Cum au ajuns PNL și PSD să pregătească cea mai mizerabilă alianță din politica românească

Uite cum de Black Friday poți lua o pauză și să te gândești cum și în politică se joacă totul pe faza de lichidat stocuri – de nume, funcții sau soluții. E un moment bun de-a discuta despre un acronim pe care poate l-ai mai văzut pe net: USL 2.0. Chiar dacă de la prima versiune n-au trecut atât de mulți ani, e posibil să mai uiți întâmplări și negocieri. 

Ce pot spune – sunt zile cel puțin interesante în România, dat fiind că la orice click sau pe orice post de televiziune ai zapa nu prea ai cum să ocolești elefantul din cameră. PSD și PNL își reînnoiesc jurămintele de iubire sub tutela nașului spiritual Klaus Iohannis – pe care, din când în când, pare că-l deranjează funcția de președinte al țării, dar măcar îl duce prin concedii decente. Exact ca în căsniciile dintre Silviu Prigoană și Adriana Bahmuțeanu, după o porcăială publică și jigniri care mai de care mai ample, când nimeni nu mai credea că e posibil, venea mare împăcare. Exact ca în exemplul oferit anterior, PSD și PNL sunt firi diferite, dar care se atrag de minune.

Din punct de vedere ideologic, cele două formațiuni politice nu au prea multe în comun. PSD e principalul partid de stânga (atât cât se înțelege prin stânga pe plaiurile mioritice), iar PNL e o formațiune politică de dreapta (la fel, n-o lua de parcă respectă ideologia). 

PSD numai partid de stânga nu e, de la poziționarea care a dus la declanșarea referendumului anti-gay până la eliminarea taxei auto și scutirea industriei IT de impozit pe venit, nu foarte multe leagă partidul de conceptul clasic stângist. Dar în această situație este și PNL, care numai partid de dreapta nu mai este când are membri care au lucrat toată viața la stat și cu subvenționări și intervenții în piața liberă mai abitir decât PSD. 

După ce dispare mirajul ideologiilor și se trage cortina, poți vedea două partide care chipurile se urăsc de moarte public, dar în spatele ușilor închise trăiesc o poveste de dragoste. De multe ori discretă, această poveste de amor politic mai trebuie și asumată, iar relația devine oficială.

Primul mariaj între PSD și PNL – care a dus la Uniunea Social-Liberală – s-a oficializat în 2011 și se dorea o mișcare împotriva președintelui de atunci Traian Băsescu. La acea vreme el conducea, neoficial, și Guvernul prin intermediul lui Emil Boc (acum membru PNL care a votat alianța cu PSD). Crin Antonescu și Victor Ponta, pe atunci președinții celor două partide, au parafat înțelegerea din postura de partide de opoziție și au mers la alegerile parlamentare din 2012 cu o emblemă comună pe buletinele de vot. 

Cu alte cuvinte, USL 1.0 a început ca o alianță electorală în care, odată ce intrai în cabina de vot și stampilai chenarul, știai clar pe cine aduci la guvernare. Spre deosebire de acest episod, astăzi foarte mulți dintre votanții PNL au votat cu formațiunea liberală tocmai pentru a trimite PSD în opoziție, nu pentru crearea unui nou USL. Teza este valabilă și pentru votanții PSD, un public care a votat cu social-democrații mânat de multe ori de antipatia pentru Klaus Iohannis ca să ajungă acum să vadă cum vechiul dușman e nașul noului USL. 

Vechea alianță a reușit să destituie pe rând guvernele Boc și Ungureanu și să îl facă premier pe Victor Ponta. Mai mult, la alegerile parlamentare din 2012, alianța a obținut un scor istoric: 58 la sută din sufragii la Camera Deputaților și 60 la sută la Senat. De remarcat este interesul scăzut al cetățenilor pentru acest scrutin, unde doar 36,5 la sută dintre cetățenii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Mă rog, chestiunea e știută: ies puțini la vot, iese PSD câștigător. Apoi a urmat o guvernare cu același Victor Ponta în rol de premier. Cumva, a avut ceva succese economice, doar ca n-au depășit în popularitate antipatia pe care el a reușit s-o genereze. Și de-atunci a și rămas pudica înjurătură „Puie Monta”. 

