Ce vor să știe străinii despre România pe Google și răspunsurile corecte

Ce o să vezi mai departe sunt curiozități cumva de înțeles despre România. Problema e când începi să răspunzi și nu știi exact în ce direcție să te duci.

Care-i faza cu mâncarea? Suntem o nație safe? Cum se iese la date cu o româncă? Se bea mult? Ce e considerată ofensă în România? Astea-s întrebările grele! Bine, probabil că-s aceleași pe care le ai și tu despre alții.

Dacă ar fi să se ia doar după ce zice Google, atunci străinii ar avea multe second thoughts dacă să ne viziteze sau măcar să înțeleagă ce e cu țara asta și de ce a fost lăsată ea pe lume. Am selectat 10 dintre cele mai arzătoare întrebări pe care străinii le au despre România ca să fac puțină ordine. Și tradiționalul: Bucharest not Budapest!

Hai că aici orice român pică pe subiect, indiferent ce ar alege. E unul dintre elementele centrale ale culturii noastre. Nici nu intri bine în casă de om, că deja ești pus la masă. Nici nu pleci bine din casă de om, că ți-a și umplut sacoșa. Mă rog, ajută dacă-s și rude cu tine.

Mâncarea celebră a României? Alege: sarmale, mămăligă, mici, ciorbă de perișoare, fasole cu ciolan sau ciorbă de burtă. Astea sunt recomandările pentru orice străin care vizitează România, apoi mai vezi dacă-i dai și clasica slănină cu ceapă – sau deosebita combinație „apă, paie și bătaie”. N-am auzit străin să se plângă de mâncarea noastră, fie și doar că-i surprinzătoare.

Oricum, mâncarea românească e mai mâncare decât ce au alții. Facts! Pentru că are gust legit de mâncare. Doar să ții cont că uneori poate să fie prea multă și să-ți pice greu.

Îți zic eu, ma’ friend, că tot Hagi a zis-o cel mai bine. Uite-o: „Haideţi să mergem acolo, haideţi să ieşim, să câștigăm orice, să facem să fie bine ca să nu fie rău. [...] Vom practica un joc deschis, pase scurte şi pe sus, ai n-ai mingea dai la poartă.” Sau, spus în limba țestoasei ninja Michelangelo, ar fi așa: „Make it good so is not bad.”

S-o zic altfel ca să fie clar: act foreign. E cel mai de efect mod prin care chiar poți să ieși la un date cu o româncă. Acest mister care înconjoară orice străin doar pentru că e străin e un motiv suficient de bun încât date-ul să aibă loc. Mai departe ține de lucruri care pot sau nu să fie menționate în acest articol care se vrea cât de cât prietenos cu toată lumea.

Credem cu toată tăria că Prunea nu avea de ce să iasă pe centrarea aia! Mai credem și că nu contează cât se scumpește benzina, important e să bagi tot de 50 de lei. 

Dacă e vorba de divinitate, același Iisus, același Dumnezeu ca restul credincioșilor de rit creștin ortodox. Și, în funcție de zonele prin care ajungi, religia și spiritualitatea ne sunt parte din fibră. Suntem o societate eminamente conservatoare și tradiționalistă, chiar dacă nu ne place să o recunoaștem. De unde și celebra vorbă: „Doamne, mânca-ți-aș p…”

Nu te întorci însă în timp dacă vizitezi România dincolo de orașele mari. Dar o să experimentezi o mostră de românesc tradițional.

Ce ar trebui să mai știe străinii e că românii cred în farmece și ritualuri de bani, de sănătate, de deochi și de las’ că nu se știe. Mai credem că iarba e întotdeauna mai verde în curtea vecinului, deși nici nu trebuie să fie așa, ci trebuie doar să fie geul g. 

Avem mentalitatea unui popor traumatizat și singura noastră speranță e undeva în ceruri. Suntem un popor rezilient, dar fără speranța că ne va fi mai bine, de unde și eterna teamă de curentul care ne trage pe la ceafă.

Hai c-aici e super simplu: nu lua taxi de la aeroport. Așa faci și bani fix de cum ajungi în România prin metoda clasică: nu-i pierzi p-ăia pe care îi ai deja. Dar, dacă vrei să faci un tur neoficial de oraș și să ocolești destinația finală de minimum două ori ca la final să plătești o mică avere, atunci fă-o pe propria răspundere.

Măcar suntem mai siguri decât alții. N-o să te fure nimeni ca pe străzile din Paris și nici nu o să trezești că îți pune vreun negustor cu forța o brățară pe mână ca în Italia. România chiar e the place to be dacă ești străin.

Lucrurile pentru care România e România în ochii străinilor sunt fix alea la care te gândești: Dracula, Nadia și Hagi, iar mai recent Halep. Chiar și Google recomandă numele astea. Asta da reclamă.

Acea sfântă treime a brandului României încă funcționează și încă face străinii să se minuneze că existăm ca țară undeva pe harta lumii. Păcat că Dracula e opera lui Bram Stoker, dar măcar a avut legenda lui Vlad Țepeș pe care să construiască. Cât despre ceilalți, e mai ales datorită muncii lor. Un 10 la gimnastică, goluri senzaționale și schemele alea nebune care-ți arată că fizica, uneori, poate fi contrazisă.

