Am vorbit cu șoferi de autobuz despre cum e cu adevărat viața la STB, dincolo de ce vezi la TV

Dacă te uiți la cum se vorbește despre societatea românească în presă, o să rămâi cu impresia că trăiești într-o utopie unde milioane de oameni stau degeaba pe banii statului, o performanță pe care nici țările nordice n-au egalat-o. În condițiile astea, nu-i de mirare că orice cerere de mărire de salarii venită din sectorul public e mereu respinsă pentru că „nu e momentul acum”, fie că e vorba despre medici, profesori sau, mai recent, șoferii și restul angajaților STB. Doar că ultimii au avut parte de un tratament mult mai ofensiv decât primele două categorii, după ce au semnalat niște nereguli și au decis să acționeze.

Pe scurt, o cronologie a evenimentelor: de luni, 17 ianuarie, angajații STB au început să protesteze zilnic în fața sediului, pentru câteva ore, ca să atragă atenția asupra câtorva probleme cu care se confruntă, printre care lipsa unui contract colectiv de muncă, desființarea unor posturi sau probleme cu piesele de schimb la autobuze și la anvelope. 

Negocierile cu directorul instituției nu au dus nicăieri, așa că joi, 20 ianuarie, s-a ajuns la o grevă spontană. De fapt, la „încetarea voluntară a lucrului” cum a descris sindicatul această situație, pentru că greva e un procedeu legal diferit. Situația a continuat cinci zile, în care o parte dintre șoferi au ieșit treptat pe traseu. În tot acest timp, primarul general și aleșii PNL și USR au ieșit să declare că greva e ilegală și politică, pentru că liderul de sindicat e consilier general din partea PSD. Au existat și acuzații de intimidare și violență împotriva șoferilor care au vrut să iasă pe traseu. Iar o parte din presă a portretizat angajații STB drept bugetari înstăriți și hoți.

Imaginea care a rămas în mintea publicului ar putea fi asta: angajații STB câștigă vreo șapte–opt mii de lei pe lună și tot nu le ajunge; aproape toți fură motorină și piese de schimb; și ascultă orbește ordinele liderului de sindicat, care e mânat doar de motive politice. Iar greva e ilegală, dar angajații puteau apela la dialog sau metode legale dacă chiar voiau, dar nu au vrut. Sună simplu, dar să fie oare chiar așa? 

Ca să aflu cum stă treaba de fapt, am vorbit direct cu oamenii în cauză și am aflat că situația nu e deloc așa cum pare la televizor. 

Cum pe net se tot aruncă speculații, am zis că cel mai bine întreb direct șoferii. Mulți dintre cei la care am apelat m-au refuzat și cel mai des au zis că nu vor să-și facă probleme. Doi șoferi au acceptat să vorbească însă cu mine.

„Nu cred că am cunoscut un șofer care să ia în mână opt mii de lei. Pentru banii ăștia ar însemna să lucrezi 31 de zile continuu”, îmi spune Valentin*. Petre* adaugă că, înainte de pandemie, pleca acasă cu în jur de cinci mii de lei, dar asta pentru că lucra peste două sute de ore pe lună, adică cel puțin câte o zi de weekend muncită în fiecare săptămână. „Acum, la lichidare, iau vreo 3 000–3 200 de lei, pentru că am 20 de ani de vechime. Alții iau doar vreo 2 300.”

Scăderea la salariu e cauzată, pe de-o parte, de defectarea multor vehicule, care nu mai pot fi scoase pe traseu. Multe stau în „cimitirul de autobuze STB”, cum le-a numit jurnalistul Vitalie Cojocari în clipul ăsta, și așteaptă să fie dezmembrate pentru piese. Normal, s-a redus și frecvența curselor, astfel că și orele de muncă și veniturile șoferilor.  

„Dacă înainte plecam din trei în trei minute, acum frecvența e la fiecare zece minute. La televizor spuneau că șoferii STB câștigă până la opt mii de lei. Și, în același timp, pe ecran zicea mare «Societatea de Transport a scos posturi de șoferi cu salarii între trei-patru mii de lei». Tu, ca presă, cum poți să minți că luăm opt mii de lei și jos să scrii altă sumă? Astea sunt salariile reale”, completează Petre. 