Același USL l-a suspendat pe Traian Băsescu în 2012 și-a declanșat celebrul referendum pentru demiterea președintelui. În urma acestui demers, se pare că morții din Teleorman nu au fost suficienți pentru a îndeplini cvorumul necesar demiterii, așa că Traian Băsescu a reușit să își ducă la capăt cel de-al doilea mandat – mă rog, fără susținerea poporului, conform referendumului. Mai mult, Liviu Dragnea s-a ales cu un prim dosar penal. 

Într-un final, alianța s-a destrămat nu cu mult înaintea alegerilor din 2014, când neîncrederea dintre Victor Ponta și Crin Antonescu cu privire la candidatura la prezidențialele din acel an a atins cote maxime. Astfel, PNL și-a luat jucăriile și a plecat din Guvern; a cerut și demisia premierului Ponta cu ocazia asta. Apoi știi ce s-a întâmplat: Crin Antonescu s-a evaporat, iar Klaus Iohannis a devenit președintele PNL și-a ajuns în finală contra lui Victor Ponta. Atunci, românii din diaspora au stat la coadă pentru a-l vota și părea, în linii mari, că PSD și-o cam ia, dar și că PNL pare că are alte viziuni, ceva mai înclinate spre popor. 

Ca în orice poveste de dragoste ce implică sentimente, despărțirea a fost dureroasă. Fiind un cuplu cu resurse, partajul s-a pus în discuție. PSD a rămas cu Guvernul, iar PNL cu președinția. Raporturile de forțe s-au tot schimbat, ba guvernare PSD, ba guvernare tehnocrată, ba un OUG 13 și o Viorica Dăncilă, iar mai nou, un guvern PNL. Cu atâtea variabile, un singur lucru a rămas constant: ura între cele două partide, cel puțin la nivel declarativ. 

Ludovic Orban, fost președinte al PNL și de două ori premier, a fost în ultima perioadă unul dintre contestatarii cei mai vehemenți ai USL 2.0. Orban a uitat însă cum în 2012 făcea schimb de geci cu Liviu Dragnea și cum la alegerile precedente nu s-a sfiit să racoleze aleși locali PSD-iști în frunte cu liderul ieșean Mihai Chirica. Sigur că a contat mai puțin că îndemna simpatizanții PNL să pună parul pe aleșii locali PSD, pentru Orban erijat azi în luptător anti-social-democrat a contat mereu interesul. Interesantă a fost și poziția Ralucăi Turcan despre USL. Ea e în prezent ministru și președinte al organizației PNL Sibiu și a votat în interiorul partidului pentru o alianță cu PSD. Doar că, în 2013, din postura de membru PDL, înfiera USL și caracteriza uniunea astfel: „USL demonstrează din plin că nu a fost despre România, ci despre jaf, imunitate și incompetență”.

E adevărat că nici PSD-iștii nu au fost mai blânzi în aprecieri cu liberalii, mai ales că ultimii și-au refăcut viața politică alături de USR și păreau că au uitat de mariajul USL. Pe 10 octombrie anul curent, Marcel Ciolacu declara că Guvernul Cîțu a mințit, a furat și a distrus România. „Cum mă vedeţi pe mine să stau cu Cîţu la masă? Au luat o hotărâre, PNL, că nu se aliază cu PSD. Păi, te-a întrebat cineva? Ţi-am zis eu că mă aliez cu tine? Ce alianţă, domnule? La alegeri!”, spunea președintele PSD. Astăzi a reconsiderat un pic poziția și cei care ieri erau în „echipa ucigătoare” astăzi sunt viitorii parteneri de coaliție. Nici Mihai Tudose nu a avut cuvinte prea frumoase despre foștii adversari: l-a numit pe premierul demis Cîțu în fel și chip, de la penal internațional până la cioclu.

