Declarațiile absurde ale lui Putin pe care o să le vezi împrăștiate și de români pe internet

Pe 24 februarie, Rusia a invadat Ucraina și a pornit un război pe care l-a justificat fie ca „operațiune specială” pentru „denazificarea” țării vecine, fie ca intervenție pentru regiunile separatiste din Est. Cert e că e război în Ucraina și lumea s-a împărțit în două tabere: anti și pro Rusia, implicit Putin. Deocamdată, ucrainenii rezistă surprinzător de bine, au fost deja mai multe runde de negocieri, iar Occidentul s-a arătat mai unit ca niciodată în a aplica sancțiuni Rusiei. 

Iată-ne pe 18 martie, la trei săptămâni și-o zi de la invazie. Au fost zile pline cu tot felul de informații, așa că m-am dat un pic în spate și-am pescuit din oceanul ăsta câteva declarații absurde ale lui Vladimir Putin și ale celor apropiați lui. Nu le-am adus într-un singur loc doar ca să le vezi și să zici detenplm că n-are cum să fie nimeni în așa hal. Le-am adunat, mai degrabă, ca să știi la ce narațiuni te poți aștepta din partea fanilor lui locali.

Un pic înainte să pornească un război în Ucraina, Vladimir Putin a recunoscut independența regiunilor separatiste din Est – Donețk și Lugansk. Și-a făcut-o ca un adevărat urmaș al bolșevicilor de altădată. A spus că o mare parte din Ucraina a fost creată de Rusia, făcută din părți date de Lenin. Totodată, a zis și că înainte și după Al Doilea Război Mondial, Stalin a dat Ucrainei părți din România, Polonia și Ungaria, iar în 1954 Hrușciov a dat Crimeea.

De reținut — Putin zice că Ucraina nu e chiar un stat, o țară, de sine stătătoare, e doar un puzzle construit de ruși. Ceea ce e fals când te uiți la istoria ei și cum Rusia e, de fapt, făcută ca un puzzle și i se datorează o parte din dezvoltare ucrainenilor. Oricum, nicio țară, din nicio regiune, nu e în prezent, cum era acum o sută sau o mie de ani. 

În pregătirea invaziei, după ce-a adus zeci de mii de soldați la graniță, a acuzat că Ucraina poartă un război în Donbas. E același război pe care Rusia l-a stârnit în 2014, când a anexat Crimeea, dar pe care nu și l-a asumat niciodată. Cu trei zile înainte de invazie a zis: „[Ucrainenii] folosesc artilerie, ucid civili, își bat joc de bătrâni și copii. Nu se întrevede sfârșitul, iar așa-numita lume civilizată se face că nu vede genocidul la adresa a patru milioane de oameni. Oamenii doar luptă pentru tradiția și cultura lor”.

De reținut — Putin a făcut schema clasică: „război pentru pace”. De altfel așa a și construit narațiunile în ultimele două decenii, în Cecenia, Georgia sau Ucraina. 

O zi mai târziu a mai stat un pic pe subiect, c-a fost între timp acuzat că vrea refacerea URSS – ceea ce ar putea fi fals, iar dorința să fi fost, înainte de 24 februarie, să refacă Imperiul Țarist. Oricum, Putin a spus pe 22 februarie următoarele: „[Ucraina] a întors spatele cooperării cu Rusia după o lovitură de stat violentă”.

De reținut — Este o trimitere aici la protestele din Maidan, din 2014. Și Putin califică momentul drept „lovitură de stat”, pentru că a fost îndepărtat președintele de atunci Victor Ianukovici, apropiat de Rusia, și un nume care ar fi putut reveni în politica ucraineană, dacă războiul de acum ar fi avut succes în primele zile.

În dimineața zilei de 24 februarie, Rusia a invadat Ucraina. Războiul nu mai era o noțiune străină Europei, ci revenise în actualitate. Sunt două idei pe care Putin le-a aruncat pe piață: „Cu extinderea NATO în est, situația pentru țara noastră este periculoasă. [...] Politica Statelor Unite ale Americii este controlarea Rusiei, pentru noi este o întrebare legată de viață și moarte. Este linia roșie despre care am vorbit. Au trecut linia roșie” și „Oamenii din republicile din Donbas au cerut ajutorul Rusiei. [...] Scopul este de a proteja oamenii care au fost ținta abuzurilor, genocidului din partea regimului de la Kiev timp de opt ani, și în acest scop vom face eforturi pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”.