Acum, depinde când și pe cine întrebi. Poți fi mândru că ai ales ce trebuie ca să nu te scoată Barcelona la pauză sau că ai mers fix la aparatele care mai și dă, că altele țin doar cu casa. Însă, într-o notă mai serioasă, dacă un străin s-ar lua după Google, ar putea să creadă că suntem mândri de viața noastră grea de la țară, dar pe care ne-o facem ușoară cu multă trudă. 

Stai că cred că avem și-o vorbă românească pentru asta: sărac și cinstit.

Bine, și dacă-i de mândrie, o să pun istoria. Avem această mândrie a istoriei și a istoricului. Cel puțin pe partea propagandistică. Adică nu ne știm propria istorie cât de cât, așa și așa reală, a luptelor dintre români cu alți români sau a persecuției romilor, de exemplu.

Dar știm că celălalt adevăr istoric zice despre noi că am fost bravi, că am bătut și alungat otomanii sau că am fost acolo în puncte cheie ale istoriei. Vedem doar partea plină a paharului nostru și asta ne face să ne simțim bine. Am mai zis că suntem mândri că ne tragem din daci și romani? Că poate nu s-a înțeles.

În loc de work, work, work nouă ne place să drink, drink, drink. Bine, dar nu ne îmbătăm, doar ne pilim un pic. E un alt sport național pentru noi, oricum caracteristic zonei ăsteia de est a Europei. Un raport al stării de sănătate a populației, publicat de Institutul Național de Sănătate Publică, demonstrează această realitate: cel puțin unul din zece români consumă alcool „intens”, cel puțin o dată pe săptămână.

Mă rog, dacă străinii-s din Marea Britanie, cred că ne dau rușinea. Cel puțin la bere. Dacă e vorba de țuică și pălincă, sigur, avem șanse.

Să-ți pună cineva în pahar și să nu bei. Dar ce, ești pocăit? Dar ce, ești bolnav? Ești cu inima, cu astea? Ești cu diabetul? Altfel, dacă bei cu omul, totul bine, top. Bine, mai poți pune pe listă că românii te vor taxa pentru orice gest. Că îți ții căciula pe cap la interior sau că te dai fashion noaptea în club cu ochelarii de soare. Suntem judgemental și ne place să găsim motive de ceartă.

Există însă o frază care e și bună, și distructivă în același timp și se potrivește pentru orice lucru: „Dacă ție-ți place…”

Dacă ar pricepe străinul nuanțele limbii române, aici n-ar fi decât astea: halbere, sticlism, coniac canoe sau destul de popularul aruncatul cu privirea. Dar nu le-ar înțelege, așa că rămânem la gimnastică și fotbal, iar mai recent tenisul și din 2022 înotul.

Dincolo de toate astea, csz, adevăratul sport la care ne pricepem e datul cu părerea. Suntem atotștiutori. Știm de toate și în același timp nimic. Suntem virusologi pe timp de pandemie, știm mai bine cum se joacă fotbalul din comoditatea canapelei de acasă când intră speciala, credem că putem să dăm legi mai bune decât guvernanții noștri și, dacă, Doamne ferește e cazul, știm și arta războiului fără să știm cine e Sun Tzu.

Dacă asta ar fi ultima întrebare într-un concurs de cunoștințe generale și ar însemna câștigarea premiului cel mare, atunci răspunsul final nu ne-ar aduce medalia. Românii nu sunt atât de fericiți pe cât cred sau măcar pe cât și-ar dori. Punem nefericirea noastră pe seama condițiilor. Și e drept, uneori chiar e deprimant să vezi ce ai în jur. Doar că nu ne susținem singuri cazul. Asta ne e imaginea: suntem văzuți săraci, mereu într-o continuă dezvoltare, începem ceva cu bune intenții și terminăm dezastruos. 

Suntem și plini de prejudecăți. Mai avem episoade de altruism, dar reacționăm emoțional, în funcție de coarda pe care suntem călcați. Suntem latini! Iar asta se vede la tot pasul. Până și reclamele din ziua de azi, de pe străzile României, sunt făcute de așa natură încât să ne trigger-uiască traumele, nevoile și dorințele care ne fac nefericiți.

Cam asta a fost. Aici ar fi cazul să rezum un pic ce ar trebui și ce poate face un străin ca să se simtă ca acasă în România. În primul rând, să nu facă nazuri la băut și la glume proaste, iar în fața unei mese pline are voie să spună doar „mai pot și desert!” – sau, cum zic ei, „I take cake!”. Apoi, să nu-i fie jenă să vorbească în limba lui, că românii rup o boabă și în alte dialecte.

În fine, poate cel mai important: să se descalțe când intră în casă de om, că doar n-o fi grajd. Gata, atât, poți lua articolul ăsta și să-l dai mai departe amicilor tăi din alte țări. Zău că le faci un bine.