Trebuie menționat însă că Orban, Turcan Ciolacu și Tudose sunt doar niște figuranți ai penibilului. Actorii principali ai acestui simulacru democratic sunt Klaus Iohannis și Florin Cîțu. Nașul spiritual Iohannis a fost cel care a înfierat sistematic PSD ani de zile și a încercat să-ți explice, în puținele dăți când s-a luat în serios, cât de rău este PeSeDeul. Ba chiar și-a pus și o geacă roșie și a mers în Piața Universității să salveze Justiția asaltată de PSD – mă rog, să salveze poate e mult spus. 

Nu pot uita nici momentul în care președintele a spus că e incredibil unde s-a ajuns cu acest PSD și cum marele PSD se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor – srsly, fix așa a zis. Mă rog, mai erau și două cuvinte în maghiară ca să arate că ține cu poporul și că are păreri de rău. Ba chiar a declanșat un referendum pentru justiție tocmai ca să ne apere, chipurile, de PSD, iar după incidentele de la 10 august a transmis că PSD este un partid anti-democratic. Bineînțeles, toate astea au fost uitate. Astăzi președintele anunță că PNL trebuie să guverneze cu cei care vor să fie cu noi – adică fix cu PSD, cei care nu cu foarte multă vreme în urmă făceau aluzii că Iohannis vindea copii și al cărui membru fostul viceprimar al Capitalei Bădulescu posta o poză cu președintele memat într-un fel de Hitler. 

Iohannis sprijină formarea noului guvern cu PSD, dar cu un apel la memoria de scurtă durată. În urmă cu ceva ani spunea că USL este o alianță care nu are fundament doctrinar și de aceea nu va funcționa foarte mult timp, ceea ce doar arăta că președintele nu este interesat de rezolvarea crizei pe termen lung, ci de amânarea acesteia doar pe perioada sezonului de schi. Mai mult decât atât, Klaus Iohannis nu e străin alianțelor dubioase. În 2009, a acceptat propunerea de a fi nominalizat pentru postul de premier din partea PNL-PSD-PC-UDMR.

Florin Cîțu, fostul și actualul premier, este un alt adversar închipuit al PSD. În septembrie spunea că a negocia cu PSD înseamnă a negocia împotriva poporului român. Între timp, ori s-a răzgândit subit ori a început să negocieze împotriva poporului român, pentru că, de curând, a declarat că a găsit multe lucruri care pot uni PNL cu PSD. Așadar, Cîțu a uitat de vremurile când susținea că Teodorovici e spion rus, a uitat când PSD a ales să folosească forța pe 10 august și că a votat o moțiune de cenzură împotriva guvernului său. De dragul interesului național, lucru care l-ar face mândru pe Gabi Oprea. 

Cert e că numai Rareș Bogdan n-aș vrea să fiu zilele astea. La câtă retorică anti-PSD a turnat în ultimii ani sunt curios cum o să explice acest USL. Altfel oameni cu principii solide liberalii, care strică o alianță pentru un aviz lipsă, dar care pot înghiți broasca PSD pe nerăsuflate.

De menționat că la ședința care a parafat negocierile cu PSD, în interiorul liberalilor au existat voci care s-au opus acestui nou USL: Ciprian Ciucu, Ilie Bolojan, Dan Motreanu și Sebastian Burduja fiind doar câteva din vocile nemulțumite.

Florin Cîțu e istorie ca premier, deși ține cu dinții de funcție, sabotează negocieri și speră că poate se răzgândește cineva. Asta era condiția USR pentru refacerea alianței și se pare că e și condiția PSD. Cel mai probabil tot Nicolae Ciucă va fi propus premier, dat fiind că este văzut mai mult ca un tehnocrat decât ca un liberal, așa că poate deconta pe persoană fizică eșecurile guvernării. Plus că e foarte bine văzut de nașul „spiritual” Iohannis, care preferă oricând un „Am înțeles, să trăiți!” decât un dialog. PSD va ocupa o bună parte din ministerele avute de USR dar și ceva în plus.