Okay, poate te gândești că trei–patru mii de lei nu e un salariu atât de rău. Hai, poate ajungi chiar la mai mult, dacă adaugi sporuri sau zile lucrate în plus, cum arată altă știre. Unii au criticat chiar că iau prea mult față de un profesor sau alții din privat. Logica românească: dacă mie mi-e rău, să-ți fie și ție la fel. În orice caz, poate îți schimbi părerea dacă vezi cum e viața de șofer STB într-o zi normală.

Dacă tu îți începi munca pe la un nouă jumate lejer, mulți șoferi pornesc motorul cu câteva ore înainte să răsară soarele. „La mine, primul autobuz iese pe la trei jumate din garaj. Sunt alte garaje care ies și la 3–3 și un sfert, spre exemplu alea de Nord care se duc spre Moara Vlăsiei. Trebuie să ajungi cu minimum 20 de minute înainte, chiar mai mult”, aflu de la Valentin. Asta înseamnă că la două dimineața, când eu mă pun la somn, un șofer STB trebuie să iasă pe ușă ca să ajungă la muncă. 

Te gândești că probabil există o remunerație specială pentru cazurile astea sau măcar un transport separat. Din 3 369, doar 13 șoferi au primit prime în luna decembrie, după cum a arătat Buletin de București. Multă vreme erau autobuze doar pentru șoferi, dar nu mai e cazul acum. Valentin spune că sunt o grămadă de drepturi care le-au fost luate: „Colegii mei care au prins așa ceva aveau spor de noapte, servicii de noapte care ne luau și duceau acasă, dar multe nu mai sunt. Sunt colegi de-ai mei care la două jumate dimineața vin pe bicicletă sau pe trotinetă, pentru că nu au mașină personală. Sunt colegi care stau și în alte județe, Călărași, Ialomița, și vin împreună cu mașina”.

Nici dacă ieși pe traseu la o oră normală nu e neapărat bine, nimerești direct în orele de vârf ale orașului cu cel mai congestionat trafic din lume. Dacă ție ți se pare stresant traficul, gândește-te cum e la volanul unui autobuz uzat, cu zeci de pasageri în spate. Petre subliniază că situația e oribilă pe stradă. „Dacă trebuie să schimbi banda, nu-ți face nimeni vreun favor să-ți facă loc. În giratoriu, când intri pe banda doi, te strâng cu ușa și pe prima și pe a treia bandă. Astea nu le vede nimeni. Spune cineva că dacă lovește unul mașina tot eu achit paguba?”, detaliază el. „Dacă pe partea dreapta sunt parcate mașini, eu trebuie să merg între banda unu și doi, că n-am loc. Dacă se întâmplă ceva, plătesc din buzunarul propriu că n-am ținut banda corect și n-am condus regulamentar.”

La asta se mai adaugă și alte „condiții de lux”, cum ar fi condusul pe timp de vară fără aer condiționat. Dacă la autobuze speri să ai noroc să prinzi unul cu așa ceva, la tramvaie nici vorbă de așa ceva. „Sub zece la sută au aer condiționat, de aia stau toți cu ușile deschise”, spune Valentin. Pauza de masă se ia tot în cabina unde conduci, din ce am observat la capetele de linie unde staționează autobuzele. Cât despre toalete, mi s-a zis să merg să văd pe propria piele, ceea ce am și făcut. Dacă nu ai norocul unei benzinării în apropiere, toaletele pe care le ai la dispoziție arată ca astea din fotografii. Din păcate sunt închise cu cheia și n-am putut să intru, dar pot să bănuiesc că nu e chiar ca la un hotel de cinci stele.

Despre cât sunt de uzate autobuzele ce ar mai fi de zis? Un inginer de la STB îmi spune că autobuzele sunt atât de vechi, încât nici farurile nu mai funcționează bine. „Sunt atât de coapte și arse de soare că la unele mai bine ai vedea dacă pui lumânări în locul lor. Au sute de mii de kilometri parcurși, li se sparg furtunurile, li se duc chiulasele și cutiile de viteză pică și ele.”

