vorbit și despre intimitate emoțională, nu numai fizică”, explică Ilinca.

Nevoia de educație sexuală în școli este subliniată chiar de elevi. „Există foarte multă dezinformare pe temele astea, adică poți să găsești diverse informații la orice colț de internet, unele dintre ele nefiind neapărat utile sau adevărate. Foarte mulți își iau de acolo informațiile și cred că așa trebuie să arate actul sexual, o relație și după le preiau mai departe în viață”, consideră Ilinca.

Când nu e de pe internet, e ce aud de la colegi sau prieteni. Dar acelea nu-s informații clare, sigure și încrederea în ele poate avea consecințe grave. „[Din discuții cu prieteni de-ai mei] am realizat că nu sunt informați în legătură cu niște lucruri esențiale – care au de-a face cu anatomia feminină, cu tot ce înseamnă felul în care corpul unei femei funcționează, de la sarcină la menstruație”, adaugă Daria.

Ideea generală e asta: elevii au nevoie de persoane dispuse să vorbească pe limba lor, iar ei să poată vorbi deschis despre toate dilemele de gen și sănătate sexuală.

„Sunt sigură că la clasă s-ar ivi foarte multe întrebări pe subiectul ăsta, dar e nevoie de o persoană informată care să știe să navigheze o astfel de discuție, pentru că pot apărea foarte mult curiozități”, mai spune ea. Astfel, orele de educație sexuală n-ar fi ca, să zicem, orele de română. 

Ea propune și o idee, pentru cine vrea să asculte: „Mai mult decât o materie în sine, ar trebui să fie un modul. Pe parcursul unui an să fie împărțite mai multe teme care să fie discutate și, cumva, să se creeze o anumită siguranță în spațiul acela. De asta ar trebui să fie făcută de un expert, și nu de un dirigente, pentru că acolo pot apărea mai multe prejudecăți.”

O parte dintre aceste informații au fost prezentate în cadrul unei conferințe de presă susținute de asociația SEXUL vs BARZA care a anunțat și lansarea unei campanii de donații pentru sprijinirea profesorilor interesați să predea educație sexuală.