De reținut — Demilitarizarea înseamnă, destul de simplu, că țara n-ar avea nicio putere să se apere. Cât despre denazificare, ăla a fost un motiv aruncat pe masă că tot era ocazia. Altfel, vezi aici retorica în care acuză NATO de extindere și cum asta duce la un pericol pentru Rusia. Discursul lui Putin cu NATO deja face pui prin România și este ascuns, de multe ori, sunt îndemnuri la oprirea războiului sau la demilitarizarea tuturor.

O zi mai târziu, discursul superior din ziua invaziei s-a schimbat. A fost momentul când Vladimir Putin le-a cerut ucrainenilor – soldați și nu numai – să-l dea jos pe președintele Zelenski și să facă, ce altceva? o lovitură de stat. „Luaţi puterea în mâinile voastre. Mi se pare că va fi mai uşor să negociem între mine şi voi”, a spus acesta, apoi i-a calificat pe cei care conduc Ucraina acum drept „toxicomani şi de neonazişti”. 

De reținut — Dacă armata, dacă ucrainenii, ar fi încercat o lovitură de stat, și să zicem că le-ar fi ieșit, atunci Rusia nu mai era stat agresor, invadator, ci eliberator. Putea schimba ușor discursul în zona asta. Doar că Zelenski s-a dovedit că-i mai mult decât un președinte și-a devenit lider, iar lovitura de stat a picat.

După ce-au fost activate sancțiunile din partea țărilor europene și nu numai, situația s-a schimbat considerabil cel puțin când vine vorba de repercusiuni suferite de Rusia post-invazie. Pe 27 februarie, Vladimir Putin a spus că le mulțumește rușilor că-s alături de el în planul ăsta nebun. „Tradițiile eroice ale forțelor speciale au fost înscrise în istoria de secole a armatei noastre, în timpul Marelui Război Patriotic și au continuat, întărite în Afganistan, în multe puncte fierbinți, în timpul lichidării bandelor teroriste din Caucazul de Nord și Siria”, a spus el. 

De reținut — Cum ți-am arătat în articolul despre războaiele pe care Rusia nu le numește războaie, apelul la istorie și chiar rescrierea ei e chestiune firească pentru Putin. Astfel, aduce aminte rușilor că ei n-au luptat de plăcere, n-au invadat, ci au fost nevoiți.

Momentul întâlnirii lui Putin cu asistente de zbor din Rusia a fost, se poate spune, aparte. Pe 5 martie, când războiul din Ucraina clar nu mergea bine și cum și-ar fi dorit Putin, a încercat să mimeze normalitatea și-a folosit întâlnirea respectivă și ca să critice țările care au impus sancțiuni – le-a numit chiar declarații de război. „Începem să vorbim din ce în ce mai activ despre faptul că Ucraina va fi acceptată în NATO. Înţelegeţi la ce ar putea duce acest lucru, sau unde ar putea duce chiar acum?”, a spus Putin la acel moment.

De reținut — Deși războiul se derula deja de-o săptămână, apelul la „amenințarea” NATO era încă în discursul lui Putin. Mai important a fost însă că a perceput sancțiunile drept declarație de război, astfel că nu mai păreau nimic, cum a încercat Rusia să lase de înțeles la început.

Declarațiile de mai sus capătă alt suflu odată cu întâlnirea din 11 martie între Vladimir Putin și președintele Belarus Aleksandr Lukaşenko. „Sunt vremuri pline de oportunităţi pentru consolidarea suveranităţii noastre economice şi tehnologice. Ultimii ani au arătat că acolo unde occidentalii ne-au impus restricţii, am dobândit noi competenţe şi le-am restaurat pe cele vechi la un nou nivel tehnologic”, a spus Putin. 