Otokarele încă mai sunt acoperite de garanție, dar modelele Mercedes sunt pa-pa de mult. De aia când se strică un „merțan” e mai rentabil să iei unul nou decât să-l repari, iar cel vechi să fie canibalizat de restul pentru piese.

Mulți dintre șoferi dau din buzunar pentru piese și reparații. Dacă nu găsesc în cimitirul de autobuze, cumpără din altă parte. „Ne știu băieții de pe Cuțitul de Argint, turci care aduc piese, ca pe… Cred că nu mă văd cu nevastă-mea la fel de mult cât mă văd cu ei” spune Valentin, jumătate în glumă, jumătate serios. De ce fac ei asta?

Inginerul îmi spune că e dintr-o nevoie de confort, mai ales la cei care sunt titulari pe vehicul. „Stai zece ore pe zi și sute de zile pe an în aceeași mașină. Știi cât trage volanul, frâna, ce defecte are, nu vrei să-l schimbi. Vrei și tu o stabilitate, un confort. De aia preferă unii să dea bani, de la piese până la bețișoare parfumate.”

La scurt timp după începerea grevei, Buletin de București a prezentat un raport de audit intern al STB, cu un grafic care arată o creștere bruscă a consumului de motorină. Informația asta a fost după interpretată de alții pe nemestecate și s-a ajuns rapid la concluzia că greva a fost organizată pentru a acoperi furturile. Recunosc, mi-a ridicat semne de întrebare, doar că un lucru nu se lega. Cum se face că s-au coordonat toate autobazele să crească exponențial „furtul” de motorină exact în același timp, fix cu venirea lunii decembrie?

Inginerul m-a ajutat să înțeleg fenomenul și, pe scurt, e așa: încălzirea necesită și ea un consum mai mare de motorină. Și nu doar atât, multe dintre defecțiunile autobuzelor determină un consum și mai mare doar ca să mențină temperatura adecvată. „Dacă pe la începutul lui 2021 se mai repara câte ceva, acum e mai rău ca oricând”, mi-a explicat acesta. „Practic, pentru încălzire ai nevoie de un cazan pe motorină. Un autobuz cu defecțiuni poate să-ți ia și patru sute de litri în plus decât unul bun doar pentru încălzire.”

Legat de furtul de motorină, Petre îmi spune că asta poate era o practică răspândită în anii ‘90–2000, dar acum există sigilii, site, la rezervoare și se face monitorizare pe consum. „E foarte riscant acum să mai încerci așa ceva.” Au mai apărut în presă dezvăluiri despre ce metode există ca să ocolești piedicile astea. Cât de multe se practică, nu știe nimeni. Dar asta nu explică de ce ar exista o creștere bruscă de consum de motorină.

Nu mă înțelege greșit, asta nu înseamnă că nu există probleme la STB. Orice probleme legate de prețuri umflate sau furt, dacă și unde există, trebuie investigate și pedepsite conform legii. Numai că s-a plecat de la niște informații din audit și s-a propagat o generalizare manipulatoare că șoferii ori sunt majoritatea hoți, ori sunt mână în mână cu „ei”, unde acești „ei” ar putea fi foarte bine oricine din ierarhia superioară a Societății. 

La prima vedere, argumentul chiar pare unul destul de solid. Pe lângă discursul justițiar cu plângeri penale venit de la politicieni, au fost și voci care admit doleanțele angajaților STB, doar că trebuiau să respecte legea. Să-și anunțe intenția de grevă dinainte, să asigure 30 la sută din transport, să respecte pașii procedurali din lege și tot așa. Numai că nu e așa simplu, de fapt.

Ca să aflu mai multe, am vorbit cu Petru Dandea, secretar general la Cartel ALFA și reprezentantul României în Consiliul Economic și Social European. „Conform legii, sindicatul nu poate face o grevă cât timp este în vigoare contractul colectiv de muncă negociat”, mi-a explicat acesta. „Contractul de la STB fusese negociat în 2019 și trebuia să expire în 2020. În acest fel, ar fi putut atunci să declanșeze greva în mod legal”. Numai că asta nu s-a mai întâmplat. A venit pandemia, iar guvernul a hotărât că toate contractele colective de muncă se prelungesc automat pe durata stării de urgență sau alertă. 

