Am fost în Italia ca să-ți zic de ce merită să fugi din România acolo în vacanța de 1 decembrie

Italia e frumoasă în orice anotimp, dimineața, la prânz și seara. Și ploaia e altfel aici, și oamenii au vibe-ul ăla pe care îl căutăm toți. Soarele strălucește diferit, miroase a cafea peste tot dimineața. Pe pizza nu-s aruncate bucăți de ananas, în restaurante e făină pe jos, în pomi cresc portocale și oamenii zâmbesc. Au și ei probleme cu urcatul în metrou înainte ca alții să iasă. Dar au transportul integrat, au autobuze, tramvaie, trenuri, linii de metrou. Și parcă nu e chiar atât de râu să te împingi prin stații dimineața.

Roma e muzeu în aer liber. Fiecare săpătură mai arată o parte din istoria lor. Și chiar dacă nu-ți plac monumentele și muzeele tot nu te plictisești. Au niște parcuri senzaționale și un vin minunat. Și mulți turiști. Oamenii arată diferit, la propriu. Italiencele arată simplu și sofisticat în același timp. Nu prea își amestecă culori pe pleoape, dar combină hainele în cele mai fashion feluri. Greu de înțeles, dar plăcut de privit.

La aproape doi ani după ce Covid a blocat toată lumea, Italia respiră fără mască. Nu simți ca turist vreun pericol, nu vezi oameni speriați pe undeva, cafenelele și restaurantele cochete sunt neîncăpătoare, la Fontana di Trevi sunt sute de oameni și când plouă cu găleata. Mulți mănâncă înghețată în timp ce le curg aromele pe pelerine. Nimeni nu poartă mască pe stradă. Oamenii nu-și dezinfectează mâinile. Nimeni nu păstrează distanța. Italienii au uitat de pandemie și recuperează, turist cu turist, așa cum pot. 

În cafenele și restaurante, cel puțin în zonele turistice, nu sunt restricții. Oamenii își beau cafeaua în picioare când n-au loc la mesele înghesuite, mănâncă cannoli și croissante cu ciocolată și râd cu gura până la urechi. E atmosferă de sărbătoare peste tot.

În timpul pandemiei, Italia a fost cea mai afectată țară din Europa – cu regiunea Lombardia devenită punctul zero – și, din februarie 2020 și până astăzi, a înregistrat aproape cinci milioane de infectări. Mai mult, aproximativ 133 de mii de oameni au murit din cauza Covid. La vaccinare stau foarte bine, lucru care se vede și în cifrele oficiale ale infectărilor din ultima perioadă. Circa 85 la sută dintre italieni sunt vaccinați cu ambele doze, iar specialiștii în sănătate publică au decis ca doza trei să poată fi făcută la cinci luni după ce schema de imunizare a fost completă. Poate d-aia sunt atât de relaxați și trăiesc de parcă n-a fost niciodată pandemie.

Și pârtiile au început să se redeschidă pentru prima dată, în unele cazuri, de la debutul pandemiei. Au o condiție impusă însă peste tot: certificatul verde. Vrei să schiezi? Trebuie să fii vaccinat. Vrei să muncești, să mergi la petreceri sau să mănânci prin restaurante în interior? Aceeași condiție. Discutabil însă cât de mult se și aplică.

Ultima dată când am fost în Italia am ajuns în Roma, acum doi ani, fix cu o săptămână înainte să se dezlănțuie iadul în Lombardia. Probabil erau pe străzi o mulțime de oameni infectați. Oricum nimeni nu știa atunci ce urmează. Acum, mi s-a părut la fel: un oraș viu, oameni de toate felurile și din toate colțurile lumii, dar mult mai scump comparativ cu perioada de atunci. Semn că și la ei se simt efectele lăsate de blocarea parțială a economiei odată cu închiderea țării pentru turiști în perioadele de vârf ale pandemiei.

Țin minte că acum doi ani am mâncat paste, pizza și tiramisu pe săturate cu 40 de euro la un restaurant mic de lângă Coloseum, trei oameni. Am băut și o carafă de vin, tot în banii ăștia. Acum, o felia de pizza cumpărată de la micile restaurante care dau și takeaway costă cinci euro, în cel mai bun caz. Mi s-a părut o sumă uriașă, dacă țin cont că în România cu puțin peste 24 de lei îți cumperi o pizza întreagă, la unele terase. Am dat 12 euro pe o porție de paste, cam cât costă și o pizza la un restaurant mediu.

Cazarea pentru trei nopți a fost de puțin peste șapte sute de lei, lângă Gara Termini, locul în care găsești toate mijloacele de transport public care pornesc către cele mai importante zone din întreaga țara. Contrastul este mare, de la oameni plini de bani îmbrăcați excentric care aruncă cu sute de euro în stânga și-n dreapta la magazinele de lux din gară până la șirul de oameni ai străzii care, noapte de noapte, formează un fel de spirală a sărăciei în jurul clădirii. Toți au saci de dormit și un fel de mini-garsoniere amenajate în funcție de personalitate. 

Sunt și de-ai noștri, am dat de câțiva români care se prefăceau că și-au uitat limba în timp ce cereau bani la metrou – în italiană. Într-o seară, o doamnă prinsă în spirala sărăciei s-a întors cu spatele la cei care treceau pe lângă ea, s-a așezat pe un carton cu fața spre gară. Medita, cânta, fuma. Nu părea speriată. Nici îngrijorată. Așa-i Roma. Mozaic. De oameni, de culori, de trăiri, de tipuri de mâncare. Probabil și d-asta este atât de interesantă.