De reținut — Nici Rusia, nici Belarus nu stau excelent din punct de vedere economic sau tehnologic. Și-o mențiune importantă aici: odată cu sancțiunile, Rusia nu mai primește – cel puțin oficial – componente importante pentru orice fel de echipament electronic, în special cipuri. Asta, la scara globală, o va ține pe loc sau chiar da în spate cu un deceniu. Cât despre cum vor dudui economiile Belarus și Rusiei împreună, un analist economic de la Moscova a zis-o mai bine într-un interviu recent: cursul va fi cel decis de stat. Rusia e, de fapt, o țară mică (cel puțin ca putere de cumpărare) care mimează că-i o țară mare, e un sistem feudal unde statul poate naționaliza orice, oricând, și cei mai revoltați ruși sunt din clasa de mijloc, dar asta e prea mică ca să reprezinte ceva. 

După două săptămâni de război, și fără succes, discursurile venite din Rusia s-au schimbat. Pe 16 martie, Putin a zis: „Operaţiunea se derulează cu succes, în strictă conformitate cu planurile stabilite. [...] Nu vom permite Ucrainei să servească drept cap de pod pentru acţiuni agresive împotriva Rusiei. [...] Era posibil ca regimul pro-nazist de la Kiev să obțină arme de distrugere în masă, iar ținta sa ar fi fost Rusia, bineînțeles.”

De reținut — Practic, ca să înțelegi ce se întâmplă, inversezi sensul: operațiunea nu se derulează cu succes. Că dacă ar fi fost cazul de așa ceva, doi șefi ai serviciului de informații n-ar fi ajuns arestați pe coteț și rapoartele din Ucraina n-ar fi fost cu eșecuri pe toată linia pentru Rusia care nu doar că n-a reușit o operațiune fulger, dar a pierdut enorm în aproape trei săptămâni: circa cinci miliarde, deja, doar în echipamente militare. Cât despre trimiterile la eventuali lideri naziști, n-au ținut în prima fază, nu mai țin deloc acum.

După doar o zi, Putin a dat nebunia aia mare: „Occidentul va încerca să se bazeze pe aşa-zisa coloană a cincea, pe trădători naţionali, pe cei care câştigă bani aici, cu noi, dar trăiesc acolo. Şi când spun «trăiesc acolo», nu mă refer în sensul geografic al cuvântului, ci la mentalitatea lor, la conştiinţa lor sclavă. [Acești oameni] nu pot trăi fără stridii și libertate de gen].”

De reținut — Acolo unde, înainte de războiul din Ucraina, Rusia se lăuda cu armata, acum i-a mai rămas să se laude cu forța cuvintelor, cu hate speech la adresa Occidentului care, iată, nu-i ca Rusia. Aici, discursul se pliază și pe direcțiile propagandei conservatoare din ultimii ani și, cel mult, nu face decât să încerce să distragă atenția de la invazia din Ucraina. 

Putin a ajuns destul de repede la trădători și ruși care întinează nobilele idealuri. Așa a ajuns să vorbească despre „purificare” de tip comunist. „Orice popor, și în special poporul rus, este în stare să distingă adevărații patrioți de scursuri și de trădători și să-i scuipe pe aceștia din urmă ca pe o muscă care din greșeală a aterizat în gura lui. [...] această purificare naturală și necesară a societății nu va face decât să ne întărească țara noastră, solidaritatea noastră, coeziunea noastră și capacitatea de a face față oricărei provocări”, a spus Putin. Și dincolo de discurs, sunt concedierile: generali și șefi de servicii de informații și staff de la Kremlin (circa o mie de oameni).

În egală măsură, are și ministrul de Externe Serghei Lavrov lista sa de declarații pe care le-are de spus, cum ar fi că-n Ucraina erau laboratoare de arme biologice, că-n adăposturi și maternități sunt luptători radicalizați de-aia le atacă sau că Rusia n-a atacat, de fapt. Abia cu astfel de poziții Putin pare mai stabil, prin comparație. 

În orice caz, asta a fost în linii mari retorica Rusiei de până acum. Războiul are deja trei săptămâni, timp în care capitala Kiev n-a picat, Zelenski n-a fugit și Rusia nu se poate lăuda cu vreo victorie însemnată. Vrea, conform discuțiilor de la negocieri, regiunile separatiste și, în special Crimeea, și ca Ucraina să nu intre în NATO și să-și asume asta în constituție.