Tinerii sunt mai singuri ca niciodată

Părerile utilizatorilor de Twitter erau împărțite. „Vreau eu să îți fiu prieten”, i-a zis cineva. „Maturizează-te și ieși din casă să cunoști oameni”, i-a zis altcineva. „Prietenii pe care îi ai sunt consecința acțiunilor și energiei tale. Adevărata întrebare e: Ce fel de prietenă ești tu?” Deși reacțiile au fost foarte variate, e clar că prietenia și singurătatea au fost puse sub microscop în timpul pandemiei. La doi ani de la începutul carantinei, treizeci la sută dintre tineri spun că nu știu cum să-și facă prieteni noi și că se simt mai singuri ca niciodată, conform unui studiu efectuat de Prince's Trust.

Singurătatea e mai răspândită ca niciodată, dar nu se știe dacă e din cauza pandemiei sau dacă pandemia a dezvăluit o criză deja existentă.

Conform cercetărilor lui Matthews, cei care se simt singuri în școala generală au note mai mici și gestionează mai greu stresul. În plus, tind să sufere de depresie și anxietate. „Când termină școala și merg la universitate și pleacă din casa părinților sau din oraș, simt ce înseamnă să fii adult pe picioarele tale și se simt destul de izolați.”

Așa a pățit Jasmine Grimshaw, o studentă la arte de 23 de ani, care a experimentat sentimentul de singurătate toată viața. „La facultate, dai peste cel puțin trei persoane cunoscute pe zi, dar asta nu înseamnă că ai o conexiune reală cu ele”, a zis ea.

Grimshaw crede că lipsa conexiunilor umane reale pe social media și transformarea în adult înseamnă mai puține întâlniri față în față. „Cât ești la școală, interacționezi zilnic cu alți oameni, dar apoi pleci și nu mai țineți legătura. Și ajungi să te simți singur într-o lume cu atâtea persoane.”

Tam Adisi, un tânăr de 24 de ani care trăiește în Manchester, s-a simțit foarte izolat după ce s-a mutat din oraș pentru facultate. „Mi-e greu să cunosc oamenii potriviți pentru mine, care mă văd și mă înțeleg. Cred că faptul că sunt o persoană de culoare, queer, non-binară, face situația și mai dificilă. Stilul meu de viață și visele mele sunt diferite de cele ale majorității.”

Un serviciu care încearcă să combată singurătatea e Befriending Service, oferit de Age UK. Le oferă persoanelor în vârstă ocazia să aibă un apel telefonic cu cineva, indiferent de locația acestuia. Ai zice că îi conectează cu alți bătrâni, dar nu neapărat. Multe persoane se simt singure și au nevoie de conexiune.

Lui Michael, 71 de ani, acest serviciu i-a schimbat viața. Când l-am vizitat în casa lui din estul Londrei, era înconjurat de fotografii înrămate cu membri ai familiei lui și patru Kindle-uri pline cu șapte sute de cărți pe care le avea în formă fizică, dar a trebuit să le arunce când s-a mutat la azil. Locuiește într-un azil pentru bătrâni și, deși are în jur și alții ca el, îl chinuie singurătatea.

„Mă simt singur de când am plecat de la școală. Aici îmi zic bună dimineața doar trei persoane. Au zis că ne dau iPad-uri ca să vorbim între noi, dar au dat banii pe niște dulapuri noi pentru toată lumea. Aș fi preferat clar iPad-urile.”

Nu merge mereu nici autobuzul, deci și la biserică ajunge rar. Asta înseamnă că pot trece zile în șir fără să vadă un alt om. Dar, prin intermediul serviciului Befriending, în ultimii cinci ani a stat de vorbă în fiecare vineri dimineață cu Gemma, care locuiește în sud-estul Angliei. Vorbesc despre cărți de Agatha Christie. „E un diamant de persoană! Dacă am nevoie de un sfat, o întreb pe ea.”

Des, 62 de ani, din sudul Londrei, a reușit să scape de sentimentul de izolare pe care îl simțea după moartea mamei ei tot datorită serviciului Befriending. „Am avut primul apel telefonic cu Margaret chiar de ziua mamei mele. Sunt un pic egoistă, recunosc. E terapie curată pentru mine.” Prietena ei, Margaret, 73 de ani, spune că adoră convorbirile lor telefonice despre gătit și grădinărit. Sunt singurul lucru care au ajutat-o să supraviețuiască în timpul pandemiei. „Am avut o cădere nervoasă și am fost mult timp singură. M-am simțit izolată, captivă între patru pereți.”

Toni, 37 de ani, îl sună pe Ron, 83 de ani, de acasă de la ea, din Merseyside, sudul Londrei. De când soția lui Ron a murit în 2020, acesta a rămas fără cea mai bună prietenă a lui. Deși fiica lui, care e asistentă medicală, îl vizitează regulat, prietenia lui cu Toni i-a schimbat viața. O vede ca pe sora lui mai mică. „Mereu mă gândesc că există atâția oameni incredibil de singuri și le doresc să găsească pe cineva cu care să formeze o relație care să fie măcar zece la sută din ce am eu cu Toni.”

Toni se simțea și ea singură când a apelat la serviciul Befriending. A fost crescută de bunica ei, care locuia în același bloc cu părinții ei și își petrecea zilele cu ea la cumpărături. De când are propriul copil și s-a mutat din orașul natal, a trebuit să-și construiască o altă comunitate. „Efectiv vorbeam cu Ron toată ziua și îmi plăcea să-i ascult poveștile despre viață. Faptul că m-am concentrat pe altcineva m-a ajutat să mă vindec.”

Grimshaw crede că trebuie să aibă loc niște schimbări fundamentale în acest sens la nivel de societate. 

Oamenii sunt obligați să muncească, deși în jurul lor e o criză. Cultura muncii ne împiedică să ne conectăm și ne face să ne izolăm. Capitalismul ne înstrăinează. „Încercăm să păstrăm aparențele și să spunem că suntem ok, dar pentru cât timp?”

Ca să rezolvăm problema e nevoie de timp, investiție în infrastructura comunității și recuperare economică după pandemie. Dar până atunci, e mare lucru că serviciile comunitare precum Befriending ajută oameni ca Michael, Margaret sau Ron.