Am ajuns în Roma prima dată în 2013. Eram îndrăgostită până peste cap. Trei zile, cât am stat atunci, am bifat tot ce era de văzut. Mergeam câte zece ore pe zi. Îmi aduc aminte că am descoperit o bodegă lângă Coloseum, unde am mâncat cea mai tare pizza din Italia. O tipă Barbara servea clienții. Ani de-a rândul m-am dus acolo doar pentru pizza aia. Cel mai mult mi-a plăcut Fontana di Trevi, seara.

Cine n-a auzit până acum de celebra fântână la care se înghesuie în fiecare minut o mulțime de oameni indiferent de cum e vremea, ea are o istorie de peste trei sute de ani și a devenit, printre altele, emblemă pentru capitala Italiei. M-am dus pentru a nu știu câta oară, cred, să arunc doi euro în fântână și să-mi pun o dorință, conform tradiției. Ca mine mai sunt o mulțime de turiști. Milioane, mai exact, care în fiecare an aruncă câte o monedă. Peste 1,3 milioane de euro adună primăria la fiecare final de an, iar banii se duc către oamenii defavorizați. De unde a început isteria cu banii aruncați în Fontana di Trevi? De la o piesă a lui Frank Sinatra – „Three coins in the Fountain” din comedia cu același nume apărută în 1954.

Am ajuns și la Vatican, unde nici aici nu părea să fie Covid. Era soare și cald și oamenii se înghesuiau să-și facă poze. Unii mâncau înghețată, alții stăteau și se uitau la geamul la care apare deseori Papa. N-am văzut oameni cu mască. Până la metrou a trebuit să mă strecor printre miile de turiști. La ora prânzului toate terasele erau pline. Am mers și la Treptele Spaniole, am făcut slalom printre magazinele celor mai cunoscute și mai scumpe branduri din lume. Acolo se respecta certificatul verde. Cel mult trei oameni puteau fi în același timp printre gențile și pantofii de mii de euro. Alții doar admirau din afară.

După patru zile și cinci sute de euro (aproximativ 2 500 de lei) cheltuiți, m-am întors acasă. Unde se simte pandemia. Și apăsarea aia românească. Cum m-am urcat în avion a început să miroasă a România. Două doamne încercau să-și ascundă bagajele de cală, un domn s-a supărat că e cinci euro cafeaua instant în avion și n-au lipsit niște aplauze la final. La vaccinare nu stăm prea bine, încă. Și probabil că așa va fi tărăgănată situația până la anul.

Acest city break prelungit în Roma n-a fost doar, așa, de amorul unei plecări din țară. Am avut și scopul de-a vedea cum au reușit cei care, în urmă cu aproape doi ani, erau zona roșie a Europei. Sigur, nu toată Italia, dar era luată la grămadă. Nu știu dacă i-a speriat acel moment, cum nu știu nici dacă vaccinarea în număr mare a venit fix pe fondul restricțiilor – și încă impune restricții. E foarte probabil să fie un mix.

Ziceam de o vacanță pe care s-o faci acolo în perioada asta cu 30 noiembrie și 1 decembrie. Dacă-ți faci și punte cu 29 noiembrie, și mai bine. Mare atenție la restricții însă, dacă-ți prelungești vacanța sau o planifici după începutul lunii. Din 6 decembrie, persoanele nevaccinate nu vor mai putea intra în sălile de cinema, în restaurante și nu vor mai putea participa la evenimente sportive. Totodată, guvernul a decis să înăsprească și regulile de folosire a certificatului verde. Va fi obligatoriu pentru accesul în mijloacele de transport public și va putea fi utilizat chiar și de cei care au un test recent cu rezultat negativ – dar o mențiune aici: va fi valabil doar pentru serviciu, pentru servicii esențiale sau pentru călătorii lungi. Dar, în schimb, intră un „super permis verde” – doar pentru vaccinați sau cei vindecați, pentru activități recreative. Nu în ultimul rând, valabilitatea certificatului verde normal a fost redusă de la 12 luni la nouă luni și din 15 decembrie devine obligatorie vaccinarea în educație, apărare și securitate.

Premierul Mario Draghi susține că „super certificatul” este introdus la început de decembrie ca să-i pregătească pe oameni pentru Crăciun. „Astfel încât să permitem activităților economice să își planifice lunile următoare fără teama unor întreruperi care ar avea un impact economic asupra redresării: de aici și decizia de a elimina închiderile în zona galbenă sau portocalie și de a introduce restricții doar pentru cei care nu sunt vaccinați.”

Impresia cu care am rămas, dincolo de apropierea mea sufletească de țară și oraș, e că așa e cumva noul firesc. Prețuri mai mari, sărăcie accentuată și tot felul de restricții anunțate când și când, pe fondul unui nou val. Nu zic că e ceva cu totul nou ce spun acum. Notez ideile astea ca să nu te surprindă când se va întâmpla și în România – dacă n-ai sesizat deja, cum e cazul cu facturile. Mai e un pic din anul ăsta. Cât ai ocazia, vezi ce ar trebui să mai vizitezi. Cel puțin pentru mine, un pic de Italia m-a făcut temporar să uit de cifre și panică.