Fotografii intime cu familii dintr-un oraș distrus al Ucrainei

Multe dintre imaginile din cartea Debaltsevo, Where Are You?, care urmărește trei familii din orașul ucrainean Debalțeve, sunt foarte intime. Poți vedea paturi în care s-a dormit și mese de bucătărie aglomerate, copii în pijamale și mame în halate - aproape că poți mirosi somnul și căldura. Acea intimitate caldă este cumva remarcabilă având în vedere că ceea ce au în comun aceste familii sunt exact lucrurile pe care le-au pierdut. Orașul lor de baștină, Debalțeve, din Donbas, a devenit scena unei bătălii devastatoare dintre separatiștii ruși și armata ucraineană în ianuarie 2015. Vasta majoritate a rezidenților au fugit, aproape 80 la sută din oraș este în ruine. 

Debatlsevo, Where Are You? este rezultatul unei căutări de ani de zile a fotografei Karine Zenja Versluis, care a început în 2013 când a devenit interesată de istoria familiei sale, dar a fost forțată să schimbe direcția de câteva ori din cauza ororilor succesive din Ucraina. Bunica ei, Zenja, căreia îi zice babushka, era originară din Ucraina. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a ajuns în Germania ca muncitoare forțată (ostarbeiter) unde l-a cunoscut pe bunicul olandez al lui Karine, care ajunsese acolo prin arbeitseinsatz. După eliberare s-a căsătorit cu el. Debalțeve a fost orașul ei natal. „Am fost cufundată în povești despre migrație ani de zile”, spune Versluis. „Devenisem cumva curioasă despre originea mea.”

Versluis a vrut să călătorească la Debalțeve ca să facă fotografii - inițial ca să folosească acele imagini să înceapă o discuție cu bunica sa despre trecut. A fost o femeie care nu dezvăluia prea multe despre ea, spune Versluis, iar când s-a îmbolnăvit de Alzheimer, la un moment dat n-a mai recunoscut-o. Trebuia să călătorească la Debalțeve în primăvara lui 2014, dar situația acolo a devenit nesigură din cauza tensiunilor în creștere. Între timp, sănătatea bunicii ei s-a deteriorat rapid. A murit pe 15 iulie 2014 - cu două zile înainte ca avionul MH17 să fie doborât în estul Ucrainei.

„Părea ca și cum ceva îmi tot împiedica și strica planurile”, spune Versluis. A decis să-și ajusteze proiectul în 2015. Cu ajutorul unui traducător, a postat un mesaj pe VKontakt, un fel de variantă de Facebook în limba rusă, în care a scris că este în căutare de familii care au fugit recent din Debalțeve în alte orașe din Ucraina și voiau să-i spună poveștile lor de viață.

Spre surprinderea ei, a primit mai multe răspunsuri. „Am crezut că e foarte ciudat că există oameni care să mă primească cu atâta ușurință. Cred că erau și curioși. Mi-au demonstrat că sunt oameni foarte speciali, care și-au deschis complet viețile.” Așa a intrat în contact cu trei familii, care acum locuiesc în părți diferite ale Ucrainei. Versluis a petrecut timpul în Kosteantînivka cu familia Nataliei, o femeie care a devenit campioana națională a Ucrainei la dansul la bară la vârsta de 38 de ani și de atunci s-a reinventat ca fondatoarea unui studio de dans la bară. În Zaporojie, a stat cu familia Oksanei și a lui Sergei, iar în Harkov cu Svetlana și soțul ei Evgeniy, care a fost grav rănit în timpul fugii din Debalțeve. 

Versluis a mâncat borș și s-a dus la lecții de dans, dar a auzit și poveștile traumatizante despre fuga din Debalțeve. „Au fost incredibil de ospitalieri”, spune Versluis. „Cu Natalia n-am avut voie să dorm într-un hotel.”

Prin faptul că a stat la concetățenii bunicii sale, a ajuns să cunoască mai bine cultura est-ucraineană, spune Versluis. „Dar am învățat multe despre ce înseamnă să o iei de la capăt într-un alt mediu. Fiecare a avut propriul mod de a face față situației. Natalia a plonjat în noua ei viață ca dansatoare profesionistă la bară, Oksana încă tânjea la viața ei socială din Debalțeve, iar Svetlana și soțul ei au avut o strategie precum La Vita e Bella ca să-și ascundă amărăciunea față de copii. Când erau bombardamente, dădeau drumul la radio foarte tare ca să distragă copiii de ceea ce se petrecea afară. 

Invazia rusă, care a început acum un an, a oferit proiectului un cu totul alt sens. Două dintre cele trei familii fotografiate pentru carte au trebuit să fugă din nou, spune Versluis. Mulțumirile din carte sunt urmate de mai multe pagini cu însemnări din februarie 2022 și un sumar scurt despre unde sunt acum cei implicați în carte (Natalia este cu copiii săi în Polonia, Oksana și familia ei au ajuns într-un final în Slovacia, Svetlana este în Harkov cu familia). 

Titlul a devenit, de asemenea, o problemă. Debaltsevo, numele orașului, este în rusă, deoarece 90 la sută din populația de acolo este vorbitoare de rusă. În ucraineană se scrie Debaltseve. „Am avut nopți nedormite din cauza unei litere. Când am început acest proiect cu ani în urmă, nu începuse încă războiul. N-avea nicio legătură politică. Acum totul este foarte schimbat din punct de vedere politic. Ceva scris în rusă poate fi interpretat ca pro-Rusia. Totul se află acum sub lupă. A devenit un proiect fragil. Am avut multe discuții despre asta”. În final, a decis să păstreze numele rusesc al Debaltsevo, fiindcă ce se află în carte a avut loc înainte de invazia din 2022. „Până la urmă, rămâne o poveste din perspectiva bunicii mele, dar pe alocuri folosesc Debaltseve și toate celelalte locuri din carte au fost traduse în ucraineană.”

Debalțeve rămâne un fel de prezență fantomatică în carte. Versluis n-a reușit încă să-l fotografieze. Vedem orașul numai în imaginile de arhivă însorite (făcute de tatăl său Dick Versluis în anii 1970) și în pozele care se văd în fotografii. În modul ăsta, cartea nu numai că spune o istorie personală, dar și o poveste universală despre dezrădăcinare și despre căutarea rădăcinilor. „Sper ca și oamenii care n-au nimic de-a face cu Ucraina să regăsească ceva în ea”, spune Versluis.

Aici ai și mai multe fotografii:

Cartea Debatsevo, Where Are You? va fi prezentată pe 19 februarie la Framer Framed în Amsterdam. O expoziție cu fotografiile poate fi văzută acolo până pe 5 martie, iar de pe 9 martie până pe 29 aprilie la Biblioteca Publică din Amsterdam, locația Oosterdok. Pe 24 februarie, expoziția se deschide la FOTODOK în Utrecht ca parte din Whispers and Shouts. Voices of Ukrainian Women Photographers. 

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.