Împăcările costă, iar aici nu avem o excepție. Alexandru Rafila va prelua probabil Ministerul Sănătății, liberalii fiind mulțumiți că pasează un cartof fierbinte, iar social-democrații încearcă să testeze cât poate crește Rafila la imagine pentru prezidențialele viitoare. Sorin Grindeanu și Mihai Tudose nu vor lipsi din Guvern, acest fapt fiind atestat de declarațiile lui Marcel Ciolacu. Tudose probabil va prelua Economia – a mai ocupat această funcție în trecut, iar Grindeanu ar primi Transporturile sau Comunicațiile, fiind cunoscut interesul în această zonă din perioada în care era președintele ANCOM. 

Ce-ți recomand să urmărești e unde va ajunge Gabriela Firea. Numele ei e vehiculat pentru Ministerul Muncii. Să te aștepți deja la multe vouchere și creșteri de salarii bugetare? Posibil, că-i cunoscută apetența doamnei Firea pentru beneficii date în stânga și-n dreapta. Până la urmă, trebuie să îmbunezi poporul dacă vrei să candidezi la prezidențiale din postura de PSD-istă cu cea mai mare notorietate.

La PNL costurile vor fi serioase. Cu ideea guvernului minoritar abandonată, vor fi mai puține ministere de împărțit. Echipa câștigătoare nu va putea fi mulțumită în totalitate și cel mai probabil vor exista multe nemulțumiri interne. Alea zece miliarde de euro din PNDL 3 vor trebui împărțite și cu PSD, iar asta va crește nemulțumirea baronilor (care sunt și galbeni). Nici electoral nu vor sta prea bine, căci publicul liberal nu va uita această trădare electorală. Orban își va face partid separat și va mușca și el din scorul electoral. Ba chiar există un real pericol ca liberalii să devină irelevanți în trei ani și să ia calea țărăniștilor.

Klaus Iohannis își va termina acest mandat fără teama suspendării – în caz c-a avut-o vreodată. Odată parafat acest USL, grija de suspendare poate să dispară, cam la fel cum a dispărut și încrederea publică în președinte. Va fi, totuși, amuzant să vezi cum va explica Klaus Iohannis acest compromis și cum din cauza lui liberalii vor pierde zile întregi să șteargă postările nasoale despre PSD.

Bine, poate am exagerat un pic cu Dragnea, dar să încep de la AUR. Se va erija în partidul anti-sistem care nu a fost vreodată la guvernare și care nu ia parte la un simulacru politic. Va deveni de facto cel mai mare partid de opoziție (horror pentru democrația românească). O opoziție puternică la guvernare și Iohannis poate să fie catalizatorul care îi propulseze peste trei ani la peste 20 la sută. Dacă iei în considerare și economia care nu merge prea bine, e un moment ideal să fii în opoziție. 

USR se întoarce în opoziție unde va face ce știe să facă cel mai bine: va critica orice acțiune și va etala permanent trădarea PNL-istă în încercarea de-a rămâne singura alternativă la PSD. Deși aparent păguboasă, această ieșire de la guvernare poate salva partidul de la dezastru, asta în măsura în care se va găsi o retorică credibilă. A, și completează duoul anti-sistem împreună cu AUR, chiar dacă vrea, chiar dacă nu vrea așa ceva. 

Liviu Dragnea este un alt câștigător al acestei alianțe, acum după ce-a pierdut PSD-ul. În rândul PSD-iștilor de rând antipatia față de Iohannis este mare, iar acest blat s-ar putea să enerveze. În fond, Dragnea a mințit cu multe, dar nu cu faptul că Iohannis și PSD aveau un blat. Dacă iei în considerare curentul naționalist în plină ascensiune, nu este exclus să există surprize peste trei ani cu Dragnea. Bine, surpriza majoră ar fi ca un politician care a trecut prin penitenciar să se mai ridice la ce-a fost sau chiar mai sus.

Concluzia este că acest USL 2.0 este o mizerie din orice unghi îl privești. Îndrăgostiții PNL și PSD îți transmit că ar vrea o guvernare de șapte ani. În cazul ăsta ar fi bine să nu mai fie ținute următoarele alegeri, dacă tot știm asta, nu? Trădarea electoratului din partea PNL, combinată cu amnezia PSD-istă legată de fostele guvernări nu au cum să dea un rezultat bun, în care românilor să le fie bine. Trădarea a adus mereu numai câștiguri pe termen scurt.