„Totuși, ordonanța spune că nimic nu oprește negocierea unui nou contract dacă se dorește. Sindicatul asta a cerut, având în vedere că din 2019 încoace am avut parte și de o creștere semnificativă a inflației. Conducerea a refuzat să negocieze și de aici acea cerere de demisie a directorului general pe care nimeni nu o înțelegea”, a adăugat Petru Dandea. În alte cuvinte, orice formă de grevă sau protest este ilegală în situația dată. Nu mai expiră contractul, nu mai poți negocia fără voia angajatorului. Degeaba dezbatem cum trebuia făcută greva, pentru că oricum nu putea fi făcută. De aceea, declarativ cel puțin, a fost doar „încetarea voluntară a lucrului”.

Pare însă că argumentul cu „legea e lege” e folosit numai când convine. Cine spune asta uită că tot cu bâta legii au argumentat și oprirea „protestului ilegal” din 10 august 2018. Și tot pentru un „protest ilegal” pentru Hala Matache era ridicat și Nicușor Dan în 2012. Spiritul ăsta e bun până când te trezești de partea greșită a legii.

Doar că aici nu e vorba doar despre o dezbatere subiectivă de morală versus lege. „Dreptul la grevă e trecut în constituție și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Tu când legiferezi metode atât de restrictive, restricționezi de fapt un drept constituțional. Inclusiv Organizația Internațională a Muncii recunoaște că greva este reglementată mult prea restrictiv în România, chiar în contradicție cu Convenția nr. 87 a organizației”, spune Petru Dandea.

Greva s-a terminat, șoferii sunt din nou pe traseu, dar viitorul e tot în ceață. Conduceriea STB și primarul Nicușor Dan au promis că va exista un dialog, dar de atunci nu s-a mai auzit nimic. Din ce zice directorul, mii de angajați ar fi în cercetare disciplinară, iar „cine nu e prezent la muncă trei zile consecutiv va avea contractul de muncă desfăcut”. 

Tot în perioada asta, STB a anunțat că angajează șoferi. Am întrebat direct societatea de transport câte persoane vor fi angajate, dar aparent nu pot da aceste informații pentru că nu le au: „Se va face o analiză și se va decide”. Numai că dacă ar aplica legea așa cum spunea directorul general, miile de angajați care timp de cinci zile au încetat să lucreze ar trebui concediați. A fost promisă o exonerare a celor care se întorc mai devreme, dar pentru restul nu văd cum s-ar putea lua decizii diferite „de la caz la caz”. Nu de alta, dar tare seamănă doar cu o tactică de a speria greviștii la acel moment.

În mare parte, cu nimic. Discuțiile necesare despre problemele structurale și nuanțele problemelor pălesc întotdeauna în fața unui conflict între „băieții buni” și „mafioți”. Nu e ca și cum sindicatul de față e un exemplu de bune practici, de aia nici nu-l au la inimă toți angajații. Numai că în toată polarizarea asta, argumentul anti politizare nu a mai fost aplicat și în partea cealaltă, a conducerii STB, care numai din tehnocrați apolitici nu e format, așa cum a arătat și o investigație de la Kamikaze. 

Nicio surpriză în ambele cazuri. Până la urmă, și ele sunt o reflexie a modului în care funcționează societatea românească, la fel ca partidele, companiile sau universitățile. 

Nu cred că poți să prezinți niște fapte complet neutru și nici că există un adevăr absolut, dar asta nu ar trebui să te oprească să-nțelegi cauzele sistemice care ne-au adus aici. Avem legi strâmbe care mai mult îngreunează dialogul social, iar dacă nu le corectăm o să ajungem iar și iar în același punct în care aruncăm cu noroi și generalizări într-o categorie întreagă de angajați. Soluția pentru viitor abia de aici ar începe.

*Numele au fost schimbate pentru protejarea identității.