Cârciumile de cartier din București unde poți bea bere și cu 5 lei cât încă nu le lovește inflația

Fiecare om are pe lumea asta câteva lucruri care fac viața să merite trăită. Iar pentru mulți asta înseamnă să bei bere rece la terasă vara după ce ai asudat toată ziua la muncă. Sau „scârbici”, cum îi zic poznaș ăștia mai în vârstă. Însă, după ce ai înfruntat doi ani de pandemie și restricții, nici acum nu poți să te bucuri în voie. Mă rog, doar dacă nu ești bogat. Pentru că inflația face ravagii, iar prețurile cresc fără oprire, nici berea nu scapă valului de scumpiri.

Așa că, dacă nu vrei să-ți lași jumătate din salariu în baruri care-ți vând bere la 0.33 cu 15 lei ar cam trebui să începi să frecventezi niște locuri noi și, mai ales, ieftine. Fă cunoștință cu crâșmele de cartier. Știu, nu e ca-n puburile cu playlistul ăla cu muzică indie și n-ai să vezi mobila aia minimalistă de și-o pun toate localurile care vor să atragă publicul „hipsteresc” de parcă am fi încă în 2013. Fii serios, nu-mi spune că te dădeau pe spate oricum.

Așa că ți-am pregătit un ghid cu ce poți găsi în funcție de câteva zone. Îmi mulțumești tu mai târziu.

Acest ghid a venit la inițiativa unor prieteni care s-au gândit că ar fi o idee bună să facem un tur al cârciumilor timp de o zi întreagă în plină vară caniculară. O bere pe cârciumă, o cârciumă pe oră, 11 beri, cu o pauză de masă, deci juma’ de zi dedicată alcoolului. Unii îi mai zic pub crawling, alții îi spun „nu știu ce să zic, nu pare chiar cea mai bună idee”. Cele mai multe dintre baruri au ajuns în ghidul final.

Aventura a început de la 11 dimineața în Gara de Est la Pierde tren. Da, știu, foarte inspirat numele, dar să vezi duma cu „viața e crudă”. Doar noi, barmanul și doi cetățeni mai în vârstă și la fel de matinali ca noi într-ale băutului. Loc liniștit, perfect pentru o bere ieftină la 4,5 lei – da, de acolo încep scorurile – înainte să te urci în tren. Sau în autobuz, că tot e Autogara imediat lângă. Patronul a încercat să ne convingă că micii lui sunt mai buni ca la Obor și să-i încercăm. I-am promis că ne întoarcem, n-am mai fost. 

Următoarea destinație a fost la Mici cu Bere la Obor. Nu o confunda cu mult mai vestita Terasa Obor, deși sunt la trei minute distanță una de alta. Terasa Obor are o nostalgie construită artificial, cu obiecte vintage și kitsch puse intenționat în stil ironic, un safe space pentru corporatiști să se prefacă săraci în timp ce ascultă Gică Petrescu – „Uite-așa aș vrea să mor”. Mici cu Bere la Obor, pe de altă parte, e autentic, e the real deal. Clienții nu vin aici „pentru atmosferă” sau că e trendy, ci că e ieftin – 5 lei Neumarkt la draft – și aproape. 

Recomand să mergi când nu rupe canicula, pentru că terasa e mai mereu aglomerată, iar înăuntru aerul condiționat nu face față. Tavanul și pereții din lemn lăcuit te duc cu gândul la o cabană de munte, iar lămpile sferice IKEA de stilul minimalist scandinav. Am dat în interior de păcănele unde am băgat cinci lei, dar fără mare succes.

Am trecut și pe la Terasa Florilor și La Container, dar nu pot să zic că m-au dat pe spate. Prețurile sunt cinstite, șapte-opt lei, și sunt locuri acceptabile dacă n-ai unde să mergi, dar nimic extraordinar. Mai ai și Terasa Obor, dar nu cred că mai e nevoie să-i fac reclamă.

În cazul în care cauți un loc cu mai multă verdeață, îți prezint atunci La Terasa cu Pitici. Aflat în mijlocul Orășelului Copiilor, la cinci minute de stația de metrou Constantin Brâncoveanu. Okay, nu e chiar înconjurată de verdeață, ci de chioșcuri, tiribombe și alte minunății, dar când halba de bere pornește de la 5,5 lei, iar cartofii prăjiți sunt opt lei, nu te mai deranjează nimic. Veneam aici prin studenție când berea era vreo trei lei, știu ce vorbesc, așa că îți dau și un sfat: nu te da în mașinuțe bușitoare după.

Spre centru, mai găsești încă două crâșme în zona Timpuri Noi. Prima, exact la ieșirea de la stația de metrou. Urci scările pe la ieșirea Gheorghe Șincai, faci dreapta și n-ai cum s-o ratezi. Pe hartă apare ca „La Mihai”, dar nu cred că îi spune nimeni așa. Îmi place locul pentru că dai aici și de pensionarii din cartier, dar și de studențimea săracă, așa că e destul de divers. 

Nu c-ar fi greu să atragi grupurile astea când e cinci lei berea. Bere la același preț găsești și la terasa fără nume - eu îi zic Terasa Timișoreana pentru că o recunoști după prelata albastră cu numele berii de pe stradă. Terasa e în regulă, nu e chiar plină de spațiu verde, dar dacă vrei atmosfera anilor ‘90, atunci sala cu păcănele și neoane retro te poartă înapoi în timp.

O mențiune deosebită merită și terasa La Curte de care-s atașat în mod special încă de anul trecut, după ce am ajuns cu piciorul în ghips și mă deplasam numai în cârje, la maximum câteva zeci de metri în jurul casei. Și, ce să vezi, La Curte e la 20 de metri de mine, așa că a devenit centrul vieții mele sociale timp de vreo patru luni. N-a fost rău, mai ales că locul e destul de aerisit pentru o casă cu curte în mijlocul unui cartier de blocuri. Însă odată cu popularitatea locului au crescut și prețurile – halba a sărit de la 5,5 la șapte lei, probabil și pe fondul inflației. Dacă ai noroc, nimerești în serile cu lăutari.

Bun, pot să te înțeleg. E comod să mergi la cârciuma din cartier, dar vrei și tu să simți că ieși „în oraș”, nu doar în jurul blocului. Nu dispera, am soluții și pentru asta.

Chiar în Centrul Vechi, vizavi de Cărturești Carusel, ai Teo’s Tonics. Acum, în funcție de gusturi și posibilități, poți să mergi pe varianta cu buget redus și să te delectezi cu o bombiță Neumarkt la cinci lei, ca cea a subsemnatului din poză. Ori, pentru gusturi mai fine, există și o varietate de cocktailuri. Treaba e că trebuie să ți-l prepari singur. Îți cumperi un pahar de carton, gheață, lămâie, o cola și o sticluță mică de rom și poți să-ți prepari singur o cuba libre. 

Tot în zonă, la numai două minute distanță, găsești și Argentin. Posibil să nu-ți spună prea multe acum, dar pe vremuri era bodegă–simbol. Am prins-o și eu în amurgul vremurilor de glorie, când încă veneau muncitori, studenți, profesori, artiști și, ocazional, lăutari. Acum pare că nu mai are aceeași atmosferă – ori poate e doar o impresie provocată de nostalgie – dar rămâne în continuare un loc plăcut, mai ales vara.

Alt loc care ar merita menționat din zona centrală e La Buturugă din Cișmigiu – cum intri în parc, o iei pe aleea din stânga și mergi până dai de o buturugă uriașă cu niște umbrele albastre cu Pepsi. Avantajele sunt că ești în mijlocul parcului, prețurile încep de la șapte lei, însă și cu marele, teribilul și insurmontabilul dezavantaj că nu are toaletă proprie. Așa că tre’ să mergi fie la toaletele automate, fie te strecori în baia celorlalte baruri din parc.

Locuri ieftine în care să ieși o grămadă, depinde cu ce pretenții și prejudecăți pornești. Gările sunt de obicei locul perfect în care să cauți. La Bistro Nord din Gara de Nord, berea e șase lei. La Gara Titan Sud, chiar la ieșirea din stația de metrou Republica, găsești un fel de terasă unde bei berea de la magazin, frecventat mai mult de navetiști. Piețele, mai ales dacă vorbim de cele din Drumul Taberei, Lujerului sau Gorjului, au fiecare câte un birt cu prețuri infime – nu recomand micii din locurile astea, însă. Apropo de Gorjului, vizavi de piață găsești Una mică la Nea Georgică, pe care n-am vizitat-o încă, dar e pe listă.

Și încă un lucru – dacă mergi în barurile astea, te rog să nu fii persoana aia care face zece story-uri în care râde de cum arată locul, iar la final spune „cum adică nu aveți card? Suntem în secolul 21, hello?!”. Bucură-te de ele până nu le gentrifică alt antreprenor cu mustață ondulată și le transformă în kitsch-uri tematice ca să-ți vândă bragă la suprapreț.